Virusul psorozei citrusilor

Virusul psorozei citrusilor - Citrus psorosis virus, CPsV, Ophiovirus. Sinonime: Citrus psorosis virus A, Psorosis virus B, Concave-gum, Blind pocket psorosis, Citrus convex-gum. "Psorosis" vine de la grecescul "psora", care inseamna o afectiune cutanata, cum este raia, in cazul nostru referindu-se la eruptiile in forma de solzi care apar pe coaja trunchiului si a crengilor principale ale citrusilor de peste 12-15 ani. Psoroza, denumita in California si "skaly bark", a fost prima viroza descrisa la citrusi, fiind o boala complexa, mult raspandita si deosebit de pagubitoare in toate tarile cultivatoare de citrice din lume. Aceasta a fost descrisa, sub diferite denumiri, mai intai, in California (Fawcett, 1933, Phytopathology 23, 930) si apoi in Australia (Mandelson, 1933, Queensland agric. journ. 40, 504), Africa de Sud, sudul Chinei, Italia, Spania si alte tari si regiuni cultivatoare de citrusi. Dintre diferitele forme ale bolii, cea mai frecventa este psoroza A (Fawcett si Cochran, 1941, Phytopathology 31, 861), fiind raspandita in toate zonele de cultura de pe glob, inclusiv in Italia, Spania si alte tari din bazinul mediterranean (Salibe, 1986, FAO Plant Prot. Bull. 34, 49). În conditii naturale, virusul infecteaza plantele de potocal (Citrus sinensis), lamaiul (C. limon), grepfructul (C. paradisi), clementine (C. reticulata), hibrizi C. sinensis x P. trifoliata si Poncirus trifoliata, la care produce diferite forme de psorosis, manifestate prin simptome foliare, leziuni grave insotite de gome pe trunchi, ramuri si lastari, micsorarea treptata a productiei, declinul si, uneori, distrugerea totala a pomilor infectati. În cazul psorozei A, pe nervurile fine ale frunzelor tinere din coroana pomilor infectati apar numeroase pete mici clorotice alungite si clorozarea nervurilor, care, uneori, se extind si la tesuturile perinervuriene. La pomii de portocal (C. sinensis) si grepfruit (C. paradisi) infectati, in varsta de 5-6 ani, in unele portiuni ale trunchiului sau pe ramurile principale, apar grupe de pustule mici sub care tesuturile se brunifica, sau zone in care are loc exfolierea in forma de solzi a scoartei exterioare. Exfolierea si necrozarea cuprind apoi straturile interioare ale cortexului. În dreptul zonelor afectate cresterea fiind stopata, pe tulpiniile si ramurile atacate apar depresiuni caracteristice insotite de substante gomoase. Cu timpul, boala afecteaza si cilindrul lemnos, unde se formeaza asa numitele leziuni primare, constand in acumularea de substante gomoase, in interiorul si printre fibrele lemnoase din anumite zone ale cilindrului central. Gomele din cadrul leziunilor astupand vasele xilemice stopeaza aprovizionarea cu apa a partilor afectate, care, nedezvoltandu-se normal, fac sa apara neuniformitati si deformari la suprafata crengilor si a tulpinilor. Dupa cativa ani, apar leziunile secundare, constand din alterarea culorii lemnului cilindrului central, in care apar zone colorate neuniform in brun, inconjurate de o linie ingusta bruna-portocalie. Fibrele lemnoase din leziunile secundare fiind umplute cu substante gomoase, formate, probabil, prin transformarea amidonului din lemn, aprovizionarea pomilor cu apa este din ce in ce mai redusa. Reflectand transformarile grave care au loc in interiorul tulpinii, pomii infectati au cresteri si productii din ce in ce mai mici, manifesta un declin progresiv iar, in final, sunt complet distrusi. Psoroza B (Psorosis B), difera de A, prin faptul ca, pe langa simptomele prezente pe frunzele tinere, pe cele mature apar pete mari clorotice, de forma rotunda sau inelara. Acumularea de substante gomoase in eruptiile de pe trunchi si ramuri are loc mai de timpuriu, la inceputul exfolierii in forma de solzi a straturilor exterioare ale scoartei, iar evolutia bolii este mai grava si mai rapida, cuprinzand, de regula, o zona limitata ingusta din lungul unei parti a trunchiului, leziunile necrotice apar si pe crengile mai mici si lastarii