Conditionarea maselor ceramice

Conditionarea maselor ceramice

Adeziunea cimenturilor adezive rasinice la substratul ceramic se poate obtine prin doua mecanisme micromecanic si chimic. Exista mai multe metode de conditionarea a suprafetei ceramicii pentru a creste adeziunea la agentii de fixare rasinici cu toate ca efectul diferitelor tipuri de tratamente care urmaresc cresterea gradului de adeziune depinde in mare masura si de tipul si microstructura masei ceramice care beneficiaza de conditionare.

Pregatirea suprafetei

Gradul de fixare mecanica la suprafata ceramica poate fi marit prin prepararea suprafetei prin slefuire abrazarea cu un instrument rotativ , aer-abraziunea cu particule de oxid de aluminiu si gravarea cu diferite tipuri de acizi. Acidul fluorhidric (HF) este folosit frecvent pentru gravarea ceramicii folosite in restaurarile indirecte. Ca alternative , pentru evitarea folosirii destul de riscante a acidului fluorhidric , se mai folosesc fluorura fosfatica acida sau fluorortofosfatul acidulate (APF) si acidul fosforic , desi efectul lor de crestere a adeziunii este indoielnic. Acidul fosforic se foloseste in industria sticlei pentru gravarea acesteia la temperatura crescuta. La temperatura camerei puterea acidului fosforic se limiteaza la curatarea suprafetei ceramice fara a produce un model de gravare , prin urmare folosirea acestui material nu contribuie la marirea puterii de adeziune dintre ceramica si agentul rasinic folosit pentru fixarea de durata. Capacitatea acidului fluorhidric de a modifica suprafata ceramicii depinde de microstructura si compozitia acesteia. Masele ceramice care contin o faza sticloasa ( masele ceramice leucitice , feldspatice silicatice si sticloase) pot fi gravate cu acid fluorhidric , in timp ce masele ceramice aluminice nu sunt conditionate sufficient de catre acidul fluorhidric.

Acidul fluorhidric creeaza un tipar de gravare pentru fixarea micromecanica la suprafata ceramica prin disolutia preferentiala a fazei sticloase din matricea ceramica acest lucru determina marirea interfetei ciment-ceramica si a retentiei micromecanice a cimentului la suprafata ceramica.

Micro-retentiile formate la suprafata ceramicii prin gravarea cu acid fluorhidric permit patrunderea atat a rasinii cat si a microumpluturii cimentului compozit folosit pentru fixare. Urmarea acestui fenomen este formarea de prelungiri rasinice ranforsate cu microumplutura in suprafata ceramica ceea ce contribuie la realizarea unei bune adeziuni ceramica-ciment.

Datorita acestei abilitati a microumpluturii sa penetreze microretentiile create prin gravare acida fara sa fie filtrate , adeziunea ceramica- rasina poate fi marita substantial prin folosirea unui sistem adeziv cu umplutura anorganica.

Pe de alta parte gravarea acida in exces prin folosirea unei concentratii prea mari de acid fluorhidric sau prin cresterea timpului de actiune al acestuia poate duce la o scadere a puterii de adeziune sau chiar la suprimarea proprietatilor mecanice produse de acidul fluorhidric la suprafata ceramicii.

In consecinta este nevoie de o analiza atenta a ceramicii si proprietatilor sale inainte de folosirea acidului fluorhidric ca agent de gravare.

Adeziunea chimica

Pentru o fixare de durata eficienta la interfata ceramica - rasina este nevoie nu numai de fixare micro-mecanica , dar si de adeziune chimica. Cea mai folosita si eficienta metoda de obtinere a adeziunii chimice rasina - ceramica este folosirea agentilor silanici (silanizarea). Agentii de fixare pe baza de silani sunt molecule bifunctionale care imbunatatesc higroscopicitatea suprafetei ceramice si formeaza legaturi covalente cu ceramica si cimentul rasinic.

Agentii silanici sunt constituiti de obicei din g-metacriloxipropil trimetoxisilan (g-MPTS). Reactia dintre gruparile metoxisilanice ale g-MPTS si gruparile hidroxil ale suprafetei ceramice care formeaza legaturile siloxanice poate fi initiata sau accelerate prin folosirea catalizatorilor acizi.

In present , masele ceramice contemporane beneficiaza de sisteme adezive cu primer ice utilizeaza catalizatori lichizi acizi separate , cum ar fi monomerul 10 - metacriloxidecil dihidrogen fosfat (MDP) sau compus carboxilic.

Cand catalizatorul acid este amestecat cu agentul de cuplare silanic gruparile metoxil hidrolizeaza pentru a initia legatura siloxanica stabila (Si-O-Si) cu suprafata ceramica.

Fig.1. Procedura tratamentului de silanizare.

Primerii silanici pentru ceramica sunt de trei tipuri:

1. Primer silanic nehidrolizat - un singur component fluid.
2. Primer silanic prehidrolizat - un singur component fluid.
3. Primer silanic care contine in doua sau mai multe componente separate agentul de cuplare silanic si activatorul acid.

Primerul silanic prehidrolizat intr-un singur flacon a dovedit o eficienta mai mare in adeziune decat forma nehidrolizata. Cu toate acestea stabilitatea primerului silanic prehidrolizat pare sa fie totusi insuficienta si are un termen de valabilitate mai scurt decat sistemele de primeri cu doua sau mai multe componente.

O imbunatatire a adeziunii ceramica - rasina se poate obtine prin tratare termica a ceramicii silanizate. Se crede ca in timpul incalzirii (100 ^o C , timp de 60 de secunde) apa si alti agenti de contaminare , cum ar fi alcoolul si acidul acetic , sunt eliminate din suprafata silanizata a ceramicii , fenomen care duce la o reactie de condensare cu promovarea formarii de legaturi intre silani si silicea masei ceramice.

Proba restaurarii protetice fixe inaintea fixarii de durata este o etapa importanta pentru optimizarea adapatarii marginale si a alegerii culorii pentru toate restaurarile integral ceramice. Este indicat ca gravarea acida si silanizarea sa se produca dupa realizarea probei restaurarii protetice fixe

intraoral pentru evitarea contaminarii suprafetei ceramice conditionate. Cu toate acestea pentru asigurarea confortului practicienilor si reducerea timpului de lucru in cabinet , multe laboratoare graveaza si silanizeaza intradosul restaurarii ceramice. Cand aceasta suprafata conditionata este contaminata in timpul probei restaurarii protetice fixe cu saliva sau sange suprafata trebuie curatata si silanizata din nou inaintea aplicarii cimentului rasinic si fixarea de durata. Curatarea se poate realize cu acid fosforic sau acetone , dupa care se realizeaza din nou silanizarea.