Virusul stricului tutunului

Virusul stricului tutunului - Tobacco streak virus TSV, Ilarvirus, Bromoviridae; sinonime: Annulus orae Holmes, Nicotiana virus 8, Asparagus stunt virus, Datura quercina virus, Strawberry necrotic shock virus; tulpini: Bean red node, black raspberry latent, tulpina Cucurbita (Hiebert, s.a., 2003, Z. PflKrankh. U. PflSchutz 110, 70), (Ref. Pop, 2009, TVV, II, ). A fost descris prima data la Nicotiana tabacum, in statul Wisconsin, S.U.A. (Johnson, 1936, Phytopathology 26, 285), in prezent fiind raspandit, probabil, in toata lumea, fiind identificat in America de Nord, America de Sud, Canada, Australia, India, Peru si in unele tari europene, printre care Italia (Martelli si Cirulli, 1969, Phytopathologia Mediterranea 8, 154). În natura virusul infecteaza un numar mare de plante, producand simptome persistente, fenomenul de insanatosire aparenta observandu-se numai la putine specii. Frunzele plantelor de tutun (Nicotiana tabacum) infectate natural sunt de dimensiuni reduse, de regula, mai inguste decat normal si cu suprafata limbului incretita. Simptomele caracteristice constau in aparitia unor necroze, sub forma de pete dungi inele sau jumatati de inele, la inceput de culoare bruna apoi albe cenusii, de regula, in asociatie cu nervurile. În unele cazuri, petele necrotice se desprind de restul tesuturilor, ducand la perforarea limbului. Dungi necrotice pot apare, de asemenea, in lungul tulpinii. Dupa o perioada, plantele formeaza frunze fara simptome, cu toate ca ele raman infectate. Pe langa tutun, infecteaza plantele de Ajuga reptans reactionand prin patari inelare galbene, Dahlia spp. si Medicago sativa la care infectiile sunt latente sau se manifesta prin marmorare slaba. Produce boli caracterizate prin marmorarea frunzelor la Gossypium herbaceum, Melilotus albus si Trifolium pratense, inrosirea nodurilor la Phaseolus vulgaris, patari inelare si deformarea frunzelor la Lycopersicon esculentum, necroze sistemice si distrugerea mugurilor la Glycine max, necroze sistemice la Pisum sativum si Solanum tuberosum, piticire la Asparagus officinalis, necroze acute la capsun (Fragaria spp.), ingalbenirea nervurilor la trandafir (Rosa setigera), infectii latente la coacazul negru (Rubus occidentalis), fiind izolat, de asemenea, de la Arachis hypogaea, vita de vie si alte specii.

