ARADUL SI MAREA UNIRE

ARADUL SI MAREA UNIRE

Anul 1918 a marcat realizarea visului secular, unirea tuturor romanilor intr-un singur stat. Increderea nestramutata in implinirea idealului national, a fost insotita de intensificarea luptei de eliberare nationala a romanilor de pretutindeni.

Procesul formarii statului national roman a inceput in anul 1600, cand Mihai Viteazul uneste pentru prima data cele trei tari romanesti, dar pentru o scurta perioada de timp. Acest proces este continuat in anul 1859 cand, prin alegerea in Tara Romaneasca si Moldova a domnului Alexandru Ioan Cuza, s-a realizat unirea. In anul 1918 se incheie procesul formarii statului national roman, prin unirea Basarabiei, a Bucovinei si a Transilvaniei cu Romania intr-un singur stat unitar roman.

La 1 Decembrie 1918, romanii veniti din toata Transilvania au savarsit cel mai mare si mai fericit eveniment din istoria noastra. Romanii nu si-au pierdut niciodata credinta ca intr-o zi bunul Dumnezeu ii va ajuta sa traiasca in granitele unei tari in care romanii sunt singurii stapani, unde traiesc oameni de aceeasi limba si credinta.

Iata ca, la 1 Decembrie romanii isi implineau cel mai stravechi si mai scump vis al lor, vis pentru care au luptat doua mii de ani. Locul in care s-a proclamat Unirea a fost ales Alba-Iulia, orasul istoric care vazuse biruinta lui Mihai Viteazul si unde a avut loc martiriul lui Horia si Closca.

Unirea Transilvaniei cu Romania a fost propusa de aradeanul Vasile Goldis, care a declarat "libertatea acestei natiuni inseamna unirea ei cu Tara Romaneasca". Vasile Goldis arata ca "Romania Mare nu s-a facut in scopul de a suprima, ci tocmai dimpotriva, pentru a da tuturor mai multa libertate si desavarsita dreptate. Idealul libertatii si al dreptatii este menirea ei istorica". Ea este cel mai important moment al istoriei neamului nostru, evenimentul mult visat de inaintasii nostri si justificat de jertfele unor generatii intregi de luptatori, eveniment atent gandit si temeinic pregatit.

In octombrie 1918, la Oradea s-au intalnit membri comitetului executiv al Partidului National Roman, avand ca si presedinte pe deputatul Stefan Cicio-Pop pentru a discuta despre noua situatie politica. Avocatul Aurel Lazar a fost cel care a propus aceasta adunare, care s-a desfasurat in casa acestuia, stabilind programul partidului in raport de noua situatie. Drept urmare, la 30 octombrie 1918 s-a constituit Consiliul National Roman Central (C.N.R.C) sau Marele Sfat al Natiunii Romane. Acest fapt a fost adus la cunostinta opiniei publice de catre Ziarul "Adevarul" prin manifestul "Revolutia a invins. S-a constituit Consiliul National Roman".

Sub conducerea C:N.R.C. lupta nationala a romanilor a intrat in luna noiembrie 1918 in faza ei decisiva. In toata Transilvania, in Banat, Crisana si Maramures, era creata o situatie revolutionara. Se acumulasera suferinte de veacuri si aspiratii inflacarate de unitate nationala care dominau constiinta romaneasca. Organizarea luptei nationale s-a facut in Arad, unde in primele zile ale lunii noiembrie 1918 si-a stabilit sediul C.N.R.C., forul politic chemat sa prezinte opera ampla de pregatire si realizare a actului Unirii.

La Arad au avut loc tratative cu delegatii guvernului maghiar, care doreau ca Transilvania sa ramana inclusa statului maghiar. Acest lucru a fost respins de C.N.R., care a convocat la Alba-Iulia la 18 noiembrie/1 decembrie 1918 Marea Adunare, unde se va proclama Unirea romanilor.

Una dintre marile personalitati aradene care au contribuit la faurirea statului national roman a fost Stefan Cicio-Pop, militant neostenit pentru drepturile sociale si nationale ale tuturor romanilor. Curajul deosebit al lui Cicio-pop il va face remarcat in Camera deputatilor ungara, unde sustine drepturile socio-politice si cultural-religioase ale romanilor, evidentiind motivele pentru care acestia au reluat lupta politica si nationala. Tot aici, a subliniat importanta limbii romane: "limba e comoara cea mai scumpa pe care si-o tem nationalitatile si care comoara la tot cazul vreau sa si-o pastreze".

Intre figurile proeminente de oameni politici aradeni care au pregatiti si infaptuit Marea Unire, s-a inscris si dr. Ioan Suciu. In gandirea sa politica   "se observa o orientare democratica izvorata din ideea ca schimbarea situatiei din Ungaria se poate realiza numai din vointa celor multi nedreptatiti de marii latifundiari. Increderea lui in popor se corela organic cu ideea organizarii maselor pentru a face din ele factorul fundamental al oricaror schimbari politice.

Ioan Flueras este o alta personalitate, care a contribuit prin activitatea sa la infaptuirea actului istoric de la 1 Decembrie 1918. "Ioan Flueras a fost o mare personalitate ridicata de pe meleagurile aradene, un adevarat martir al muncitorimii romane si un exemplu edificator despre modul superior in care inteleg muncitorii si taranii din randul carora s-a ridicat, sa-si slujeasca patria. In slujba patriei unite si-a pus intreaga energie, nerenuntand sub nici o forma la idealul inalt pe care l-a urmarit, chiar cu pretul sacrificiului vietii".

Unirea Transilvaniei cu Romania a fost un act just, progresist, care a jucat un rol important in dezvoltarea istorica a poporului nostru. Infaptuirea unitatii statului roman, opera a intregului nostru popor, a realizat cadrul national si social-economic pentru dezvoltarea mai rapida a fortelor de productie: inmanuncherea in acelasi stat a tuturor energiilor si capacitatilor creatoare ale poporului nostru a ajutat la dezvoltarea economica si a culturii si a ajutat activitatea fortelor progresiste ale societatii.

In felul acesta Aradul, toti romanii din aceste parti, muncitori si tarani, intelectuali, cercurile inaintate ale burgheziei si-au inscris numele la locul cel mai de seama, intr-un moment cu totul aparte in istoria neamului nostru - Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, act care marcheaza desavarsirea procesului de formare a statului unitar roman.