Virusul
sterilitatii mozaicale a mazarii porumbelului - Pigeon pea
sterility mosaic virus,
PPSMV, neclasificat, (Ref. Pop,
2009, TVV, II, 388). Sterilitatea
mozaicala a fost descrisa prima data la Cajanus cajan, in statul Bihar din India, de Mitra in 1931, fiind endemica in toate zonele de
cultura ale acestei leguminoase cu seminte comestibile, din India,
Bangladesh, Nepal si Mianmar, unde determina pierderi de
productie de pana la 90 %, virusul fiind identificat si
caracterizat de Kumar s.a.
(2001 b, Phytopathology 91, S51 (Abstr.). Plantele de Cajanus cajan infectate natural se caracterizeaza prin
sterilitate, datorita incetarii partiale sau complete a
formarii florilor, mozaicarea frunzelor, crestere vegetativa
excesiva, piticire si micsorarea frunzelor, in
functie de genotipul gazdei, deosebindu-se urmatoarele trei tipuri de
boli: mozaic sever si sterilitate, mozaic cu sterilitate
partiala si pete clorotice fara sterilitate (Kumar s.a., 2003, Phytopathology
93, 71).
Prin inoculari
artificiale, virusul a putut fi transmis numai la Nicotiana benthamiana. Dupa 40 zile de la inoculare, plantele de N. benthamiana manifesta cloroze nervuriene slabe
presarate cu puncte mici necrotice, care, prin confluere, pot forma pete
necrotice mai mari. Experimental, virusul poate fi transmis
prin altoire si, mai dificil, prin inoculare de suc. Experimental
si in natura, este transmis, in mod semipersistent, prin
acarianul eriophyd specific Aceria cajani,
perioada minima pentru achizitionare fiind de 15 minute, cea
necesara inocularii de 90 minute, cu preinfometare de 10
si, respectiv, 60 minute, latenta in vectori este absenta,
persistenta in vector de 13 ore, la un acarian pe o planta rata
infectiei fiind de 53 %, iar la 5 exemplare pe planta de 100 % (Kulkarni s.a., 2002, Plant Dis.
86, 1297). În preparatele purificate, se observa
particule asemanatoare virusurilor sub forma de filamente foarte
flexuoase, de 3-10 nm in diametru, lungimea acestora fiind greu de
definit, datorita contrastului redus si agregarii. Genomul este
format din 5-7 specii de ARN, iar virionii contin o proteina
majora specifica. Pentru prevenirea raspandirii bolii se recomanda
combaterea vectorului si cultivarea soiurilor mai putin atacate sau
tolerante.