Tranzitia spre regimul socialist totalitar si lupta pentru putere

TRANZITIA SPRE REGIMUL SOCIALIST TOTALITAR

Lupta pentru putere in perioada august martie

Guvernul roman instituit la august si-a exprimat, de la inceputul activitatii sale, printr-o declaratie programatica, hotararea de a infaptui "un regim democratic, in care libertatile publice si drepturile cetatenesti vor fi garantate si respectate'. Pe baza unor decrete-legi adoptate chiar la august s-a acordat o amnistie generala si s-au desfiintat lagarele de concentrare. Un decret-regal din august a repus in vigoare prevederile Constitutiilor din si privind drepturile romanilor si exercitarea puterilor in stat. Au fost recunoscute astfel: egalitatea cetatenilor in fata legii, dreptul de intrunire si asociere, libertatea de constiinta si de opinie, libertatea presei. Prin acelasi decret-regal erau abrogate toate decretele regale din septembrie referitoare la investirea presedintelui Consiliului de Ministri cu depline puteri si fixarea prerogativelor regale. Statul roman redevenea monarhie constitutionala si se preconiza renasterea institutiei parlamentare, actul constitutional din august stipuland ca "pana la organizarea Reprezentantei Nationale, puterea legislativa se exercita de catre rege la propunerea Consiliului de Ministri'.

Noul curs al istoriei romanilor prefigurat in august parea de bun augur. El va fi insa deturnat de cadrul geopolitic trasat de intelegerile dintre marile puteri ale coalitiei Natiunilor Unite. Inclusa in spatiul de interes si de control sovietic, natiunea romana a fost deposedata de atribute esentiale ale suveranitatii si impiedicata sa-si recladeasca institutiile si structurile democratice suprimate in anii

Spectrul politic infiripat dupa schimbarea de la august contravenea telului strategic al Moscovei: aservirea totala a Romaniei.

Principalele instrumente aduse din exterior pentru supravegherea si schimbarea cursului firesc al vietii social-politice romanesti au fost: Comisia Aliata de Control, instituita pe baza Conventiei de Armistitiu din septembrie si Armata rosie, omniprezenta pe teritoriul romanesc; nu au lipsit nici trupele N.K.V.D., specializate in operatii de represalii politice. Din a doua jumatate a lunii noiembrie in Romania au fost instalate mari unitati sovietice, inclusiv divizii cu efective de razboi complete. Prezenta masiva a trupelor sovietice pe teritoriul romanesc, aflat la mare distanta de front, intr-un moment in care armata romana ramasa in interior, fusese in mare masura desfiintata, avea o evidenta motivatie politica influentarea luptei pentru putere in sensul dorit de Moscova.

in timpul vizitei sale la Moscova, din octombrie Churchill a convenit cu Stalin asupra faimosului "document indecent' de delimitare prin

procente a sferelor de interese in Sud-Estul Europei, preponderenta sovietica in problemele romanesti fiind evaluata la iar cea britanica in Grecia Aceste procente au ramas neschimbate in toate variantele luate in discutie, spre deosebire de cele referitoare la Bulgaria si Ungaria, unde U.R.S.S. a obtinut sporirea procentajelor in raport cu cele propuse initial de Churchill, ajungand pentru fiecare caz in parte la