Mai recent, virusul s-a dovedit foarte pagubitor in India, producand boli necrotice letale la Arachis hypogaea, Carthamus tinctorius, Cucumis sativus si C. anguria (Devaraj Kishnareddy s.a., 2003, Plant Dis. 87, 1264) precum si la Fragaria in estul Statelor Unite. Alte plante susceptibile sunt Amaranthus caudatus, A. retroflexus, Antirrhinum majus, Arctium minus, Beta macrocarpa, B. patellaris, B. vulgaris, Bidens pilosa, Brassica campestris, Capsicum annuum, C. frutescens, Carica papaya, Cassia occidentalis, C. tora, Catharanthus roseus, Chenopodium foetidum, C. hybridum, C. murale, C. quinoa, Convolvulus arvensis, Crotalaria spectabilis, Cucumis melo, Cucurbita maxima, C. moschata, C. pepo, Cyamopsis tetragonoloba, Gomphrena globosa, Gossypium hirsutum, G. barbadense, Helianthus annuus, Hibiscus esculentus, H. cannabinus, Hydrangea hortensis, Hyoscyamus niger, Lactuca sativa, Lens esculenta, Lycopersicon pinpinellifolium, Matthiola incana, Mamordica balsamina, Nicandra physaloides, Nicotiana benthamiana, N. bigelovii, N. clevelandii, Nicotiana edwardsonii, N. debneyi, N. megalosiphon, Ocimum basilicum, Petunia hybrida, Phlox drummondii, Physalis floridana, Ph. peruviana, Plantago major, Rosa spp., Rubus spp., Salvia splendens, Sisymbrium officinale, Solanum demissum, Solanum demissum x tuberosum, S. melongena, S. nigrum, S. nodiflorum, S. rostratum, Spinacia oleracea, Stellaria media, Stizolobium utile, Tithonia speciosa, Torenia fournieri, Trifolium incarnatum, T. repens, Vicia faba, Vigna radiata, V. unguiculata, V. unguiculata ssp. cylindrica, V. unguiculata ssp. sesquipedalis, Zea mays si Zinnia elegans. Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale necrotice la Beta patellaris si Phaseolus vulgaris cv. Manteiga, leziuni locale mici de culoare inchisa la Cyamopsis tetragonoloba, leziuni locale clorotice sau necrotice la Vigna unguiculata si leziuni locale necrotice la Gomphrena globosa. Plantele de Nicotiana tabacum (Xanthi-nc si alte soiuri) reactioneza prin inele sau pete necrotice pe frunzele inoculate si leziuni nervuriene necrotice alburii sistemice. Frunzele foarte tinere in momentul infectiei pot manifesta simptome numai la varf, iar cele ce se dezvolta ulterior au un aspect sanatos, caracteristic fiind faptul ca marginile lor sunt serate sau dintate. Virionii se gasesc in toate partile plantelor gazda, fiind localizati in citoplasma si nucleu. Incluziuni celulare de forma neobisnuita si lipsite de virioni au fost observate in celulele infectate ale epidermei si in celulele garda.

În citoplasma si nucleu, s-a observat material fibrilos asociat cu agregate de virioni si mase de material fibrilos lipsite de  virioni in citoplasma. Virusul este relativ dificil de transmis prin inoculare de suc. Transmiterea prin samanta si polen a fost pusa in evidenta la Asparagus, Phaseolus vulgaris, Datura stramonium si Chenopodium quinoa, la C. amaranticolor, C. quinoa si Vigna unguiculata in proportii de 48, 74 si 100 %. Virusul a fost transmis, de asemenea, prin tripsii Frankliniella occidentalis si Trips tabaci, intepaturile acestora permitand patrunderea virusului de pe graunciorii de polen in celulele plantelor susceptibile (Sdoodee si Teakle, 1987, Plant Path. 36, 377). Transmiterea poate fi realizata si prin Cuscuta campestris. Sursele de infectie in natura sunt plantutele crescute din seminte bolnave si speciile de plante perene infectate. Virusul este foarte instabil in vitro. În suc crud, cea mai mare parte a infectivitatii este pierduta in decurs de 5 minute de la extractie si, in totalitate, dupa 36 h. În suc diluat cu tampon continand antioxidanti, inactivarea termica are loc la 64°C, longetivitatea in vitro este de 1,5 zile, iar dilutia limita 10^-1-10^-4, variind in functie de specia gazda si antioxidantii utilizati. Virusul are trei tipuri de virioni, de forma quasi-izometrica, masurand 27, 30 si 35 nm in diametru, uneori observandu-se si particule baciliforme, toti virionii avand profil rotund si aranjamentul capsomerelor neevident. La ultracentrifugare, preparatele purificate se separa in trei componente, genomul consta din trei parti de ARN monocatenar, iar virionii au o singura proteina capsidala. La tutun, atacul fiind, in general, redus, masurile de combatere se limiteaza la eliminarea plantelor atacate din cultura. La celelalte specii susceptibile se aplica masuri de prevenire in concordanta cu epidemiologia virusului si tehnologiile de cultura, importanta majora avand utilizarea de samanta libera de virus.