Virusul mozaicului comun necrotic al fasolei

Bean common mosaic necrosis virus, BCMNV - Virusul mozaicului comun necrotic al fasolei, Potyvirus, Potyviridae, sinonime Bean common mosaic virus serotipe A, Bean necrosis mosaic virus, Bean necrotic mosaic virus, Bean black root virus, tulpini NL-3, NL-5, NL-8, TN-1 si NL-3K; patotipuri: III, VI a, VI b (Wang s.a., 1984, Phytopathology 74, 1142), (Pop, 2009, TVV, II, 223). Poate fi diferentiat de Bean common mosaic virus (BCMV) prin testele ELISA si RT-PCR, iar tulpinile prin transmiteri la soiuri cu diferite gene de rezistenta (Drijfhout, 1978, Dr. Thesis. Agr. Res.Serv. Wageningen). Tulpinile necrotice Michelite (NL-3), Jolanda (NL-5) si NL-8 au fost izolate prima data de la fasole in Olanda (Hubbeling, 1963, Drijfhout si Bos, 1977, Neth. J. Pl. Path. 83, 13), epidemii cauzate de acestea fiind semnalate ulterior in S.U.A. si Africa, producand pierderi economice severe mai ales in estul si sudul acestui continent. În Mexic, BCMNV s-a raspandit spre statele estice tropicale (Flores-Estevez s.a., 2003, Plant Diseases 87, 21). În Tanzania, din 122 de izolate mozaicale obtinute din samanta infectata, 90 au fost BCMNV. Soiurile de fasole (Phaseolus vulgaris) fara gena de hipersensibilitate (I) infectate natural manifesta simptome mozaicale asemanatoare cu cele produse de virusul mozaicului comun al fasolei, constand din mozaic, piticire si cloroze. La soiurile continand gena dominanta de hipersensibiulitate I, derivata de la soiul Corbett Refugee, BCMNV produce necroze sistemice la orice temperatura, boala fiind descrisa sub denumirea de innegrirea radacinilor (black root) de Jenkins (1940, J. agric. Res. 62, 683). Plantele infectate in faza tanara sunt complet distruse, iar la cele atacate mai tarziu sunt necrozate numai unele portiuni ale tulpinilor, insa, chiar si cele aparent sanatoase, prezinta necroze vasculare evidente. Toate tulpinile virusului produc simptome de tip mozaical la soiurile de fasole fara gene de rezistenta (Dubble White si Stringless Green Refuge), iar soiul Monroe reactionaza slab, prin formarea de leziuni locale brune pe frunzele cotiledonale. Tulpinile BCMNV pot fi diagnosticate si diferentiate prin transmiteri la soiuri de fasole continand gena I si anumite gene de rezistenta, NL-8 producand necroze sistemice la soiurile Widusa si Black Turtle Soup, NL-3 la Jubila, Topcrop, Improved Tendergreen, Widusa si Black Turtle Soup, NL-5 la toate soiurile mentionate plus Amanda, iar NL-3K infecteaza soiul Redlans Greenleaf B. Virusul este transmisibil experimental prin inoculare de suc, in culturile de fasole nepersistent prin afide, iar de la un an la altul prin samanta. La soiurile continand gena I si anumite gene de rezistenta specifice tulpinilor, de regula, nu se gasesc infectii seminale, plantele infectate fiind distruse inainte de formarea semintelor. Virionii sunt alungiti flexuosi avand lungimea modala si grosimea de 12-15 nm, canalul central obscur si structura helicoidala neevidenta, genomul este ARN monocatenar, unipartit, codificand o singura proteina capsidala si mai multe proteine nestructurale. Boala poate fi prevenita prin incorporarea in soiurile de fasole a genei I, care confera rezistenta prin hipersensibilitate la BCMNV si la toate tulpinile virusului mozaicului comun al fasolei (sensu Drijfhout, 1978, l.c.). Soiurile California, Light Red Kidney, Carbon, Great Northern 1140 si IVT-7214 sunt rezistente, iar Black Turte 2, Sanilac si Strigless Refugee susceptibile la tulpina NL-8, rezistenta fata de aceasta fiind determinata de un singur factor dominant.