Uniunea Sovietica si-a impus dominatia in Romania, ca si in celelalte tari in care au patruns trupele sale, avand in partidele comuniste principalul vector intern. Asaltul la putere al comunistilor a inceput in toamna anului o data cu alcatuirea Frontului National Democrat (F.N.D.), P.C.R., P.S.D., Sindicatele Unite, Frontul Plugarilor, Uniunea Patriotilor. F.N.D. propunea, prin platforma sa: continuarea luptei, "cot la cot cu Armata Rosie' pentru infrangerea deplina a Germaniei hitleriste; promovarea unei politici de sincera prietenie si stransa colaborare cu Uniunea Sovietica; "pedepsirea tuturor tradatorilor si vinovatilor de razboi impotriva Uniunii Sovietice, Angliei si Americii'; instaurarea unui regim de reala democratie parlamentara; o reforma agrara; nationalizarea Bancii Nationale si a altor mari institutii bancare; controlul cartelurilor si nationalizarea celor din industria de baza. La octombrie s-a creat Consiliul F.N.D. care a hotarat desfiintarea B.N.D. si a invitat P.N.T. si P.N.L. sa adere la noua coalitie social-politica. National-taranistii si national-liberalii au refuzat invitatia, apreciind ca participarea cu succes la razboi alaturi de Natiunile Unite presupunea "ordine si liniste in interior' si incetarea oricaror controverse si actiuni politice care puteau slabi autoritatea guvernului format la august si ar putea tulbura "intregul mecanism al tarii', in manifestul-program al P.N.T. publicat la octombrie se propunea amanarea reformelor sociale si institutionale pana la incetarea starii de razboi; se credea ca era posibila reorganizarea statului roman, in deplina libertate, "pe cale evolutiva, prin democratie'. La octombrie reprezentantii P.C.R. si P.S.D. au demisionat din guvern. Primul ministru isi inainteaza si el demisia,, dar regele i-a respins-o. Comunistii si aliatii lor au declansat apoi o campanie virulenta impotriva guvernului Sanatescu, pe care-1 acuzau ca are in componenta sa "elemente reactionare si profasciste'; ei au reusit sa organizeze mitinguri si demonstratii de strada care le dadeau aparenta unui larg sprijin popular invocat apoi de reprezentantii sovietici din Comisia Aliata de Control pentru a lovi in partidele istorice. La octombrie sosea la Bucuresti Andrei Vasinski, comisarul sovietic adjunct al afacerilor externe, pentru a exercita presiuni de la fata locului in vederea solutionarii crizei politice in favoarea gruparilor politice de stanga, care cereau un guvern prezidat de dr. Petru Groza. Succesul emisarului lui Stalin n-a putut fi decat unul partial.

intr-un interviu realizat sub forma unei audiente colective acordate corespondentilor agentiilor de presa si ziarelor straine la octombrie regele Mihai declara ca "monarhia nu se va abate niciodata de la principiile

constitutionale si democratice', exprimandu-si speranta ca Natiunile Unite vor asigura Romaniei "securitate fata de agresiune in viitor' si o vor ajuta sa se dezvolte in mod liber, atat din punct de vedere economic, cat si spiritual.

in al doilea cabinet Sanatescu noiembrie decembrie precum si in cel condus de generalul Nicolae Radescu decembrie februarie F.N.B. a obtinut numai o treime din totalul portofoliilor, la care se adauga functia nou creata de vicepresedinte al Consiliului de Ministri, incredintata liderului Frontului Plugarilor, dr. Petru Groza.

in primele zile ale lunii ianuarie Ana Pauker, Gheorghiu-Dej si Gheorghe Apostol au fost primiti la Moscova de catre Stalin care, printre altele, le-ar fi dat urmatoarele sfaturi: sa acorde o atentie prioritara reformei agrare dar sa nu se atinga deocamdata de domeniile Coroanei si cele manastiresti; sa nu ridice "problema nationalizarii' pentru a nu speria si indeparta elementele burgheze, "indeosebi grupul Tatarascu'; sa fie folosita ca sprijin intern divizia "Tudor Vladimirescu'. Comunistii mai era indemnati sa sustina teza potrivit careia daca se va forma un guvern al F.N.D. "acesta va permite ca Transilvania de Nord sa fie a Romaniei'. Toate aceste "sfaturi' se vor regasi in Programul de guvernare al F.N.D. publicat la ianuarie Reluand ofensiva pentru cucerirea puterii, coalitia de partide si organizatii dirijata de comunisti a organizat ample demonstratii de strada si actiuni care vizau destabilizarea tarii adevarate asalturi asupra prefecturilor si primariilor, ocuparea si impartirea mosiilor. Toate acestea au culminat cu manifestatia din Piata Palatului Regal din Bucuresti din februarie in cursul careia si-au pierdut viata opt persoane. Sub pretextul ca, la ordinul generalului Radescu, s-ar fi deschis focul impotriva demonstrantilor (cercetarile au dovedit ca la incercarile manifestantilor de a ocupa prin forta Ministerul de Interne "armata a tras in aer', iar victimele aveau rani provocate de arme ce nu se aflau in dotarea fortelor de ordine romane) si ca el incuraja elementele fasciste, creand o stare de insecuritate in spatele frontului, autoritatile sovietice au dezarmat formatiunile militare romane din Bucuresti.

