Pactul Intelegerii Balcanice (9 februarie 1934)

Pactul Intelegerii Balcanice (9 februarie 1934)

Cu sprijinul aliatilor sai, Iugoslavia si Cehoslovacia, Romania s-a preocupat intens pentru realizarea si in Peninsula Balcanica a unei organizatii regionale de securitate, menite sa ii asigure granita sudica in eventualitatea unui atac din partea Bulgariei. Astfel, la 9 februarie 1934, a fost semnat la Atena, intre Romania, Iugoslavia, Turcia si Grecia, Pactul Intelegerii Balcanice, avand ca principal obiectiv mentinerea statu-quo-ului teritorial in aceasta parte a Europei si garantarea mutuala a partilor "fata de eventualitatile care ar putea afecta interesele lor".

Odata incheiate acordurile politice, guvernele de la Bucuresti, Belgrad, Ankara si Atena au elaborat o serie de conventii militare bilaterale, dupa care, in noiembrie 1935, la prima conferinta militara in trei, cu participarea delegatiilor statelor majore roman, iugoslav si turc, a fost semnata Conventia militara intre Romania, Iugoslavia si Turcia, iar la 10 noiembrie 1936, a fost parafata, la Bucuresti, Conventia militara in patru (Grecia, Iugoslavia, Turcia si Romania). Conventia militara cvadripartita, urmarea scopuri defensive, de aparare in eventualitatea unui atac neprovocat, din partea Bulgariei sau Albaniei (actionand singure sau impreuna, sau fiecare din ele, sau amandoua impreuna cu Ungaria). Daca unul din adversarii probabili ar fi atacat prin surprindere unul din statele aliate, celelalte trei se angajau ca, la cererea celui atacat, sa decreteze mobilizarea fortelor prevazute in conventie si sa actioneze cat mai repede posibil impotriva agresorului.

Strategii militari romani apreciau cooperarea politica si militara in cadrul Intelegerii Balcanice, nu numai prin prisma unei aparari in comun a membrilor acestui pact, ci si ca o prelungire in sud-estul Europei a Micii Intelegeri. 

Avand in vedere faptul ca aliantele politico-militare incheiate de Romania in perioada interbelica nu au functionat in momentul critic pentru tara noastra din vara anului 1940, se pune problema daca ele au fost alese gresit. Politica de conciliere practicata de catre Anglia si Franta fata de Germania, in special dupa 1933, a incurajat tendintele revizioniste si revansarde din viata internationala. Al III-lea Reich a ocupat Austria (1938), iar prin acordul de la München (29-30 septembrie) a obtinut, cu acordul Angliei, Frantei si Italiei, "regiunea sudeta" din Cehoslovacia. Pe 15 martie 1939 statul cehoslovac a fost desfiintat de catre Hitler, Boemia si Moravia fiind ocupate de Germania, iar Ucraina subcarpatica, de Ungaria.

In sfarsit, acordul Ribbentrop-Molotov, din 23 august 1939, a dus la impartirea sferelor de influenta intre Germania si URSS, in partea nordica si central-sud-estica a continentului. Schimbarea completa a parametrilor geopolitici a afectat considerabil sistemul de aliante romanesc, care a fost practic pulverizat, ceea ce a usurat dezmembrarea Romaniei Mari.