ELEMENTE DE ECONOMIA INFORMATIEI

ELEMENTE DE ECONOMIA INFORMATIEI

Viziunea economiei politice asupra informatiei se poate transa la nivelul teoriei valorii ca punct nodal al teoriei economice. Integrarea informatiei in modelul teoriei valorii este de data relativ recenta, legata de impactul deosebit al informaticii asupra tuturor domeniilor de activitate, de caracteristicile societatii informationale in care ne aflam.

Intr-o enumerare succinta caracteristicile societatii informationale pot fi sistematizate astfel:

trecerea tehnologiei de la utilaje fizice la utilaje fizico-informationale sau informationale. Informatia externa omului devine activa avand rol tehnologic direct;

trecerea de la gandirea influentata de mecanica la gandirea fizico-informationala;

trecerea de la lucrul cu unealta sau cu masina la lucrul cu sisteme automatizate;

reorientarea informationala a muncii omului;

trecerea de la lucrul pe hartie la lucrul cu sisteme informatice in cercetarea stiintifica, proiectare, munca de birou, de conducere etc.

Opinii interesante intalnim in lucrarile profesorului Paul Bran. Autorul face o analiza critica a teoriilor valorii, in special a teoriei valorii, munca apartinand lui Marx, si schiteaza conceptia unei noi teorii numita teoria valorii entropice sau efective.

Pornind de la analiza sistemelor vii, unde se includ si omul si societatea, ca sisteme complexe se precizeaza continutul unor notiuni de baza ca: potential economic servicii, potential economic produse, proces de consum, proces de productie, in directa legatura cu potentialul natural.

Potentialul natural exprima cantitatea disponibila de elemente primare ale existentei umane: substanta, energie, informatie.

P = S + E +1

Serviciul este forma sub care se manifesta rezultatele consumului: Energie, Substanta, Informatie rezultate din procesul de consum ce pot fi intrebuintate pentru sistemul in cauza ca servicii sub forma de miscare, adaptare, dezvoltare, refacerea structurii.

Potentialul social este potentialul final de care beneficiaza omul, organizat social, ca urmare a consumului sau dar si al consumului din sistemele vii si nevii pe care le-a domesticit.

Potentialul economic servicii (Pes) este partea din potentialul social cedata procesului de productie respectiv serviciile destinate procesului de atragere din natura a entropiei joase.

Potentialul economic produse (Pep) exprima rezultatele sub forma de produse.

Potentialul natural atras din natura cu ajutorul Potentialului economic servicii va da Potentialul economic produse, acesta va fi supus transformarilor din procesul de consum obtinand potentialul social.

Prin utilizarea conceptului de structuri disipative realitatea este separata in trei sisteme distincte:

sisteme aflate in echilibru, sisteme moarte, cu o entropie maxima;

sisteme aproape de echilibru, in care entropia este mare dar nu maxima (se include aici, in general, materia nevie);

sisteme departe de echilibru, cu o entropie joasa (aici se incadreaza sistemele vii).

Caracteristica principala a sistemelor departe de echilibru este consumul de 'entropie joasa' din mediu pentru a-si putea mentine ordinea interioara si pentru a scapa de alunecarea spre pozitia aproape de echilibru sau de echilibru.

Sistemele departe de echilibru au o economie cu doua procese de baza bine conturate:

consumul, primul proces real din viata viului, presupune transformarea Substantei, Energiei, Informatiei;

productia, al doilea proces real din viata viului, presupune atragerea din natura a Substantei, Energiei, Informatiei.

Procesul de productie atrage din mediul inconjurator si din servicii elementele primare ale existentei noastre: Substanta, Energia, Informatia. Acest proces aseaza cele trei elemente dupa o regula specifica produsului:

Regula productiei: implementarea de informatie in substanta cu ajutorul energiei

Tipul bunului "rezultat" din productie va depinde de: categoria de informatie implementata, de tipul de substanta folosita ca suport si, partial, de tipul de energie folosit.

Procesul de consum preia combinatia dintre Substanta, Energie, Informatie si o supune unei noi transformari. Din aceasta transformare vor iesi serviciile sau capacitatea unui sistem biosocial de a efectua miscare, dezvoltare, adaptare, refacere etc.

Aceleasi componente ale existentei vor fi reunite dupa regula consumului.

Regula consumului: energia este pusa in slujba informatiei cu ajutorul substantei.

Sistemul biosocial al economicului cuprinde ca orice sistem social:

componenta biologica de baza: omul;

componenta ambientala generala: natura;

componente biomateriale realizate de om pentru a-i media 'conduita tehnologica transformatoare':

informatia;

mijloacele de munca;

obiectele muncii.

Componenta 'informatie' ne arata cum sa lucram, obiectele muncii ce transformam, iar mijloacele de munca cu ce realizam transformarea.

In modelul teoriei valorii apar trei constante:

Prima constanta a modelului impune luarea in considerare in determinarea valorii celor cinci elemente ale sistemului biosocial care intra in procesele de productie si consum: omul, natura, informatia, mijloacele de lucru, mijloacele circulante. Deci informatia este tratata la fel ca celelalte resurse.

A doua constanta a modelului se refera la participarea obligatorie a celor doua procese, de productie si consum, la edificarea valorii. Modelul valorii care cuprinde concomitent productia, consumul si apoi iar productia arata ca lantul legaturilor nu se intrerupe niciodata.

A treia constanta a modelului este legata de nivelul la care facem apel in privinta legilor care guverneaza fenomenul valorii. La baza stau legile cele mai generale ale naturii: legea conservarii materiei si legea entropiei.

In teoria valorii efective sau entropice legea valorii impune ca productia, schimbul si consumul sa se desfasoare in limitele potentialului economic posibil de reconservat in urmatorul proces de productie si a liniilor de forta ale sociocampului la un moment dat (vezi fig. 1.14).

Fig. 1.14. Modelul teoriei valorii entropice

Includerea informatiei in modelul teoriei valorii determina cateva schimbari structurale ale activitatii economice:

in activitatile primare, care au drept scop scoaterea din natura si societate de Substanta, Energie, Informatie, alaturi de agricultura, minerit sau de activitatile cautatorilor de resurse conventionale si neconventionale de energie, trebuie sa punem munca de cercetare stiintifica si tehnica deoarece scoate din realitate o pretioasa materie prima: informatia;

in activitatile de tip secundar, de prelucrare a materiilor prime aduse la lumina de primul tip de activitate, trebuie incluse munca de invatare, educare si culturalizare a omului. Formarea celui mai important element al sistemului biosocial al activitatii economice nu poate ramane in zona discriminatorie a serviciilor neproductive, zona care in realitate n-ar trebui sa existe;

activitatile tertiare, cuprind rezultatele starii de consum: serviciile, etern neglijate;

poate apare si o a patra categorie - activitati economice cu un continut total neproductiv sau chiar distructiv. Acestea trebuie tinute sub supraveghere: diminuarea sau extirparea lor vor fi serviciile.