Dupa trei zile, Andrei Vasinski revenea in Bucuresti cu un mandat din partea Kremlinului pentru a impune un guvern condus de dr. Petru Groza. in ziua urmatoare, Vasinski ii comunica reprezentantului britanic in Romania, James Marjoriebanks, la solicitarea acestuia, ca, in calitate de reprezentant al guvernului U.R.S.S. si sprijinindu-se pe deciziile Conferintei de la Yalta (4-11 februarie "am inaintat regelui Romaniei o declaratie despre necesitatea inlaturarii neintarziate a guvernului Radescu, pe motivul incapacitatii sale de a asigura ordinea in tara, care ramane in spatele Armatei Rosii, sustinerii activitatii criminale a legionarilor si a altor agenti ai Germaniei'. La l martie Vasinski il informa pe Molotov, prin telefonograma, ca potrivit "directivei primite', in cadrul convorbirii cu regele, i-a repetat declaratia sa anterioara cu privire la Petru Groza, insistand pentru a i se da mandatul de a forma noul guvern.

Suveranul a cautat sa se opuna imixtiunii sovietice, dar n-a primit un sprijin eficient din partea anglo-americanilor. Cand reprezentantii acestora in Romania au incercat sa se implice in derularea evenimentelor, li s-a atras atentia ca nici Londra, nici Washingtonuul nu erau dispuse sa faca din Romania un subiect de litigiu cu Moscova. Reprezentantul politic la S.U.A. la Bucuresti, Burton Berry, informa Departamentul de Stat ca, in urma presiunilor la care a fost supus, regele a intentionat sa abdice, dar a renuntat, fiind sfatuit de C.I. Bratianu si luliu Maniu "sa nu abandoneze tara'. Altele erau in acel moment prioritatile Marii Britanii si ale Statelor Unite ale Americii in Europa Centrala si de Sud-Est. La martie Churchill ii spunea lui A. Eden ca "la urma urmei, romanii si bulgarii au fost dusmanii nostri si nu putem sa ne asumam aceleasi riscuri pentru ei cum am facut-o pentru Grecia si Polonia', intr-un mesaj personal adresat lui Roosevelt, la martie 1945, Churchill arata ca, totusi, Stalin trebuia informat despre mahnirea lor fata de "evenimentele care au dus la instalarea prin forta a unui guvern al minoritatii comuniste in Romania. Premierul britanic se temea dupa cum marturisea el ca, staruind asupra celor petrecute in ultimul timp la Bucuresti, Stalin i-ar putea replica "Nu m-am amestecat in actiunea voastra in Grecia, de ce nu-mi lasati si mie aceeasi latitudine in Romania

Amplele confruntari politice si demonstratiile de strada, asociate cu interventia directa a autoritatilor militare si a diplomatiei sovietice, au adus la putere, la martie guvernul Petru Groza. Acest guvern era alcatuit din reprezentanti ai Frontului National Democrat (P.C.R., P.S.D., Frontul Plugarilor, Uniunea Patriotilor si alte grupari de stanga) si Partidul National Liberal-Tatarescu. Comunistii detineau din cele portofolii, intre care Internele (Teohari Georgescu), Justitia (Lucretiu Patrascanu), Comunicatiile si Lucrarile Publice (Gheorghe Gheorghiu-Dej). Liberalii au preluat vicepresedintia Consiliului de Ministri si Externele (Gheorghe Tatarescu), Finantele (Alexandru Alimanisteanu), Industria si Comertul (ing. Petre Bej an).

Partidele istorice, carora premierul desemnat le oferise cate doua-trei portofolii, au refuzat, intrand in opozitie, liderii lor, luliu Maniu si Constantin I.C. Bratianu, sperand sa revina la putere, prin alegeri parlamentare libere, si sa asigure instaurarea unui regim politic dupa modelul occidental.

Urmarind sa acceada la putere mentinandu-se sistemul constitutional existent cum, de altfel, sunau si indicatiile Kremlinului, comunistii nu ezitau sa recurga la aluzii cu iz de santaj ce vizau destinul monarhiei. Astfel, la adunarea organizata de F.N.D. la martie in Piata Unirii din Bucuresti (la care au luat parte circa de cetateni din capitala si din judetele Ilfov, Ialomita, Vlasca si Teleorman), Gheorghiu-Dej califica noul guvern drept unul "de concentrare a fortelor democratice' si sublinia ca trebuie sa i se aduca multumiri regelui, "care a inteles in cele din urma sa asculte glasul poporului'; totodata, fruntasul comunist atragea atentia ca partidele istorice "au cautat sa

tarasca monarhia in framantarile politice', ceea ce putea s-o compromita, in acelasi spirit, la prima sedinta a Consiliului de Ministri pe care-1 prezida, dr. Petru Groza preciza ca solutia data crizei politice era "norocoasa', intrucat "vointa populara s-a intalnit cu hotararea regelui'. Cu acelasi prilej, Gheorghe Tatarescu indemna la solidaritate in slujba "Tarii si Coroanei'.

