VASILE MOGA → LEGIUNEA A-XIII- A GEMINA

Vasile Moga → legiunea a-XIII- a Gemina

→ inceputurile legiunii a-XIII-a Gemina sunt obscure:

J  Th. Mommsen apreciaza ca aceasta ar fi fost infiintata in anul 6 p.Chr., cand Augustus adauga celor 12 legiuni republicane inca 8, numerotate de la XIII la XX.

J  avand in vedere faptul ca atat Caezar cat si Pompei au avut i subordine o legiune cu numarul XIII, Em. Schultz este de parere ca aceasta ar fi fost infiintata prin anii 16-15 a.Chr.

→ epitetul Gemina indica fuzionarea intr-o singura unitate a doua corpuri de trupa (poate chiar cele doua legiuni alelui Caezar si Pompei). Acesta este un epitet destul de des utilizat mai ales pentru trupele auxiliare, dar si pentru inca 3 legiuni (VII, X, XIV).

→ insigna acestei legiuni era leul, simbol protector pus in legatura perioada zodiacala in care a fost infiintata: 20 iul. - 19 aug.

Legiunea a-XIII-a Gemina in sec. 1 p.Chr.

→ activitatea legiunii a inceput inca din vremea lui Augustus:

J  participa impotriva rascoalelor autohtone din Illyricum.

J  dupa dezastrul lui Varus este afectata Germaniei Superior, unde se afla sub comanda suprema a lui C. Silius, comandantul armatei de sus.

J  participa la rebeliunea legiunilor din Pannonia si Germania, indreptata impotriva noii conduceri. Dupa aceasta este cantonata in centrul zonei helvetice, unde va stationa timp de 3 decenii.

J  Sub Claudius, legiunea este mutata de pe limes-ul germanic in Pannonia, la Poetovio (Ptuj), unde va stationa timp de 4 decenii. Aici va ajuta la edificarea unui adevarat centru militar, rutier si urban. In anul 69 p.Chr. ("anul celor trei imparati") aceasta participa la razboiul civil de dupa moartea lui Nero, fiind infranta de catre legiunea a-V-a Alaudae. In final se raliaza politicii lui Vespasianus, oferindu-i logistica pentru infrangerea lui Vitellius.

J  In 70 p.Chr. participa la infrangerea unor semintii gallice.

Are loc o noua detasare pe vremea lui Domitianus, care este pusa in legatura cu luptele impotriva suebilor si sarmatilor (92-93 p.Chr.). Dupa participarea la acest conflict noua locatie este stabilita la Vindobona (Viena). Misiunea acesteia s-a limitat strict la actiuni edilitare.

Legiunea a-XIII-a Gemina in Dacia

→ misiunea de la Vindobona se incheie in momentul in care Traianus decide ca aceasta legiune sa participe la razboiul impotriva Daciei, care incepe in 101. astfel aceasta se deplaseaza de la centrul ei in zona Dunarii de Jos, unde va stationa impreuna cu alte legiuni (I Adiutrix, XIV Gemina, XV Apollinaris). Dupa parerea lui N. Gostar, Cnaeus Pompeius Longinus ar fi fost cel care a condus legiunea a-XIII-a Gemina si  a-IV-a Flavia Felix.

→ dupa incetarea ostilitatilor legiunea va construi un puternic castru la Apulum, situat pe un promontoriu ce permitea vizualizarea Vaii Muresului. La inceputul misiunii sale de aoparare si supraveghere a teritoriilor nou ocupate, legiunea a fost ajutata de efective militare apartinand si altor legiuni, dar mai ales unor importante trupe auxiliare. Oricum, legiunea de la Apulum ramane singura de acest fel din Dacia, intr-o perioada de 6 decenii.

→ pentru inceput rolul acestei legiuni era de a pacifica si a organiza proaspat constutuita provinicie Dacia. Dupa planuirea sistemului defensiv prin construirea a numeroase castre, castele si byurguri, imparatul Traianus incepe expeditia impotriva partilor (114-117), la care se pare ca au participat si contingenete de la Apulum.

