Virusul mozaicului galben al trifoiului

Virusul mozaicului galben al trifoiului - Clover yellow mosaic virus, ClYMV, Potexvirus, Flexiviridae. Apare adesea impreuna cu white clover mosaic virus. A fost descris prima data la Trifolium repens, de Johnson (1942, Phytopathology 32, 103 in S.U.A., in prezent fiind raspandit in sud-vestul Canadei si nord-vestul Statelor Unite. În conditii de infectii naturale, virusul produce pete foliare alungite galbene sau verzi-deschis la trifoi (Trifolium spp.), aparand, de asemenea, la lucerna (Medicago sativa), sulfina (Melilotus), Chenopodium album si Stellaria media, la mazare (Pisum sativum) cu dungi necrotice, iar Welsh s.a. (1973, Phytopathology 63, 50) l-au izolat de la pomi de mar cu simptome de leaf pucker. În conditii experimentale, virusul a fost transmis la Amaranthus candatus, Arachis hypogaea, Beta vulgaris, Catharanthus roseus, Chenopodium album, C. amaranticolor, C. quinoa, Cucumis sativus (unele tulpini), Cucurbita maxima (unele tulpini), Glycine max, Gomphrena globosa, Helianthus annuus, Lablab purpurea, Lactuca sativa, Lathyrus odoratus, Medicago sativa, Melilotus alba, Nicotiana debneyi, N. megalosiphon, Phaseolus lunatus, Ph. vulgaris, Pisum sativum, Solanum melongena, Spinacia oleracea, Stellaria media, Tithonia speciosa, Torenia fournieri, Trifolium hybridum, T. incarnatum, T. pratense, T. repens, Vicia faba, V. sativa, V. villosa, Vigna radiata, V. unguiculata si V. unguiculata ssp. sesquipedalis, iar nesusceptibile s-au dovedit Antirrhinum majus, Capsicum annuum, Cassia occidentalis, Cucumis sativus (unele tulpini), Cucurbita pepo, Datura stramonium, Lespedeza stipulacea, Lycopersicon esculentum, Nicotiana clevelandii, N. edwardsonii, N. glutinosa, N. rustica, N. tabacum, Petunia hybrida, Raphanus sativus si Zinnia elegans. Inoculat artificial, virusul produce infectie locala al Vigna unguiculata, leziuni locale necrotice si mozaic la Pisum sativum, mozaic la Chenopodium quinoa si Gomphrena globosa, iar unele tulpini leziuni locale la Medicago sativa. În experimentari se folosesc, mai ales Gomphrena globosa si Chenopodium quinoa, iar la mentinerea si multiplicarea virusului Phaseolus vulgaris si Pisum sativum. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor parenchimatice, unde apar si incluziuni neobisnuite, sub forma de benzi si structuri complexe, care contin virioni. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc si cuscuta. Nu se transmite prin afidele Acrythosiphon pisum si Anuraphis bakeri. La Trifolium pratense s-au gasit infectii seminale in proportie de c. 7 %. Sucul foliar contine numerosi virioni. Inactivarea termica are loc la 58-62°C, dilutia limita este in jur de 10^- longevitatea in suc peste 6 luni, o izolata ramanand infectioasa dupa 22 luni. Virionii sunt filamentosi, de regula flexuosi, cu o lungime modala clara de 539 nm si grosimea de 13 nm, preparatele purificate se sedimenteaza sub forma unui singur component, punctul izoelectric este la pH 5,3, iar genomul consta din ARN monocatenar, linear. Ca masuri de prevenire, se recomanda utilizarea de samanta libera de virus si, in persepectiva, obtinerea si cultivarea soiurilor rezistente.