Virusul ingalbenirii transitorii a orezului

Virusul ingalbenirii transitorii a orezului - Rice transitory yellowing virus, RTYV, Nucleorhabdovirus, Rhabdoviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 103). A fost descris prima data la Oryza sativa in sudul Taiwanului (Chiu s.a., 1965, Bot. Bull. Acad. Sin. Taipei În prezent, este raspandit in Taiwan, fiind identificat, de asemenea, in Okinava, Japonia (Shikata, 1972, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No.100, 3 pp). Soiurile de orez se comporta diferit, cele de tipul japonica fiind mai sensibile decat cele din tipul indica. Dupa 30-40 zile de la infectie, plantele soiului Taichung 65 din tipul japonica manifesta o colorare galbena sau oranj pe 2-3 frunze bazale, ingalbenirea jumatatii dinspre varf a frunzelor mijlocii si lipsa simptomelor pe frunzele tinere, uneori, intr-o faza avansata a bolii, pe frunzele bazale pot apare si pete de culoare ruginie. Plantele bolnave formeaza un numar mai mic de frati, iar productia este mult diminuata. Plantele soiurilor de orez sensibile infectate experimental manifesta simptome asemanatoare cu ale celor infectate natural, in sera ingalbenirea fiind insa transitorie, observandu-se o insanatosire treptata aproape totala a acestora. Perioada de incubatie in plante este de 14-28 zile. În sectiuni ultrafine, virionii s-au gasit in celulele parenchimatice care marginesc manunchiurile vasculare si in elementele ciuruite, fiind localizati intre lamelele interioara si exteriora ale membranei nucleare, avand capatul bont atasat de interuiorul membranei nucleare. În insectele vectoare, virionii sunt localizati in glandele salivare, asociati cu membranele citoplasmatice ale celulelor.

Experimental, virusul poate fi transmis usor, injectand preparatele virale in insectele Nephotettix cincticeps crescute apoi 10 zile pe plante de Echinochloa colonum, dupa care sunt trecute pe plante de orez sensibile. În natura, transmiterea are loc, in mod persistent-propagativ, prin cicadele Nephotettix nigropictus, N. cincticeps si N. impictus, virusul fiind retinut la naparlire, multiplicandu-se in vectori, dar netransmitandu-se la urmasi prin ou. La N. apicalis si N. cincticeps, timpii de hranire pentru achizitionare sunt de 5 minute - 10 h, respectiv 15 minute - 4 h, incubatia in insecte 3-29 zile, iar persistenta in vectori toata viata. Utilizand metoda injectarii preparatelor virale tratate in insecta vectoare, s-a stabilit ca inactivarea termica are loc la 55,5 - 57,5°C, dilutia limita este 10^-5-10^-6, iar longevitatea in vitro de 11 zile la 0-2°C si 36 ore la 28-30°C. Virionii sunt anvelopati, in forma de cartus, masurand 96 x 120-140 nm in suc crud si 94 x 180-210 nm in sectiuni ultrafine. Particulele au miez central lat de 45 nm, striatiuni transversale late de 3 nm din 5 in 5 nm si proiectii lungi de cca. 7 nm, care ies inafara din membrana exterioara (Chen si Shikata, 1971, Virology 46, 786). Asamblarea virionilor este asociata cu membrana nucleara. În marile zone de cultura ale orezului, se aplica un sistem de combatere integrata a virozelor, bazat pe prognoza, adaptarea procedeelor tehnologice in vederea evitarii sau reducerii atacurilor, aplicarea tratamentelor chimice contra cicadelor vectoare la avertizare si utilizarea soiurilor rezistente sau tolerante.