Virusul mozaicului nervurian al wisteriei

Virusul mozaicului nervurian al wisteriei - Wisteria vein mosaic virus, WVMV, Potyvirus, Potyviridae

Sinonim: Wisteria vein mosaic potyvirus.

Acronime: (Standard), VMNW (Ro).

Taxonomie, inrudiri, relatii, diagnoza. Apartine genului. Utilizand anticorpi policlonali, WVMV s-a dovedit numai distant inrudit serologic cu potyvirusurile bean yellow mosaic, bean common mosaic si clover yellow vein. Difera de bean yellow mosaic virus prin faptul ca nu infecteaza plantele de Trifolium pretense si Vigna sinensis si infecteaza sistemic pe cele de Chenopodium quinoa, iar de clover yellow vein virus prin faptul ca nu infecteaza plantele de Cucumis sativus si Trifolium album, in timp ce castravetii reactioneaza prin leziuni locale la acest virus (Bos, 1991).

Istoric, distributie geografica. A fost raportat prima data la Wisteria floribunda (spor) si W. sinensis (glicina), in Olanda (Bos, 1970) si Italia (Conti si Lovisolo, 1970). Ulterior, a fost identificat in fosta Cehoslovacie (Brčak, 1980; Brčak si Kralik, 1983), fiind, probabil, prezent si in alte tari.

Plante gazda, simptome. Plantele de Wisteria floribunda si W. sinensis manifesta simptome persistente, variabile cu sezonul, constand in clarifierea nervurilor, patari clorotice, ingalbenire, marmorare, mozaic si unele deformari ale suprafetei limbului.

În inoculari artificiale, susceptibile s-au dovedit plantele de Atriplex hortensis, Chenopodium album, C. amaranticolor, C. murale, C. quinoa, Cicer arietinum, Crotalaria spectabilis, Glycine max, Gomphrena globosa, Lathyrus odoratus, Lupinus albus, Melilotus officinalis, Nicotiana clevelandii, N. tabacum, Petunia hybrida, Phaseolus lunatus, Ph. vulgaris, Pisum sativum, Spinacia oleracea, Tetragonia expansa, Trifolium incarnatum, Vicia faba, V. sativa si Zinnia elegans si nesusceptibile Beta vulgaris, Capsicum annuum, Cassia tora, Cucurbita pepo, Datura stramonium, Lycopersicon esculentum, Nicotiana glutinosa, N. rustica, Physalis floridana, Trifolium pratense si T. repens (Bos, 1970; Conti si Lovisolo, 1970).

Plante test. Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale clorotice la Atriplex hortensis si Chenopodium amaranticolor, leziuni locale clorotice pana la galbene devenind apoi verzi la Chenopodium quinoa, leziuni locale clorotice urmate de mozaic necrotic, piticire si distrugere la Cicer arietinum, leziuni locale clorotice apoi necrotice si mozaic evident la Lupinus albus, uneori leziuni clorotice fine urmate de pete si inele clorotice sistemice la Nicotiana clevelandii, leziuni locale clorotice la N. tabacum cv. White Burley, leziuni locale clorotice apoi necrotice urmate, de regula, de marmorari sau patari clorotice la Phaseolus vulgaris, marmorari si patari internervuriene clorotice la Pisum sativum si leziuni locale clorotice inelare si pete clorotice sistemice difuze la Vicia faba.

Citopatologie. Virionii se gasesc in aparatul foliar. În celulele infectate se gasesc incluziuni de tip "pinwhelis" si incluziuni citoplasmatice granulare care contin virioni.

Transmitere, raspandire. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc, iar in natura este transmis, in mod nepersistent, prin afidele Aphis craccivora si Myzus persicae.

Proprietatile virusului in suc. Sucul foliar contine putini virioni. Inactivarea termica are loc la 55 sau 60ºC, longevitatea in vitro este de 2 sau 12 zile, iar dilutia limita 10^-3 sau 10^-5.

Purificare. Dupa Bos (1970).

Morfologia particulelor. Virionii sunt filamentosi, de regula flexuosi, avand o lungime normala clara de 750-775 nm, canalul axial obscur si structura helicoidala obscura.

Literatura

Bos, L. (1970). Neth. J. Pl. Path. 96, 8. - Bos, L. (1991). In: Viruses of Plants p. 1407. Eds A.A. Brunt s.a., 1997. Univ. Press Cambridge, UK. - Brčak, J. (1980). Biologia Pl. - Brčak, J., Kralik, O. (1983). Zesz. Probl. Postep. Nauk. Roln. - Conti, M., Lovisolo, O. (1969/70). Riv. Patol. Veg. Serie IV 5, 115.