Virusul patarii clorotice a sorgului

Virusul patarii clorotice a sorgului - Sorghum chlorotic spot virus SgCSV, Furovirus, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 199). A fost observat prima data la Sorghum bicolor, in Kansas (S.U.A.), unde este putin raspandit si in prezent (Kendall si Lommel, 1988, J. gen. Virol. 69, 2335). Infectii naturale s-au gasit numai la Sorghum bicolor, manifestandu-se prin pete clorotice concentrice alungite. Virusul produce pete clorotice alungite la plantele de porumb (Zea mays), leziuni locale clorotice la Chenopodium amaranticolor, pete inelare la C. quinoa si leziuni locale necrotice si ingalbeniri la Nicotiana clevelandii. Pentru mentinerea virusului in sera se folosesc plante de Zea mays. Experimental, virusul se transmite prin inoculare de suc, iar in natura, probabil, printr-o ciuperca de sol. Sucul extras din plantele bolnave contine multi virioni. Virusul are particulele in forma de bastonase drepte, groase de 20 nm, cu lungimi modale clare de 140 si 160 nm, avand canalul central evident. Genomul consta din ARN monocatenar, bipartit, iar virionii au o singura proteina capsidala. Boala este prevenita prin evitarea amplasarii sorgului pe terenurile infestate si cultivarea soiurilor mai putin sensibile.