→ moartea lui Traianus, in 17 aug. 117, a provocat o puternica revolta ce a cuprins mai multe provincii ale Imperiului, inclusiv Dacia. In primele lunii ale domniei lui Hadrianus, aceasta se confrunta cu invazia iazygilor si roxolanilor, carora lise opune legiunea plus numeroase trupe auxiliare, sub conducerea probabila a lui Q. Marcius Turbo. De numele acestuia este legata prima reorganizare administrativa a Daciei: Dacia Superior si Dacia Inferior. Schimbarile administrative afecteaza si conducerea provinciilor: la conducerea Daciei Superior este delegat un guvernator de rang pretorian, care indeplinea si functia de legatus Augusti legionis XIII Gemina.

→ inlaturarea pericolelor duce la instaurarea unei perioade de liniste ceea ce-i permite legiunii sa se ocupe de pregatirea militara si sa contribuie la dezvoltarea edilitara in interesul castrului si centrului urban in care se gasea cantonata. Sub domnia lui Antoninus Pius, Dacia va fi din nou confruntata cu o serie de primejdii: atacurile repetate ale dacilor liberi. Infrangerea acestora intre 156-157, de catre legiune ii aduce acesteia titlul de Pia Fidelis.

→ razboaiele marcomanice, incepute in 166, sub domnia lui Marcus Aurelius si Lucius Verus, au afectat timp de mai bine de doua decenii fruntariile Imperiului, printre care si Dacia. Aceasta din urma va fi atacata in cateva randuri. Pentru apararea acesteia Marcus Aurelius muta legiunea a-V-a Macedonica de la Moesia la Potaissa, opentru ca apoi sa treaca la o reorganizare administrativa a Daciei. Indata dupa aceasta reorganizare, sub comanda noilor guvernatori de rang consular, intregul dispozitiv militar al provinciei trece la o puternica ofensiva.

→ sub comanda lui Commodus, exercitus daciae se gaseste in aceeasi stare de alerta, mai ales datorita reinceperii atacurilor dacilor liberi. La infrangerea acestora participa si legiunea a-XIII-a Gemina. Uciderea lui Commodus duce la un nou razboi civil, afectand intregul sistem de conducere si intreaga viata publica romana. In acest razboi, vexilatiile legiunilor a-XIII-a Gemina si a-V-a Macedonica sunt de partea lui Septimius Severus.

→ epoca Severilor este o perioada de inflorire pentru provincia Dacia. Acum o serie de orase primesc statutul de municipium si ius Italicum. Asezarea civila unde era cantonata legiunea apulensa primeste titlul de Municipium Septimium Apulense. De reformele militare beneficiaza si soldatii acestei legiuni. Fiul lui Septimius Severus, Caracalla, va intreprinde chiar si o vizita in Dacia, prezentand un vadit interes pentru refacerea sistemului de fortificatii al provinciei. Tot in aceasta vreme legiunea apulensa primeste si titulatura de Antoniniana, iar pe vremea lui Severus Alexander, Severiana.

→ anarhia militara ce urmeaza inlaturarii lui Severus Alexander va cuprinde si Dacia. De acestea profita dacii liberi care iarasi ataca provincia si vor fi ilaturati de catre trupele legiunii, pe vremea lui Maximinus Thrax, Gordianus si Fillip Arabul. Oricum, starea de nesiguranta se resimete din ce in ce mai acut, tinta atacurilor barbare devenind Italia. Aceasta duce la o rechemare a unor numeroase unitati militare. O se rie de contingenete ale legiunii apulense sunt rechemate si ele (240-250). Ba mai mult in timpul domniei lui Gallienus parese ca ambele legiuni dacice au fost mutate pentru o scurta perioada de timp in Pannonia, aflandu-se sub o comanda unica. Acest imparat va reforma din nou armata romana, noutatea acesteia constand in faptul ca au fost exclusi de la comanda membrii ordinului senatorial, care au fost inlocuiti cu cavaleri, deci militari de profesie.

→ dupa 274/275, data la care armata romana si administratia s-au retras din Dacia, legiunea a-XIII-a Gemina este mutata in S Dunarii, in Dacia Ripensis. Noul centru al acesteia, Ratiaria, se dezvolta ca un infloritor centru urban si militar. Rolul ei este de a supraveghea linia Dunarii si a mentine unele capete de pod cu fosta provincie.

