Virusul ingalbenirii marginale slabe a capsunului

Virusul ingalbenirii marginale slabe a capsunului - Strawberry mild yellow edge virus SMYEV, Potexvirus, sinonim Strawberry virus 2; se cunosc izolatele MY-18 transmisa la Rubus rosifolius (Martin s.a., 1989, Acta Hort. 236, 111) si D-74 izolata de la Fragaria vesca (Jelkmann s.a., 1990, Gen. Virol. 71, 125) si tipurile 1, 2 si 3, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 556). Îngalbenirea ("yellows" sau "xanthosi") a fost prima boala virala recunoscuta a capsunului, descrisa la Fragaria vesca, in California (Horne, 1922, Calif. Agr. Expt. Sta. Rept. 1921. 22, 122), natura ei virala si transmisibilitatea prin afidul capsunului Chaetosiphon fragaefolii fiind demonstrate de Plakidas (1926, Phytopathology 16, 423). Harris (1933, J. Pomol. and Hortic. Sci. 11, 56) descrie sub denumirea de ingalbenirea marginala ("yellow edge"), o boala similara in Anglia, transmisa de acelasi afid, iar Harris si King in 1940 ajung la concluzia ca ingalbenirea capsunului din California este analoaga cu ingalbenirea marginala din Anglia, ambele boli s-au dovedit ulterior complexe, produse de virusurile marmorarii si ingalbenirii marginale, uneori, in asociatie si cu virusul incretirii, virusul ingalbenirii marginale slabe find izolat din acest complex, prin transmiteri succesive cu mai multe serii de afide (Prentice, 1946, Nature (London) 158, 24). Atat bolile complexe cat si si ingalbenirea marginala slaba se pare ca au o raspandire generala, fiind raportate in America de Nord, Europa, Rhodesia, Australia, Noua Zeelanda si Israel (Spiegel, 1985, Abs. 4th Int. Symp. Small Fruit Virus Dis. 10).

În cazul infectiilor complexe formate din virusurile marmorarii, ingalbenirii marginale slabe, benzilor nervuriene si incretirii capsunului se pot inregistra scaderi de productie de pana la 80 %. În natura, SMYEV apare la Fragaria vesca, plantele infectate manifestand pete clorotice pe frunzele tinere, pierderea treptata a vigurozitatii, marmorare clorotica si necroze internervuriene pe frunzele mai batrane, precum si la soiurile de capsun cultivate (F. chiloensis var. ananassa). De regula, SMYEV produce simptome putin evidente la soiurile de capsun cultivate, infectia manifestandu-se, cel mult, printr-o clorozare slaba a frunzelor tinere. În cazul infectiilor complexe, formate din virusul ingalbenirii marginale si virusul marmorarii, virusul ingalbenirii marginale slabe si virusul incretirii, sau virusul ingalbenirii marginale slabe si ambele aceste virusuri, plantele infectate ale soiurilor de capsun cultivate in prezent manifesta simptome de ingalbenire sau de ingalbenire marginala (xanthosis, yellows, yellow-edge). Acestea se caracterizeaza  prin clorozarea marginala a foliolelor, curbarea spre fata superioara a marginei frunzelor tinere si inrosirea prematura a frunzisului in toamna. Petiolurile sunt scurte, plantele pitice si productia mult redusa. În prezenta tulpinii latente A a virusului incretirii, apare clorozarea marginala a frunzelor, cel putin la soiurile Royal Sovereign si Marshall. În general, gravitatea simptomelor variaza cu virusurile participante si cu sensibilitatea soiurilor. Desi cele mai multe soiuri nu reactioneaza prin simptome externe la SMYEV, ele se comporta diferit fata de bolile complexe. Asfel, Royal Sovereign, Tardive de Léopold, Mrshall, Gorela s.a. sunt extrem de sensibile, in timp ce Huxley, Madame Lefebre, Premier, Senator Dunlap, Nortwest si cele mai multe din selectiile Ettersburg sunt purtatoare fara simptome, virusurile determinand numai reducerea vigurozitatii si micsorarea productiei. Artificial, a fost transmis la F. virginiana si unele clone de F. chiloensis, care manifesta simptome externe, precum si la F. ovalis, Rubus rosifolius, Duchesna indica la care infectiile sunt latente, infectand, de asemenea, plantele de Chenopodium murale si C. quinoa cu reactii locale.

Virusul produce leziuni locale la Chenopodium foetidum si C. quinoa si infectii latente la Fragaria ovalis, Rubus rosifolius si Duchena indica. Ca indicatori se folosesc clonele UC-4, UC-5 si Alpine, rezultatele fiind negative la UC-6. Virionii au fost gasiti in celulele acompaniatoare ale floemului. Virusul se transmite prin inoculare de suc, altoire si afidul Chaetosiphon fragaefolii, relatia dintre virus si vector fiind de tip persistent. Se pare ca transmiterea prin afide este mijlocita de Strawberry mild yellow edge luteovirus, care actioneaza ca virus ajutator. Afidul vector fiind sensibil la temperaturi scazute, datorita inmultirii lui anholociclice, SMYEV are conditii optime de raspandire mai ales in tarile cu climat maritim si oceanic. În practica, virusul este raspandit, de asemenea, prin materialul saditor infectat. Sucul foliar contine putini virioni, filamentosi, de regula flexuosi, cu o lungime modala clara de 482 nm si grosi de 13 nm. Genomul consta din ARN monocatenar, linear, unipartit, iar in virioni se gaseste o singura proteina capsidala. Deoarece SMYEV nu este raspandit in toate tarile si la toate soiurile, primele masuri de prevenire sunt orientate spre excluderea introducerii lui prin materialul importat pentru productie sau in scopuri de ameliorare, aplicandu-se reguli stricte de carantina fitosanitara. Din aceleasi considerente, este necesar ca, la identificarea in culturi a unor simptome de ingalbenire marginala, sa se anunte organele de protectia plantelor si, in cazul confirmarii diagnosticului, sa se distruga toate plantele infectate. Evitarea pagubelor produse de virusul ingalbenirii marginale slabe este posibila prin obtinerea materialului de inmultire liber de virusuri, mentinerea acestuia in conditii de izolare in spatiu si distribuirea lui in productie insotit de certificat de calitate. Fiind un virus de tip persistent, prevenirea infectiilor se realizeaza prin respactarea unui spatiu de izolare mai mare decat in cazul virusurilor semipersistente ale marmorarii si ingalbenirii nervuriene si aplicarea cu regularitate a tratamentelor contra afidelor. Eliminarea virusului ingalbenirii marginale salbe din plantele de capsun infectate prin aplicarea termoterapiei este mai dificila decat in cazul virusului marmorarii dar mai usoara decat in cazul virusului incretirii, necesitand cresterea plantelor infectate la temperatura de 38ºC timp de peste 6 saptamani. Dupa F.C.Mellor, unele varfuri axilare detasate si cultivate separat s-au dovedit libere de acest virus in urma aplicarii tratamentului termic timp de 90 zile. Plante libere de virusul ingalbenirii marginale slabe pot fi obtinute, de asemenea, prin excizarea meristemelor stolonilor foarte tineri si cultivarea lor pe medii sintetice. Atat pentru suprafetele destinate producerii materialului saditor cat si pentru cele de productie, importanta primordiala prezinta combaterea vectorilor prin tratamente chimice, dintre care unele aplicateprimavara iar altele dupa recoltarea fructelor, folosind preparate cu actiune sistemica.