Instituirea guvernului de la martie se arata intr-un comunicat al conducerii P.N.T. era rezultatul violentarii vointei nationale, regele fiind pus "in alternativa de a-1 primi sau de a abdica, folosindu-se in acest scop mijloace de presiune neuzitate'. Invocand trecutul sau de lupta pentru libertate si democratie, P.N.T. conchidea: ca nu putea accepta un guvern cu ideologie si metode "straine sufletului national'.

De la "greva regala' la primele alegeri parlamentare postbelice

Schimbarea guvernarii la martie a fost urmata de un act menit sa dea satisfactie romanilor. Raspunzand unei telegrame ce-i fusese adresata cu o zi inainte de Petru Groza si Gheorghe Tatarescu, la martie LV. Stalin a admis ca partea de nord-vest a Transilvaniei (preluata sub administratia militara sovietica in noiembrie sa fie retrocedata Romaniei, ceea ce echivala cu anularea de fapt a Dictatului de la Viena. intr-un discurs rostit la iunie in sala Colegiului Academic din Cluj, Lucretiu Patrascanu, atragea atentia asupra nocivitatii manifestarilor nationalist-sovine si revizioniste care puneau sub semnul indoielii durabilitatea reintregirii nord-vestului Ardealului in granitele Romaniei si sublinia necesitatea respectarii limbii oficiale si a simbolurilor statului national roman.

Urmarind sa-si extinda influenta in mediul rural, guvernul a legiferat, la martie reforma agrara; din cele ha expropriate, au fost impartite la circa de familii de tarani. Ca rezultat al reformei agrare din ponderea proprietatii taranesti mici si mijlocii (intre l si ha) a crescut, atingand din totalul exploatarilor agricole.

Liderii opozitiei, regele Mihai si sfetnicii sai si-au revenit relativ repede dupa evenimentele dramatice de la sfarsitul lunii februarie si inceputul lunii martie si au conceput o actiune guvernamentala spectaculoasa, cunoscuta sub denumirea de "greva regala'. Cu incepere din aprilie-mai luliu Maniu si colaboratorii sai i-au contactat pe sefii misiunilor americana si britanica la Bucuresti, respectiv Burton Berry si Le Rougetel, in legatura cu o eventuala demitere de catre suveran a guvernului dr. Petru Groza. Nici Berry (ori titularul misiunii - Roy Melbourne), nici Le Rougetel, respectand instructiunile primite de la Washington si Londra nu si-au exprimat in vreun fel sustinerea.

Guvernul U.R.S.S. a recunoscut in mod oficial regimul de la Bucuresti si a decis sa restabileasca relatiile diplomatice cu Romania la nivel de legatie, incepand de la august Decizia venea doar la cateva zile dupa Conferinta de la Potsdam (17 iulie august la care cei Trei Mari (Stalin, Truman,

Atlee) au adoptat hotarari importante, interesand indeaproape Romania, indeosebi cele privind incheierea tratatului de pace. incurajati de atitudinea guvernelor englez si american, care continuau sa considere guvernul Groza ca fiind nereprezentativ, luliu Maniu si C.I.C. Bratianu, si-au reluat seria memoriilor si interventiilor catre regele Mihai, insistand ca, dupa hotararile de la Potsdam, este "randul Coroanei sa ia initiativa si uzand de prerogativele institutionale sa treaca la infaptuirea noului guvern'. De aceasta data, reprezentantii Statelor Unite ale Americii in Romania, pe baza aprobarii Washingtonului, s-au implicat nemijlocit in manevrele de culise care au provocat "greva regala'. La august 1945, Roy Melbourne a prezentat regelui Mihai o nota diplomatica in care se arata ca administratia Truman aprecia ca guvernul roman "nu reprezinta opinia publica, democratica a tarii' si din acest motiv "nu poate relua raporturile diplomatice cu Romania'; de aici urmau se precizeaza in nota "anumite dificultati' in ce priveste tratativele pentru incheierea pacii, guvernul S.U.A. neadmitand sa negocieze si sa semneze tratatul de pace "decat cu un guvern roman reprezentativ democratic, deplin recunoscut de Casa Alba'.

