Virusul sferic al
cresterii degenerate a orezului - Rice tungro spherical virus, RTSV,
Waikavirus, Sequiviridae. Se
cunosc tulpinile tipica filipineza RTSV-A-Shen si tulpina
RTSV-Vt6 foarte virulenta pe soiul TKM 6, rezistent la RTSV, cele
doua tulpini deosebindu-se si prin secventa a 13 nucleotide
(Ref. Pop, 2009, TVV, II, 108). La inceput, boala tungro a orezului, a fost gasita asociata cu RTSV
in Filipine (Galvez,
1968, Virology 35, 418). Mai tarziu, s-a demonstrat ca aceasta este produsa de Rice tungro bacilliform virus si
RTSV, primul fiind mai mult raspunzator de producerea bolii dar
transmitandu-se prin cicade numai in prezenta ultimului.
RTSV este raspandit in toate zonele
unde se gaseste boala "tungro" producand, singur sau in
infectii mixte cu RTBV, pagube insemnate cultivatorilor de orez. Infectii naturale cu RTSV se cunosc numai la Oryza spp. În general, plantele de orez (O. sativa) infectate numai cu RTSV manifesta o piticire
slaba care poate fi remarcata numai la o comparare directa a
plantelor sanatoase si bolnave. Exceptie face
germoplasma IRGC 100139 din O.
glaberriana, la care virusul produce piticire accentuata si frunze
inguste, erecte, de culoare verde pal. O tulpina japoneza a
virusului identificata in trecut a redus inaltirea
plantelor cu 20 %, iar calitatea boabelor a fost grav afectata.
Experimental, virusul a fost transmis la Axonopus
compresses, Brachiaria mutica, Cynodon dactylon, Cyperus brevifolius, C.
difformis, C. rotundus, Digitaria ciliaris, Echinochloa colonus, Eragrostis
tenella, Fimbristylis miliaceae,
Imperata cylindrica, Monochoria vaginalis, Oryza australiensis, O. barthii, O.
glaberina, O. latifolia, O. longistamina, O. nivara si O. perennis.
Virusul este limitat la tesuturile
floemice, virionii gasindu-se in citoplasma celulelor infectate din frunze si
radacini, fiind localizati in parenchimul vascular si
floem. În celulele infectate, se gasesc viroplasme cu virioni,
corpuri X amorfi si structuri tubulare in forma de grilaje,
fara particule virale, in celule acumulandu-se, de
asemenea, amidon. Virusul este transmis independent, in mod
semipersistent, mai ales prin cicada
Nephotettix virescens R. dorsalis fiind un vector mai putin eficient. În cazul
speciei N. virescens, proportia
plantelor infectate a fost de 60 % la utilizarea unei insecte/planta
si 100 % la 4 insecte/planta. Insectele au
achzitionat virusul in timp de 1 h, timpul de inoculare a fost de 10
minute, iar retinerea in vector de 4 zile. Virusul este transmis de insectele mature si de stadiile
nimfale, fiind pierdut la naparlirea vectorilor. Sursele
de infectie sunt culturile de orez, plantele de orez regenerate,
samulastra de orez si speciile spontane susceptibile. Existenta
numeroaselor surse de infectie, mai ales datorita prezentei
culturilor de orez de diferite varste, numarul mare de
generatii de insecte/an, lipsa perioadei de latenta in
vectori, timpii scurti de achizitionare si infectie si
perioada de retinere in vectori, creaza o mare presiune de
infectie pentru culturile de orez pe tot parcursul anului. Sucul foliar contine numerosi virioni. Virusul
este stabil in extracte din frunze de orez si inactivarea
termica are loc la 60°C, se denatureaza in vitro dupa 24 h la temperatura camerei, 7 zile la 4°C
si 30 zile la inghet. Virionii sunt
izometrici, fara anvelopa, avand 30-33 nm in
diametru, profil rotund si aranjamentul capsomerelor evident. La
ultracentrifugarea preparatelor purificate apare o singura componenta,
genomul consta din ARN monocatenar, poliadenilat, iar capsida este formata din 3 proteine capsidale. Pentru
prevenirea si combaterea RTSV se utilizeaza acelasi sistem de
masuri integrate ca in cazul lui RTBV, inclusiv obtinerea
soiurilor rezistente prin procedee conventionale, cum este
soiul TKM 6, sau prin transformarea genetica a unor soiuri valoroase.
.com