tineri, iar pe fructele de portocal (C. sinensis), lamai (C. lemon) si grepfruit (C. paradisi) se formeaza pete necrotice adancite. Psoroza gomoasa concava (concav-gum psorosis) apare mai ales la portocal (C. sinensis) si mai rar la lamai (C. lemon). Pe frunzele tinere, simptomele sunt asemanatoare cu ale psorozei A, dar desenele in forma de valuri si de frunze de stejar sunt manifestari distincte. Pe tulpina si ramuri apar depresiuni si escavatiuni in forma de albie, in dreptul carora scoarta prezinta crapaturi prin care, vara, apar scurgeri de substante gomoase. În lemnul din dreptul depresiunilor se acumuleaza, de asemenea, substante gomoase, care, stopand circulatia apei, franeaza cresterea zonelor respective. Psoroza inchisa (blind-pocked psorosis) este cunoscuta in California si Florida din S.U.A., Brazilia, Chile, Libia si Maroc (Salibe, 1986, l.c.). Pe frunzele tinere, boala se manifesta prin simptome asemanatoare cu ale psorozei A, dar pe cele mature nu apar semne caracteristice psorozei B. Are forma neeruptiva, la care, pe scoarta, apar depresiuni in forma de troaca, care, uneori, se reunesc cap la cap sau lateral formand depresiuni mai mari. În cazul formei eruptive, simptomele aparute pe trunchi sunt asemanatoare cu ale psorozei A. În cadrul leziunilor primare, cresterea lemnului este limitata, iar parenchimul lemnos deslanat este adesea impregnat cu substante gomoase sau ceroase, leziunile secundare formandu-se foarte rar. Gomoza convexa (convex-gum) descrisa in sudul Chinei, probabil inrudita cu psoroza, se caracterizeaza prin umflaturi si formarea de gome pe trunchi, ramuri si lastari, la tipul 1 umflaturile fiind mari iar gomele sunt produse intr-o punga in tesutul lemnos, la 1-5 mm sub stratul de cambin. Substantele gomoase pot rupe scoarta formand leziuni sancroase care, uneori, se unesc, ducand la distrugerea ramurilor sau a pomilor tineri in intregime. La tipul 2, umflaturile sunt mai mici iar gomele se formeaza in scoarta, pe care apar pete mici de culoare bruna. Virusul produce leziuni locale la Chenopodium quinoa si Phaseolus vulgaris cv. Red Kidney si infectii inaparente la Zinnia elegans, iar ca indicatori se folosesc diferite clone de Citrus sinensis sensibile la acest virus. Experimental si in practica, virusul se transmite prin altoire, in natura raspandindu-se prin materialul saditor infectat. Cu toate ca in Argentina si Uruguai, o anumita forma de psorosis se raspandeste pe cale naturala in plantatii, pana in prezent nu se cunoaste nici un vector responsabil pentru diseminarea bolii. Mult timp, s-a crezut ca virusul nu se transmite prin samanta, ulterior, constatandu-se insa un grad inalt de infectie seminala la soiul de citrang Carrizo (C. sinensis x P. trifoliata) si la Poncirus trifoliata. Unele rezultate arata ca virusul ar putea fi transmis prin sporii ciupercii Olpidium. Virionii se prezinta sub forma de filamente segmentate, extrem de flexuoase, de diferite lungimi si cu simetrie elicoidala, groase de 3 sau 9 nm (structuri duplex), avand lungimi normale clare de 760 nm si 1500-2500 nm, segmentele formand uneori cercuri noduroase, care se pot uni, dand structuri duplex pseudo-lineare. La ultracentrifugare preparatele se sedimenteaza sub forma de doua componente, longevitatea in vitro este de 2 zile la 4^oC, dilutia limita este in jur de 2, iar inactivarea termica in suc este in jur de 50^oC. Virionii sunt relativ stabili la pH 8. Genomul este format din trei segmente de ARN monocatenar de sens negativ, in virioni gasindu-se si ARN dublucatenar. Prevenirea raspandirii bolii este posibila prin producerea si plantarea materialului saditor liber de virus, obtinut prin recoltarea altoilor si portaltoilor de la plante mama sanatoase, testate serologic si prin transmiteri pe soiuri indicatoare sensibile. Pentru franarea evolutiei bolii, la pomii infectati, se recomanda razuirea leziunilor superficiale de pe trunchi si ramurile afectate si eliminarea totala a crengilor cu simptome grave.