Viroidul cadacg-cadang al cocotierului

Viroidul cadacg-cadang al cocotierului - Coconut cadang-cadandg viroid, CCCVd, Cacadviroid, Pospiviroidae. Boala a fost descrisa prima data la Cocos nucifera, de Okfemia (1937, Philipp. Agric. 26, 338.), iar viroidul de Randles (1975, Phytopathology 65, 163), fiind raspandita in Filipine, insulele Luzon, Masbate si alte insule mai mici, in cadrul unei zone de c. 600 x 300 km, incidenta atacului nefiind limitata de ape, dar fiind negativ corelata cu altitudinea. Viroidul infecteaza natural plantele de cocotier (Cocos nucifera) si palmierul pentru ulei (Elaeis guineensis). Palmierii sub 10 ani sunt rar infectati, atacul creste aproape progresiv la palmierii de 10-40 ani, dupa care ramane constant. La Cocus nucifera, exemplarele atacate sunt complet distruse dupa 8-10 ani de la infectie. Boala se manifesta prin colorarea in galben-aramiu a doua treimi din frunzele inferioare ale coroanei, incetarea productiei de nuci, diminuarea coroanei si moartea plantelor. A treia sau a patra frunza de sub frunza lanceolata manifesta pete mici clorotice care se maresc si se reunesc cu varsta formand o marmorare clorotica. Pe masura aparitiei petelor clorotice, nucile devin mai mici si rotunde iar la cele mai multe apare o scarificare ecvatoriala. Mai tarziu, inflorescentele devin necrotice si nefertile, productia este stopata iar plantele distruse, pierderile totale de la aparitia bolii pana in anii 80 fiind estimate la c. 30 milioane de palmieri (Randles si Imperial, 1984, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 287, 4 pp). Boala "tinangaja" este asemanatoare cu "cadang-cadang" dar nucile raman mai mici, sunt alungite si lipsite de sambure, devenind "mumifiate".

Palmierii pentru ulei (Elaeis guineensis) manifesta o clorozare progresiva a frunzelor tinere, formarea de pete foliare portocalii si stoparea producerii de inflorescente. În conditii artificiale, viroidul a fost transmis la puieti de Cocos nucifera si la palmierii Areca catechu, Corypha elata, Adonidia merrilli, Chrysalidocarpus lutescens si Oreodoxa regia. Inoculat artificial, viroidul produce patarea foliolelor ramurelelor situate sub frunza lanceolata inca nedesfacuta, reducerea cresterii si a productiei si lipsa nucilor la Cocos nucifera si patarea clorotica sau aramie a frunzelor la Areca cathechu, Corypha elata, Adonidia merrillii, Chrysalidocapus lutescens si Oredoxa regia. Viroidul a fost detectat in inflorescente si meristeme, frunze de diferite varste si radacini, la microscop observandu-se hipoplazia tesuturilor si pierderea pigmentilor cloroplastelor in petale galbene si acumularea de structuri negre reprezentand, probabil, corpuri taninici, neobservandu-se insa schimbari citologice carateristice. Experimental, viroidul a fost transmis prin injectii sub presiune ridicata combinate cu intepaturi. Transmiterea prin samanta are loc in proportie foarte mica, de 1/320 pueti testati. Nu s-au dezvoltat anticorpi la injectarea iepurilor cu preparate viroidale. Viroidul a fost purificat de Randles si Imperial (1984, l.c.). ARN viroidal este monocatenar, momomer si dimer, sub forma de molecule lineare sau circulare, cele mai mici forme continand 246 sau 247 nucleotide, structura viroidului fiind mult mai stabila decat a acizilor ribonucleici celulari (Randles, 1975, l.c.).