Virusul declinului plopului

Virusul declinului plopului - Poplar decline virus, PDV, Potyvirus, Potyviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 320). A fost identificat prima data la Populus x euramericana si P. temuloides (Martin s.a., 1982, Phytopathology 72, 1158), in S.U.A. În conditii de infectii naturale, produce simptome persistente, constand in formarea de pete foliare clorotice sau necrotice primavara, urmate de brazdarea si necrozarea frunzelor si, in sfarsit, moartea ramurilor si a plopilor in intregime. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Chenopodium quinoa, Nicotiana clevelandii, Phaseolus lunatus, Ph. vulgaris si Vigna unguiculata. Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale clorotice fara infectie sistemica la Chenopodium quinoa, pete clorotice sau necrotice locale, urmate de marmorarea si necrozarea frunzelor neinoculate la Phaseolus lunatus, Ph. vulgaris si Vigna unguiculata si cloroze sistemice slabe la Nicotiana clevelandii. În celulele infectate s-au gasit incluziuni in forma de "pinwheels" lipsite de virioni. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc, iar in natura se raspandeste prin multiplicarea pe cale vegetativa a plopilor infectati. Sucul foliar contine putini virioni. Inactivarea termica are loc la 60°C, longevitatea in vitro la 22°C este de 1,2 zile, iar dilutia limita 10^-5. Virionii sunt filamentosi, de regula flexuosi, avand o lungime modala clara de 805 nm, 12 nm in diametru si canalul axial obscur. Masurile de prevenire constau in eliminarea plopilor bolnavi din plantatii si producerea materialui de inmultire liber de virusuri.