Virusul M al cartofului

Virusul M al cartofului - Potato virus M PVM, Carlavirus, sinonime: Potato panacrinkle virus, Kartoffel-K-Virus, Kartoffel-Rollmosaik-Virus, Potato virus E, Solanum virus 7, Solanumm virus 11; tulpini Potato leafrolling mosaic virus, Potato American interveinal mosaic virus, Dutch isolates,  izolatele D 1102 si Fortuna. Mai recent, Calvieer s.a. (1998, Plant Dis. 82, 98) au identificat si caracterizat, in Idaho, S.U.A., o noua tulpina a virusului M, denumita PVM-Id. Apare adesea in infectii complexe cu PVS si PVX.Virusul M poate fi separat de PVS inoculand tomatele, care sunt imune la PVS, sau soiul de cartof Saco, care este foarte rezistent la virusurile S si X (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 456). A fost descris prima data la Solanum tuberosum, in S.U.A., de Schultz si Folsom (1923, J. agric. Res. 25, 43) si Bagnall s.a. (1956, Res. Bull. agric. Exp. Stn Univ. Wis. 198, 45). În prezent, este raspandit in toate zonele de cultura a cartofului din lume, gasindu-se frecvent in infectii complexe cu alte virusuri, reducand productia plantelor atacate cu 10-20 %. În ultima perioada, proportia soiurilor de cartof sensibile la virusul M a crescut, datorita prezentei factorilor de susceptibilitate in unele specii de Solanum folosite in ameliorare. În Romania, virusul M se intalneste in toate zonele de cultura a cartofului, frecventa medie la 56 de culturi analizate fiind de 34 %, pierderile medii generale de productie variind intre 2,9 si 19,1 % iar la plantele crescute din tuberculii infectati intre 13 si 37,3 % (Cojocaru, 1983, Teza de doctorat, I.A.N.B. 174 p). Virusul infecteaza natural numai plantele de Solanum tuberosum, la care produce simptome variind in functie de tulpina virusului, soi, faza de devoltare, momemntul infectiei si conditiile climatice de la foarte slabe (soiul King Edward) pana la foarte grave (soiul Arran Victorii).

Astfel, in functie de factorii mentionati, plantele crescute din tuberculi infectati pot manifesta mozaic internervurian, rugozitate si deschiderea la culoare a frunzisului, curbarea spre fata superioara si ondularea marginilor foliolelor. La unele soiuri, s-a constatat o epinastie usoara a foliolelor si frunzelor si antocianarea marginilor inferioare ale foliolelor din varful plantelor. La alte soiuri si tulpini, s-au pus in evidenta incretirea si deformarea accentuata a frunzelor si reducerea inaltimii plantelor cu 20-50 %. Simptomele sunt evidente in primele faze de dezvoltare, la 6-7 saptamani de la rasarire, unele dintre acestea, cum este mozaicarea frunzelor, fiind complet mascate. Pierderile de productie sunt urmarea reducerii numarului de tuberculi la planta, cele infectate avand, in medie, cu 20 % mai putini tuberculi decat plantele sanatoase. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Beta vulgaris, Celosia argentea, C. cristata, Chenopodium album, C. amaranticolor, C. murale, C. quinoa, Cyamopsis tetragonoloba, Datura metel, D. stramonium, Dianthus barbatus, D. caryophyllus, Gomphrena globosa, Lycopersicon esculentum, Nicotiana debneyi, N. occidentalis, Phaseolus vulgaris, Solanum demissum, S. melogena, S. rostratum, S. tuberosum si Vigna unguiculata. Majoritatea tulpinilor virusului M produc leziuni locale necrotice brune, neregulate sau inelare, fara infectie sistemica la Nicotiana debneyi. Datura metel reactioneaza prin leziuni locale clorotice apoi necrotice, infectia sistemica manifestandu-se prin marmorare clorotica si, uneori, distrugerea plantelor in intregime. La Gomphrema globosa, unele izolate produc leziuni locale clorotice cu margine rosietica fara infectie sistemica. Virusul produce, de asemenea leziuni locale la Phaseolus vulgaris soiul   Red Kidney, leziuni locale necrotice la Vigna sinensis, simptome locale si sistemice la Chenopodium murale si leziuni locale clorotice la Celosia argentea si C. cristata. Plantele de tomate (Lycopersicon esculentum) prezinta infectie sistemica inaparenta, fiind imune la virusul S, iar soiul de cartof Saco infectie sistemica, fiind imun la X si infectat de S numai prin altoire. Dintre speciile cu reactii caracteristice, la diagnosticarea si studiul virusului se folosesc, mai ales, Datura metel, Gomphrena globosa si Phaseolus vulgaris, iar la mentinerea si multiplicarea virusului Lycopersicon esculentum si Solanum tuberosum soiul Saco. Dintre tulpini mai bine caracterizata este "Leaf rolling mosaic" (Schultz si Folsom, 1923,l.c.), care produce mozaic insotit de rasucire la soiul Green Mountain si "interveinal mosaic" (Bagnall s.a., 1956, l.c.) din soiul Irish Cobbler. Soiul King Edward s-a dovedit total infectat cu virusul M, izolatele respective, cunoscute sub numele "paracrinkle", diferentiindu-se prin virulenta fata de soiul Arran Victory si capacitatea de transmitere prin afide. Alte forme cunoscute in literatura sunt izolatele D 1102 si Fortuna (Köhler, 1953, Ber. dt. Bot. Ges. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor infectate din toate partile plantelor, in celulele respective aparand, de asemenea, incluziuni sub forma de corpuri-X amorfi. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc. În natura se transmite, in mod nepersistent, prin Myzus persicae si mai putin eficient prin afidele Aphis frangulae, A. nasturtii si Macrosiphum euphorbiae. Tulpina "paracrinkle", din soiul King Edward, nu se transmite prin afide, iar alte tulpini se pot transmite prin contactul dintre plante. De la un an la altul, virusul rezista in tuberculii de cartof. Raspandirea infectiei este putin influentata de sursele de infectie exterioare acestora, cele din interiorul culturii au rol preponderent, ducand la dublarea sau triplarea proportiei plantelor bolnave in fiecare an. Sucul extras din frunze contine relativ putini virioni. În cazul izolatelor din tara noastra, inactivarea termica a avut loc la 66-72°C, longetivitatea in vitro a fost de 4-5 zile, iar dilutia limita 10^-3-10^-4. Dupa alti autori, inactivarea termica are loc intre 65 si 71°C, longetivitatea in suc este de 5-7 zile, iar dilutia limita 10^-2-10^-3.

