Virusul gravurii tutunului

Virusul gravurii tutunului - Tobacco etch virus TEV, Potyvirus, Potyviridae; sinonime: Datura 3-mosaic virus, Datura Z virus, Tobacco etch viruses, Tobacco severe etch virus, Tomato etch virus, Marmor erodens, Nicotiana virus 7 Smith, Tobacco virus 13 J. Jonhson; tulpini: severe etch, mild etch (Bawden si Kassanis, 1941, Ann. appl. Biol. 28, 107), tulpinile K, N si V in Canada, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 626). A fost identificat prima data la Datura spp., in S.U.A. (Blakeslee, 1921, J. Genet. 11, 17) si la Nicotiana tabacum in Kentucky, S.U.A., de Jonson (1930). Este raspandit in America de Nord, America de Sud si estul Asiei, producand boli de importanta economica deosebita (Purcifull si Hiebert, 1982, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 258, 7 pp). Virusul infecteaza un cerc larg de plante, producand boli importante la mai multe specii de solanacee, gravitatea simptomelor variind in functie de specie, soi si tulpina virusului. La tutunul infectat natural, boala se manifesta prin ingustarea frunzelor si aparitia de pete clorotice pe suprafata limbului, avand marginile gravate cu pete mici necrotice de culoare alba-cenusie, gravitatea simptomelor si efectele asupra productiei fiind mai mari la soiurile de tip Burley decat la Virginia. Plantele de ardei (Capsicum annuum) infectate natural manifesta marmorare, mozaic, deformarea frunzelor, deformarea fructelor si piticire (Johnson, 1930), iar la tomate (Lycopersicon esculentum) virusul produce piticire, insotita de marmorarea si deformarea frunzelor, cauzand pierderi de productie de peste 25 %. La Datura stramonium, virusul se manifesta prin marmorarea si deformarea frunzelor, benzi verzi in lungul nervurilor si absenta sau reducerea dimensiunilor spinilor capsulelor. La leguminoasa spontana Cassia obttusifolia (C. tora) infectata natural in America de Nord si de Sud virusul produce necroze, marmorare si deformari foliare, piticire si reducerea numarului semintelor. Alte gazde infectate natural sunt Cirsium vulare, Chenopodium album, Linaria canadensis, Physalis spp. si Solanum spp. (vezi Purcifull si Hiebert, 1982).

Experimental, virusul a fost transmis la Amaranthus caudatus, Beta vulgaris, Capsicum frutescens, Cassia tora, Celosia argentea, Chenopodium amaranticolor, C. foetidum, C. quinoa, Datura ferox, D. metel, Gomphnena globosa, Gypsophila elegans, Hyoscyomus niger, Melilotus alba, Nicandra physaloides, Nicotiana bigelovii, N. clevelandii, Nicotiana x edwardsonii, N. glutinosa, N. rustica, N. sylvestris, Petunia hybrida, Physalis floridana, Ph.peruviana, Senecio vulgaris, Solanum melongena, S. nigrum, S. tuberosum, Tetragonia expansa, Torenia fournieri si Zinnia elegans, producand pete clorotice nedefinite sau inele ori arcuri necrotice pe frunzele inoculate, clarifierea nervurilor si gravuri necrotice urmate de marmorare clorotica, la tulpinile grave insotite de pete necrotice si distorsiuni foliare la Nicotiana tabacum; marmorarea si deformarea frunzelor, benzi verzi in lungul nervurilor, reducerea sau absenta spinilor capsulelor, iar, in cazul unor tulpini, reducerea accentuata a latimii frunzelor la Datura stramonium; marmorare, mozaic verde inchis si deformarea frunzelor la Capsicum annuum; necrozarea radacinilor, ofilire si distrugerea plantelor la C. frutescens, leziuni locale necrotice, urmate de cloroze, necroze, deformari foliare si piticire la Cassia obtusifolia si leziuni locale clorotice sau necrotice fara infectie sistemica la Chenopodium album, C. amranticolor, C. quinoa si Physalis peruviana. Virionii se gasesc in plasmodesmele si citoplasma celulelor mezofilului si epidermei. În celulele plantelor de tutun se gasesc doua tipuri de incluziuni: cristaline in nucleu si de tip 'pinwheels' in citoplasma. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc. Natural este transmis, in mod nepersistent, prin peste 10 specii de afide, printre care Myzus persicae, Macrosiphum euphorbiae si Aphis fabae, perioada de achizitionare fiind de 10 secunde, iar persistenta in vector de 1-4 h, timp in care insectele individuale pot infecta, consecutiv, 5 plante (Taylor si Robertson, 1974, Phytopath. Z. 80, 257). Sucul foliar contine virioni putini. Inactivarea termica are loc la 55⁰C, longevitatea in vitro este de 5-10 zile la 20⁰C, dilutia limita 10^-4, iar in frunze uscate virusul ramane activ mai multi ani. Virionii sunt filamentosi, de regula flexuosi, lungi de 730 nm, avand 12-13 nm in diametru si structura helicoidala evidenta. La ultracentrifugure, apare o singura fractie, genomul este ARN monocatenar, unipartit, iar virionii contin o singura proteina capsoidala. Pentru prevenirea atacului, se recomanda aplicarea tratamentelor chimice contra vectorilor la producerea rasadului si in prima parte a perioadei de vegetatie la culturile din camp.