MARIE SKLODOWSKA-CURIE

In familie invata limba germana si primeste notiuni de fizica si chimie. Studiile secundare le face in limba rusa, limba poloneza fiind interzisa. Intre anii 1884 si 1890 este guvernanta si invatatoare pe la diverse familii din provincie. Cu banii economisiti pleaca la Paris unde isi completeaza studiile universitare la Sorbona, intre 1891 si 1894, unde isi ia licenta in fizica (1893) si matematica (1894). Dupa terminarea studiilor lucreaza in laboratorului prof. Lippman la teza de doctorat care avea ca subiect studiul radiatiilor uraniului.

In aceasta perioada il cunoaste pe viitorul sot, Pierre Curie cu care se casatoreste in 1895. Au doua fiice: Irène Curie, viitoare savanta si Ève Curie, viitoare ziarista, scriitoare si biografa a mamei sale.

In perioada 1900 - 1905 este conferentiar la Scoala normala superioara de la Sèvres iar dupa decesul sotului sau este aleasa succesoarea lui la catedra fiind prima femeie titularizata profesoara la Sorbona. In 1914 este numita directoare a Institutului de radiu care incepe sa functioneze efectiv dupa razboi. In timpul razboiului a condus serviciul de radiologie al Crucii Rosii franceze si s-a ocupat de problemele ranitilor.

Moare la 4 iulie 1934 datorita leucemiei provocate de substantele radioactive cu care a lucrat fara masuri de protectie.

Sotii Marie si Pierre Curie au primit premiul Nobel pentru fizica (1903) pentru cercetarile privind fenomenul de radioactivitate naturala si pentru descoperirea in 1898 a unor noi elemente radioactive - poloniul (Z = 84) si radiul (Z = 88) - pe care le-au separat dupa prelucrarea unei tone de minereu intr-un laborator improvizat. Marie Curie descopera si radioactivitatea toriului (Z = 90). Impreuna cu A. Debierne reuseste izolarea radiului in stare metalica (1910) pentru care primeste premiul Nobel pentru chimie in anul 1911.

Marie Curie a fost aceea care a propus numele de "radioactivitate" si "radioelement".

A publicat numeroase lucrari importante: "Tratatul de radioactivitate" (1910), "Izotopie si elemente izotope" (1924), "Radioactivitatea" aparuta post-mortem, in 1935.