Virusul incretirii frunzelor muscatelor

Virusul incretirii frunzelor muscatelor - Pelargonium leaf curl virus, Tombusvirus, Tombusviridae, sinonime Geranium crinkle virus, Tomato bushy stunt virus-pelargonium strain, (Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 251). A fost descris prima data la Pelargonium zonale (Pape, 1927,) in Germania, in prezent fiind raspandit in regiunile euroasiatioca, mediteraneana si nordamericana (Martelli s.a., 1971, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 69, 4 pp). Plantele de Pelargonium zonale infectate natural manifesta pete clorotice pale, care devin apoi stelate si se necrozeaza, frunzele fiind mici si puternic incretite iar cresterea tulpinilor mult redusa. Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale clorotice si, sau necrotice, urmate de cloroze si necroze sistemice la Chenopodium amaranticolor, Datura stramonium si Phaseolus vulgaris si leziuni si inele locale clorotice, urmate de pete si inele clorotice sau semi-necrotice sistemice la Nicotiana clevelandii. Virionii se gasesc in citoplasma, nuclei, nucleoli, spatiul perinuclear, cloroplaste si vacuolele celulare. În citoplasma celulelor infectate apar incluziuni cristaline care nu contin virioni. Alte schimbari celulare constau in marirea nucleolilor si disparitia cromatinei. Experimental, virusul se transmite prin inoculare de suc, iar in natura se raspandeste prin sol, in absenta unor vectori, si prin multiplicarea plantelor infectate. Inactivarea termica are loc la 90ºC, longevitatea in vitro este de 21 zile, iar dilutia limita 10^-4. Virionii sunt izometrici, fara anvelopa, de 28 nm in diametru. Preparatele purificate se sedimenteaza sub forma unui singur component, genomul consta din ARN monocatenar, unipartit, iar virionii contin o singura proteina capsidala. Principalele masuri de prevenire constau in multiplicarea materialului saditor liber de virus si cultivarea muscatelor in sol necontaminat.