Virusul ilar al alstromeriei

Alstroemeria ilarvirus - Virusul ilar al alstromeriei, posibil Ilarvirus, Bromoviridae (Pop, 2009, TVV, IV, 8). A fost gasit numai la planta ornamentala Alstroemeria caryophylla hibrizii "Ligtu" din Anglia (Phillips si Brunt, 1986, Acta Hort. 177, 227). În natura, a fost identificat numai la A. caryophylla hibrizii "Ligtu" din Anglia (Phillips si Brunt, 1986, Acta Hort. 177, 227), manifestand cloroze foliare fine. Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale urmate de cloroza si malformatiuni sisemice la Chenopodium amaranticolor, C. murale, C. quinoa si Gomphrena globosa, cloroze si benzi nervuriene slabe la Nicotiana clevelandii, inele corondate locale si desene lineare clorotice sau necrotice alburii la N. megalosiphon si mozaic la Petunia hybrida. Alte plante susceptibile sunt Datura stramonium, N. benthamiana, N. debneyi, N. glutinosa, N. tabacum, Phaseolus vulgaris, Pisum sativum, Tetragonia expansa, Trifolium incarnatum si Vigana unguiculata. Ca plante test se recomanda Chenopodium quinoa, C. murale si Gomphrena globosa, care reactioneaza prin leziuni locale urmate de cloroze si malformatiuni severe, iar pentru mentinerea si propagarea virusului Nicotiana clevelandii, N. megalosiphon, N. benthamiana, C. quinoa si Petunia hybrida. Virionii se gasesc in toate partile plantei gazda. Experimental, virusul se transmite prin inoculare de suc, iar in natura prin inmultirea plantelor pe cale vegetativa. Sucul foliar contine putini virioni. Temperatura de inactivare este 60ºC iar dilutia limita a preparatelor purificate 10^-4. Virionii sunt izometrici, de 25-32 nm in diametru, avand profil rotund si aranjamentul capsomerelor neevident. Infectiile pot fi prevenite prin producerea si utilizarea materialului de inmultire liber de virusuri.