Virusul
patarii inelare negre a tomatelor - Tomato black ring virus TBRV,
Nepovirus, Comoviridae; sinonime: Bean ringspot virus, Beet ringspot
virus, Cellery yellow vein virus, Lettuce ringspot virus, Potato bouquet virus,
Potato pseudo-aucuba virus; tulpini: tipica, lettuce ringspot, potato
bouquet, potato pseudo-aucuba, beet ringspot si celery yellow vein, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 128). A fost
descris prima data la tomate (Lycopersicon
esculentum) in Regatul Unit (Smith,
1946, Parasitology 37, 126), in prezent fiind cunoscut in
numeroase tari europene, Turcia, S.U.A. si fosta U.R.S.S. În
tara noastra, a fost identificat la sfecla de zahar in
Moldova (Macovei, 1984, Bull.
Prot. Plant) si la unele plante de tomate cultivate in sera.
Infectii naturale cu acest virus s-au gasit la Allium porrum, Beta vulgaris, Frasinus spp., Lactuca sativa, Lycopersicon esculentum, Narcisus pseudonarcissus,
Robinia pseudoacacia, Rubus spp.,
Tulipa spp., Vitis spp. si numeroase specii spontane (Harrison, 1983). În faza
acuta a bolii, la majoritatea plantelor atacate, virusul se manifesta
prin inele, picatele si pete necrotice,
inele clorotice sistemice, marmorare, ingalbenirea nervurilor,
deformarea frunzelor si piticire, care nu mai apar pe frunzele dezvoltate
in faza cronica, plantele manifestand o
insanatosire aparenta. Plantele de tomate (Lycopersicon esculentum) infectate
natural manifesta pe frunze pete inelare necrotice, de
culoare negricioasa.
Necroze de culoare inchisa apar,
de asemenea, in lungul petiolurilor si tulpinii, intr-un
stadiu mai avansat, petele necrotice devin mai numeroase si se
maresc, ducand adesea la distrugerea varfului sau a altor
parti ale plantelor. În conditii favorabile
dezvoltarii bolii, pe fructele verzi, apar pete brune, iar pe cele
in curs de maturare desene inelare divers colorate, frunzele crescute mai
tarziu manifestand numai o patare clorotica slaba
si tendinta de deformare. Diferite tulpini ale virusului produc
patari inelare la sfecla de zahar (Beta vulgaris), fasole (Phaseolus
vulgaris), salata (Lactuca sativa), zmeur (Rubus idaeus) si capsun (Fragaria spp.), ingalbenirea nervurilor la
telina (Apium graveolens),
boala buchet si mozaicul pseudo-aucuba la cartof (Solanum tuberosum), piticirea lastarilor la piersic (Prunus piersica) si mozaic la
salcam (Robinia pseudoacacia).
Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Amaranthus caudatus, A. retroflexus, Anthirrhinum majus, Apium
graveolens, Atriplex hortensis, Bellis perensis, Beta vulgaris, Calendula
officinalis, Capsella bursa-pastoris, Celosia argentea, Chenopodium foetidum,
C. quinoa, Coriandrum sativum, Cucumis melo, C. sativus, Cucurbita pepo var.
medullosa, Datura stramonium, Daucus carota, Emilia sagittata, Fagopyrum
esculentum, Glycine max, Gomphrena globosa, Helianthus annuus, Hyoscyamus
niger, Lactuca sativa, Lens esculentum, Matthiola incana, Myozotis sylvatica,
Narcissus pseudonarcissus, Nicandra physaloides, Nicotiana clevelandii, N.
rustica, N. sylvestris, N. tabacum, Phaseolus vulgaris, Physalis floridana,
Phytolacca americana, Pisum sativum, Salvia splendens, Senecio vulgarisa,
Solanum tuberosum, Sonchus oleaceus, Spinacia oleracea, Stellaria media,
Tetragonia expansa, Torenia fournieri, Trifolium repens, Tropaeolum majus,
Vicia faba, Vigna unguiculata si
Zinnia elegans. Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale
necrotice, marmorari si necroze sistemice la Beta vulgaris,
Chenopodium amaranticolor, C. quinoa si Cucumis sativus, leziuni locale
necrotice, picatele necrotice, striuri, marmorari si
malformatiuni sistemice la Lycopersicon esculentum, leziuni locale
necrotice, striuri sau dungi necrotice, marmorare si piticire la Nicotiana
clevelandii, leziuni locale clorotice si necrotice, urmate de pete si
dungi necrotice si marmorare la Nicotiana rustica si N. tabacum
soiruile White Burley si Xanthi-nc si leziuni locale clorotice,
urmate de cloroze si necroze nervuriene la
Petunia hybrida. Virionii se gasesc in toate
partile plantelor gazda, in special in mezofil,
fiind localizati in citoplasma si vacuolele celulare. Se observa tubusoare care
patrund prin plasmodesme, ceea ce indica
degenerarea nucleului. În celulele infectate apar incluziuni sub
forma de vezici care contin virioni si randuri unice de
virioni inconjurate cu o membrana. Experimental,
virusul se transmite usor prin inoculare de suc. În
natura, tulpinile asemanatoare cu cea tipica se transmit,
mai eficient, prin nematodul Longidorus
attenuatus, iar cele inrudite cu tulpina patarii inelare a
sfeclei prin L. elongatus.
Transmiterea are loc prin larve si adulti, dar virusul nu se
transmite la urmasi. Nematozii mentinuti
in sol fara vegetatie isi pierd capacitatea de
transmiterea dupa 9 saptamani. Un
rol important in epidemilogia virusului are transmiterea prin
samanta, ce are loc, in proportie de 10-100 %,
la peste 20 de specii, apartinand diferitelor familii, multe plante
crescute din samanta infectata nemanifestand
simptome externe. Astfel, nematozii care isi pierd capacitatea de
transmitere reachizitioneaza virusul hranindu-se pe
plantutele de buruieni crescute din samanta
infectata, transmiterea pe cale seminala reprezentand un mod
important de supravietuire a virusului in sol. La
samanta de zmeur si capsun, virusul a fost
transmis atat de la parintii paterni cat si de la
cei materni, dar plantele polenizate cu polen virulifer nu au prezentat
simptome externe. Sucul foliar contine putini
virioni. Inactivarea termica are loc la 60-65°C, longevitatea in vitro este
de 14-21 zile, dilutie limita 10-3-10-4.
Desi au greutati diferite, virionii sunt morfologic uniformi,
avand forma izometrica, profil unghiular, de c. 30 nm in diametru si
aranjamentul capsomerelor neevident. La ultracentrifugare, preparatele
purificate se separa in trei componente, genomul consta din
doua parti de ARN monocatenar, iar virionii contin o
singura proteina capsidala. În cazul aparitiei bolii
la culturile de tomate din sere si solarii, se recomanda eliminarea
cu grija a exemplarelor infectate. Dupa
lichidarea culturii, solul va fi dezinfectat termic
sau se va aplica un tratament cu pentaclornitrobenzen, prin care se distruge
nematodul vector. Prevenirea aparitiei boii in camp se
realizeaza prin adoptarea unui asolament adecvat si combaterea
sistematica a buruienilor la care virusul se transmite prin
samanta. La speciile inmultite vegetativ,
raspandirea bolilor poate fi prevenita prin plantarea clonelor
libere de virusuri, in cazul soiurilor total infectate fiind
necesara obtinerea materialului saditor sanatos prin
termoterapie si culturi meristematice.
.com