Virusul patarii inelare a odotoglosului

Virusul patarii inelare a odotoglosului - Odontoglossum ringspot virus ORSV, Tobamovirus, (Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 236). Sinonim Tobacco mosaic virus-orchid strain. A fost descris prima data, la Odontoglossum grande, in S.U.A. (Jensen si Gold, 1951, Phytopathology 41, 648), in prezent fiind raspandit peste tot unde se cultiva orhidee, ORSV si Cymbidium mosaic potexvirus fiind cele importante virusuri ale orhideelor. Se cunosc peste 20 de genuri de orhidee, printre care Cattleya, Cymbidium, Epidendrum, Odontoglossum, Phalaenopsis, Spathoglossis, care pot fi infectate natural cu ORSV, producand boli manifestate prin dungi si pete clorotice, mozaic, necroze foliare si patarea florilor, sau producand infectii latente la unele soiuri. Astfel, la Odontoglossum grande, virusul produce pete rotunde sau inele galbui pe frunzele tinere si pete sau inele concentrice necrotice pe cele mai batrane, florile fiind lipsite de simptome. La Cymbidium spp., se observa frecvent pete romboidale, boala fiind cunoscuta sub denumirea de marmorare romboidala (diamond mottle). La speciile de Spathoglossis, virusul se manifesta prin pete sau inele necrotice galbui, evoluand in pete sau inele necrotice brune-rosietice sau negre pe frunzele tinere si pete sau inele concentrice de culoare inchisa pe frunzele mai batrane. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Beta vulgaris, Cassia occidentalis, Chenopodium amaranticolor, C. quinoa, Cymbidium alexanderi, Gomphrena globosa, Nicotiana clevelandii, N. glutinosa, N. tabacum, Tetragonia expansa si Zinnia elegans (Paul, 1975, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 155, 4 pp). Inoculat artificial, produce pete necrotice de marimea unui varf de ac pe frunzele inoculate la Cassia occidentalis si Chenopodium amaranticolor si leziuni locale necrotice pe frunzele batrane si leziuni locale inelare pe frunzele tinere la Nicotiana tabacum cv. Xanthi-nc. Virionii se gasesc in mezofil, epiderma si parenchimul vascular, fiind localizati in cloropalste si foarte rar in citoplasma, in celulele infectate formandu-se si incliziuni citoplasmatice cristaline. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc, iar in natura se raspandeste prin contactul dintre plante si ranile efectuate cu ocazia lucrarilor de intretinere. Sucul foliar contine numerosi virioni. Inactivarea termica are loc la 90ºC, longevitatea in vitro la 18°C este de 2-4 ani si dilutia limita este 10^-5-10^-6. Virionii sunt in forma de bastonase drepte, avand o lungime modala clara de 300 nm, 18 nm in diametru si canalul central evident, in preparate observandu-se particule lungi, mai scurte si fragmentate. Preparatele purificate se sedimenteaza sub forma de doua componente, iar virionii au o singura proteina capsidala. Pentru combatre se recomanda eliminarea si distrugerea plantelor infectate si aplicarea masurilor recomandate pentru evitarea raspandirii virusului de muncitori prin efectuarea lucrarilor mecanice de intretinere.