Virionii sunt filamentosi, de regula drepti pana la putin curbati, avand o lungime modala clara de 650 nm, 12 nm in diametru si structura helicoidala obscura. Genomul consta din ARN monocatenar, unipartit. Principala masura de prevenire consta in folosirea unui material sanatos la plantare. Unele tulpini fiind transmisibile prin afide iar altele prin contact, in producerea materialului de samanta este necesar sa se aplice izolarea in spatiu ca la virusul Y si evitarea atingerilor dintre plante ca la virusul X. Identificarea clonelor infectate in cadrul procesului producerii de samanta si a controlului acesteia se face, la inceput, pe baza examinarii plantelor in camp sau a butasilor crescuti din muguri in sera, in ultimul caz, din 47 de soiuri cercetate 6 au manifestat simptome slabe, 19 mijlocii si 25 grave. Clonele care nu manifesta simptome se testeaza serologic sau pe plante test. Practic, la inceput se executa o testare serologica pentru virusul S, plantele cu reactie negativa fiind testate apoi pentru virusul M. Virusul atinge concentratii ridicate si aproximativ egale in toate frunzele la 3-4 saptamani de la infectie, dupa 8 saptamani concentratii ridicate gasindu-se numai in frunzele tinere incomplet desfacute. Testarea cartofului de samanta din camp se face la 3 saptamani de la rasarire, mai tarziu rezultatele fiind satisfacatoare numai folosind frunzele din treimea superioara. Pentru prevenirea infectarii materialului de samanta, importanta deosebita au izolarea in spatiu de culturile de cartof pentru consum si de terenurile cultivate cu cartof in anul precedent, lipsa tuberculilor infectati din lotul respectiv, aplicarea tratamentelor cu uleiuri de parafina si intreruperea vegetatiei la 2-4 saptamani dupa inregistrarea zborului maxim al afidelor. Desi nu se cunosc germoplasme cu rezistenta extrema sau hipersensibile la virusul M, soiurile difera in ceea ce priveste comportarea lor la acest virus. În experientele lui Zadina (1973), din 630 soiuri susceptibile la inocularea mecanica, numai 76 % au fost gasite infectate in camp. În conditiile din Romania, soiurile Semenic si Ora s-au dovedit mai rezistente la infectie iar Ostara, Spar'Taan si Merkur foarte sensibile. Din soiurile total infectate se pot obtine clone libere de virus prin culturi meristematice, rezultatele fiind mai bune cand se aplica si termoterapia. Din soiul King Edward s-au obtinut clone libere de virusurile M, S si de alte virusuri, avand o dezvoltare mai buna si productie mai mare decat materialul initial.