Virusul X al cicoarei

Virusul X al cicoarei - Chicory X virus, ChVX, Potexvirus, (Pop, 2009, TVV, II, 591). A fost raportat prima data la Cichorium intybus, in sudul Italiei de Gallitelli si Di Franco (1982, Phytopath. Z. 105, 120), plantele infectate natural manifestand simptome persistente de ingalbenirea frunzelor. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Chenopodium amaranticolor, C. quinoa si Gomphrena globosa. Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale necrotice la C. amaranticolor si C. quinoa si leziuni cu margine rosietica la G. globosa. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor mezofilului foliar, in celulele infectate gasindu-se, de asemenea, incluziuni sub forma de agregate fibroase formate din virioni. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc, modul de raspandire in natura fiind necunoscut. Sucul foliar contine putini virioni. Inactivarea termica are loc la 55-60ºC, longevitatea in vitro este de 15 zile, iar diulutia limita 10^-6-10^-7. Virionii sunt filamentosi, de regula flexuosi, avand o lungime modala clara de 553 nm, canalul axial fiind obscur si arhitectura elicoidala evidenta. Sedimentarea preparatelor purificate apare sub forma unui singur component, genomul este ARN monocatenar, unipartit, virionii contin  o singura proteina capsidala. Boala fiind de importanta redusa, nu se aplica masuri speciale de prevenire.