Virusul
marmorarii la solanum nodiflorum - Solanum nodiflorum mottle virus, SNMoV,
Sobemovirus, sinonime: Solanum nigrum mosaic virus, Solanum nodiflorum
virus, (Ref. Pop, 2009, TVV, IV,
282). A fost raportat prima data la buruiana Solanum nodiflorum, in estul
Australiei (Greber, 1965, Aust.
Dis. Rec. 17, 18). Plantele de Solanum nodiflorum, S. nigrum
si S. nitidibaccatum infectate natural manifesta simptome
persistente de marmorarea si rugozitatea frunzelor. Prin
inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Chenopodium quinoa, Datura stramonium, Gomphrena globosa, Nicandra
physaloides, Nicotiana benthamiana, N. clevelandii, N. debneyi, N. glutinosa,
N. tabacum, Petunia hybrida, Solanum melongena, S. nigrum, S. nodiflorum, S.
rostratum si Tetragonia expansa, producand
leziuni locale necrotice si mici inele clorotice locale fara
infectie sistemica la Nicotiana
debneyi, leziuni locale clorotice, cloroze nervuriene, marmorare si
zbarcirea frunzelor la N.
clevelandii si marmorare insotita de zbarcirea
frunzelor la Solanum nodiflorum. Virionii se gasesc in citoplasma si nucleii
celulelor infectate din toate partile plantelor. În
citoplasma apar incluziuni sub forma de cristale, corpusculi
membranosi, tuburi lungi sau structuri in forma de
bastonase. În natura, virusul este
transmis de coleopterele Epilachna
vigintioctopunctata pardalis (syn. E. sparsa , E. vigintisexpunctata (syn. E. doryca australica)
si E. guttatopustulata. Sucul foliar contine numerosi virioni. Inactivarea
termica are loc la 90ºC, longevitatea in vitro la 2ºC este de 365 zile, la -20ºC de 7 ani, iar
dilutia limita este 10-5. Virionii sunt
izometrici, de 28-30 nm in diametru si cu profil unghiular.
La ultracentrifugarea preparatelor purificate apare un
singur component, genomul este ARN monocatenar, linear, unipartit, iar in
virioni se gaseste o singura proteina capsidala.