Virusul
dungarii orezului - Rice
stripe virus, RSV, Tenuivirus, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 86). A fost descris prima
data la Oryza sativa, in
Japonia (Koganezawa s.a.,
1975, Ann. Phytopath. Soc. Japan
41, 148.), in prezent fiind raspandit in estul Asiei, China,
Japonia, Taiwan si fosta U.R.S.S. (Reifman s.a., 1978, Arch.
Phytopath. PflSchutz 14, 273). În conditii naturale, virusul infecteaza plantele
de orez (Oryza sativa), grau (Triticum aestivum) si porumb (Zea mays). La O. sativa, boala se manifesta prin
dungi clorotice, cloroze, piticire moderata si vigurozitate
redusa, in cazuri grave frunzele prezentand dungi necrotice
brun sau cenusii, ducand la distrugerea totala a acestora. Plantele infectate sunt total sau partial
lipsite de panicule, iar cele formate au spiculete malformate, brune sau
alburii, boala determinand scaderi insemnate de productie
(Toriyama, 1983, CMI/AAB Descr. Pl.Viruses No. 269, 5 pp). La Titicum aestivum si Zea
mays, virusul produce dungi foliare clorotice si piticire. Infecatate natural cu acest virus sunt, de asemenea, Avena sativa, Digitaria adscendens, D.
violascens, Eragrostis multiflorum, Hordeum vulgare, Setaria italica si S. viridis. Susceptibile
la inocularile artificiale sunt Cynodon
dactylon, Dactylis glomerata, Lolium
perenne, Phleum pratense si Secale cereale, iar nesusceptibile Anthoxanthum odoratum, Echinochloa crus-galli, Elymus tsukushiense var. transiens, Festuca arundinacea, Phalaris arundinacea si Poa pratensis. În conditii
experimentale, virusul produce dungi clorotice si striuri pale la Oryza sativa tipul Japonica, soiurile Noris 8 si Kinmaze, Triticum aestivum si Zea mays soiul Golden Cros Bantam.
În celulele infectate se observa
usor incluziuni mari, avand forme de bastonase, inele sau de 8,
care nu contin particule virale, insa virionii filamentosi si subtiri caracteristici
virusului sunt greu de observat in sectiuni ultrafine. În natura, virusul este transmis, in mod persistent-propagativ, prin
delphacidele Laodelphax striatellus,
Unkanodes sapporona, U. albifascia si Terthron albovittatum, prima specie fiind principalul vector. La L. striatellus, proportia
insectelor transmitatoare este de 20 %.
Timpul minim de hranire pentru achizitionare este de 15 minute
si optim de 24 ore, perioada de incubatie in vector de 5-10
zile pentru majoritatea exemplarelor, timpul minim necesar inocularii de 3
minute, iar dupa 1 h aproximativ jumatate din insectele virulifere
infecteaza plantele de orez, virusul se multiplica in vectori
si se transmite in proportie de aproximativ 90 % la urmasi
prin oua. Sucul extras din frunze contine multi
virioni. Inactivarea termica are loc la 50-55ºC, longevitatea in vitro este de 4 zile in extract
de insecte mentinute la 4ºC, 8-12 luni in insecte si
plante de orez mentinute la -20ºC si 1-2 luni in preparate
purificate mentinute la -20ºC, iar dilutia limita este 10-3-10-4
in extracte foliare si 10-4-10-5 in
extracte din insecte virulifere. Virusul apare sub forma de filamente fine
lineare sau circulare, groase de 3 si 8 nm, avand lungimi modale de
510, 610, 840 si 2110 nm. Punctul izoelectric este pH 5 ,
proteina nestructurala purificata formeaza cristale aciforme la
pH 4-5. Genomul consta din patru segmente de ARN
monocatenar, linear de sens negativ, iar in virionii se gasesc
doua proteine structurale. Masurile
de prevenire constau in producerea rasadului izolat de culturile de
grau, orz sau suprafetele necultivate, pentru a evita migrarea
primei generatii de nimfe de pe aceste culturi pe rasadul de orez,
aplicarea tratamentelor chimice contra insectelor vectoare in
functie de biologia acestora si cultivarea soiurilor rezistente, cum
sunt soiul Mineyutka si soiul Kiruhikari transformat genetic cu gena
proteinei capsidale virale.
.com