→ in vremea lui Constantin cel Mare o serie de vexilatii ale acesteia sunt cantonate in Egipt, iar reforma constantiniana le-a fixat pentru totdeauna acolo. Astfel fractionarea legiunii pe un vast teritoriu geografic a dus la pierderea oricarei urme a acesteia.

Castrul roman de la Apulum

→ construirea acestui castru a reprezentat una dintre etapele importante ale instalarii vietii romane in noua provincie Dacia. Fata de alte localitati din Dacia, locatia de la Apulum a fost destul de greu explorata mai ales din cauza suprapunerii edificiilor apartinand unor diferite etape istorice.

→ vestigiile castrului roman au inceput sa iasa la iveala in sec. 18, cand a fost construita de catre Carol VI, cetatea bastionara de tip Vauban. Majoritatea lucrarilor cerectatorilor moderni s-au bazat pe descoperirile intreprinse de A Cserni. Pornind de la ideea ca scopul preponderent al tanberei de la Apulum era apararea zonei miniere, Cserni arata ca materialulu de constructie pentru castru provine din cariere calcaroase locale. Bazandu-se pe analogia cu alte castre cunoscute pe vremea sa, el mai da si unele dimensiuni: suprafata de 30 ha si laturile de 600 (750) x 400 (500). Sapaturile efetiuate de acesta i-au permis sa faca si un plan arheologic al celor doua centre urbane dezvoltate in jurul castrului.

→ in 1921-1922, cu prileju construirii Catedralei Reintregirii, au fost descoperite alte substructii de ziduri, apartinand unor cladiri din interiorul fortificatiei.

→ sondajele arheologice din 1966-1968 au scos la iveala in zona vestica a cetatii ridicate de austrieci, ramasite ale cetatii din sec. 12-17.langa acestea a fost descoperit un sant cu latimea de 16 m, construit in maniera celor romane. Probabil ca este vorba de zona exterioara castrului.

→ pe terenul de sport din fata catedralei romano-catolice a fost descoperit un val de pamant, databil din vremea lui Hadrianus. Aceasta ar releva o faza de pamant a castruleui apulens, aceasta inainte de construirea castrului de piatra.

→ studierea planurilor arhitectului italian care a participat la construirea cetatii austriece, au redat formele si dimensiunile cetatii ante-austriece. Aceasta era plasata in centrul orasului de astazi avand un plan patrat de aprox. 420 m. Tot ce a mai ramas din aceasta constructie sunt portiuni din zidul de incinta pastrate pe laturile de N si S. Dupa toate parerile blocurile de piatra fasonata care intra in alcatuirea acestor ziduri provin din vechiul castru (gasirea a numeroase blocuri stampilate cu inscriptia legiunii).

→ referitor la aceste ziduri, coniderate de Gh. Anghel ca apartinand cetatii medievale, Mircea Rusu este de parere ca suprapunand planurile cetatii austrice peste cel al cetatii medievale se constata faptul ca cetatea medievala nu a fost afectata de cea austriaca. Deci, ramasitele pe care le vedem astazi si credem ca ar apartine cetatii medievale, ar fi de fapt castrul legionar, recuperat si adaptat la nevoile evului mediu (fapt deseori intalnit pe intreg cuprinsul Imperiului).

→ in cadrul cercetarii arheologice din 1980, Vasile Moga a gasit aggesul castrului roman. Acesdta se sprijinea de un alt zid de la care pornea via sagularis. In cadrul campaniei arheologice din 1981 si 1984 s-au descoperit mai multe ziduri de epoca romana puse in legatura cu baracile soldatilor legiunii. Astfel se pot reconstitui doua laturi ale castrului: cea de S si cea de V, pe unde treceau si santul de vest.

→ realitatea antica confirma faptul ca la putin timp dupa instalarea legiunii, in imediata vecinatate a castrului a luat fiinta un prim nucleu de viata citadina - canabae legionis XIII Geminae, ce se gasea d.p.d.v. juridic sub baza si administratie militara. Inscriptiile ne mentioneaza astfel de canabae pana in 160, cand este mentionat Municipium Aurelium Apulense. Dezvoltarea orasului ia amploare astfel ca pe vrtemea lui Commodus, Municipium Aurelium devine Colonia Aurelia, la care i se adauga si un epitet Chrysopolis.