Virusul mozaicului trestiei de
zahar - Sugarcane mosaic virus SCMV,
Potyvirus, Potiviridae; sinonime: Grass mosaic virus, Maize dwarf mosaic virus B, Sorghum red stripe virus; tulpini: European maize dwarf virus;
MDMV-B, SCMV-A, SCMV-B, SCMV-D, SCMV-E, SCMV-SC, SCMV-Sabi, Sorghum concentric
ring spot virus, posibil, si abaca mosaic potyvirus, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 207). A fost descris prima data la Saccharum spp. (Brandes, 1919, Tech. Bull. U.S. Dep. Agric. 829; Gold
si Martin, 1955,
Phytopathology 45, 694), gasindu-se, probabil, in toata lumea,
fiind considerat unul dintre virusurile cele mai raspandite si
cu cea mai mare importanta economica atat in S.U.A
cat si in Europa,
Australia
si alte regiuni ale globului. Pe continentul european, Goidanich (1939), Lovisolo (1957), Dijkstra si Grancini (1960), Panjan (1960), Pop
si Tusa (1960), Pop
(1961) publica rezultatele cercetarilor privind unele virusuri
izolate de la porumb si sorg, dintre care unele similare cu tulpinile lui
MDMV descris in S.U.A. (Williams
si Alexander, 1965,
Phytopathology 55, 802). În conditii de
infectii naturale, virusul produce mozaic si/sau patare
inelara si piticire la Saccharum
spp., Sorghum bicolor, Panicum spp., Eleusine spp., Setaria spp. si Zea mays. De
asemenea, unele tulpini produc mozaic si/sau necroze la Sorghum halepense. În
conditii de inoculari artificiale, produce mozaic sistemic la Saccharum
spp., leziuni locale
necrotice urmate de mozaic si necroze sistemice la Sorghum bicolor, mozaic la S.
halepense si mozaic si patare inelara la
Zea mays.
Virusul infecteaza, de asemenea, graul, orzul, secara si
orezul (Abbott si Tippett, 1964, Pl. Dis.
Reptor 48, 443). Alte monocotiledonate susceptibile sunt Agropyron repens, Anthoxanthum odoratum,
Arundinaria amabilis, Arundo donax, Cynodon dactylon, Digitaria decumbens,
Echinochloa crus-galli, Eleusine coracana, Eragrostis cilianensis, Hordeum
vulgare, Imperata cylindrica, Lolium perenne, Oplismenus compositae, Oryza
sativa, Panicum capillare, Paspalum dilatatum, Phalaris paradoxa, Phragmites
australis, Sacciolepis indica, Setaria italica si S. viridis (Tošić s.a., 1974,
Phytopathology 64, 312). În
conditii de inoculari artificiale, majoritatea soiurilor de Saccharum spp. reactioneaza, la cele mai multe tulpini, prin
mozaic si striatiuni clorotice, soiurile de Zea mays se infecteaza usor, manifestand simptome de
tip mozaical si patari inelare, soiul Sart si alte soiuri
de Sorghum bicolor manifesta, la
inceput, mozaic si apoi necroze asociate cu inrosirea
frunzelor, tulpina E produce la S.
bicolor soiul Atlas leziunil locale necrotice, iar la soiurile Sart si
Rio infectii sistemice, acestea utilizandu-se la multiplicarea
si mentinerea virusului in sera. Unele
tulpini infecteaza si plantele de fasole (Phaseolus vulgaris soiul Bountiful),
producand infectii locale inaparente. Virionii se gasesc
in mezofil, fiind localizati in citoplasma si
aparatul Golgi, formand manunchiuri, suluri, tuburi si agregate
laminate (incluziuni grupa III-Edwardson, 1974), precum si incluziuni de
tip "pinwheels" care nu contin virioni. Alte efecte
celulare constau in alterarea organizarii cloroplastelor. Experimental, virusul poate fi transmis prin inoculare de suc.
În natura, se transmite, nepersistent, prin mai
multe specii de afide, dintre care mai importante sunt Dactynotus ambrosiae, Hysteroneura setariae, Rhopalosiphum maidis si
Toxoptera graminum. Shepherd
si Holdeman (1965, Pl. Dis.
Reptr 49, 468) constata ca tulpina MDMV (B) se transmite si prin
samanta de porumb. Sucul foliar contine putini
virioni, inactivarea termica are loc la 50-60ºC, longevitatea
in suc este de 2-4 zile, iar dilutia
limita 10-2-10-4. Virionii sunt filamentosi, de
regula, flexuosi, grosi de 13 nm si cu o lungime
normala clara, de 730-755 nm, avand
canalul central obscur si structura helicoidala obscura. La ultracentrifugare se comporta
ca un singur component, genomul consta in
ARN monocatenar, unipartit, iar in virioni, s-a gasit o singura
proteina. Boala poate fi prevenita prin folosirea
de samanta libera de virus, combaterea afidelor
si cultivarea hibrizilor rezistenti (Pop si Tusa,
1960, Proc. Int. Conf. On Plant Viruses Wageningen, Juli, 1965, 170; Pop s.a., 1967, An. I.C.P.P. 4,
15).
.com