Maresalul Stevenson si Le Rougetel au primit de la Londra mesaje prin care se exprima ingrijorarea ca americanii au mers prea departe incurajandu-1 pe rege sa porneasca actiuni pe care nici Statele Unite si nici Marea Britanic nu le-ar putea sustine efectiv. La august, englezii se alaturau totusi americanilor, tot printr-o nota verbala, mai scurta si mai atenuata, dar cu acelasi continut. Peste o zi, regele 1-a informat pe primul ministru despre cele doua note si i-a solicitat ajutorul pentru a forma un nou guvern care sa dea satisfactie cerintelor anglo-americane. Din surse occidentale rezulta ca dr. Petru Groza ar fi replicat ca "guvernul sau nu a fost niciodata mai puternic ca acum' si se bucura de tot spijinul din partea sovieticilor'. La august regele s-a adresat guvernelor U.R.S.S, S.U.A. si Marii Britanii, aratand ca in urma refuzului primului ministru de a demisiona se vedea constrans sa solicite sprijin in vederea constituirii unui guvern, care, "potrivit hotararilor Conferintei de la Berlin, sa fie recunoscut de cele trei puteri aliate, si astfel, sa se dea Romaniei posibilitatea de a incheia tratatele de pace si de a fi admisa in Organizatia Natiunilor Unite'. Generalul I.Z. Susaikov, loctiitorul presedintelui Comisiei Aliate de Control, si consilierul politic A.P. Pavlov i-au reprosat regelui ca a trimis scrisoarea anglo-americanilor fara sa-i consulte si i-au cerut sa faca o declaratie despre necesitatea ca guvernul Groza sa-si continue indeplinirea functiilor. La august Consiliul de Ministri a adoptat o declaratie in care se arata ca "guvernul este hotarat sa ramana neclintit la postul sau pentru a continua si desavarsi opera constructiva'. Totodata, declaratia avertiza ca vor fi luate masuri severe impotriva celor ce urmareau sa semene discordie intre guvern si popor, pe de o parte, si capul statului, pe de alta parte, sfatuindu-1 pe suveran "sa nu

intreprinda actiuni daunatoare atat intereselor nationale ale poporului roman cat si intereselor Coroanei'.

Regele a intrerupt orice contact cu membrii guvernului si a refuzat sa mai semneze decrete-legi. A inceput astfel "greva regala', care s-a prelungit pana la sfarsitul anului ii va pune capat Conferinta ministrilor de externe ai U.R.S.S., S.U.A. si Marii Britanii, tinuta la Moscova in zilele de decembrie care a hotarat includerea in guvern a cate unui reprezentant al P.N.T. si P.N.L. si organizarea in cel mai scurt timp a alegerilor parlamentare pe baza votului universal, la care sa participe toate partidele democratice si antifasciste, in schimb, S.U.A. si Marea Britanic se angajau sa recunoasca guvernul Groza. La decembrie a sosit la Bucuresti Comisia aliata tripartita (Andrei Vasinski, Averell Harrimann si Archibald-Clark-Kerr), care, in zilele urmatoare, a avut convorbiri cu regele, cu liderii P.N.T. si P.N.L. si cu membrii guvernului pentru aplicarea recomandarilor Conferintei de la Moscova.

La ianuarie Consiliul de Ministri a acceptat propunerile de la Moscova; dupa o serie de confruntari s-a convenit ca partidele istorice sa fie reprezentate de Emil Hatieganu si Mihail Romniceanu, inclusi in guvern la ianuarie in calitate de ministri secretari de stat, fara portofoliu. Astfel, obiectivul principal urmarit prin "greva regala' inlaturarea guvernului Groza n-a putut fi atins. Asa cum remarca biograful regelui Mihai,, Arthur Gould Lee, hotararea de la Moscova ii rapise suveranului roman "cea mai importanta dintre prerogativele sale, dreptul de a admite un guvern'. La februarie Marea Britanic si S.U.A. au recunoscut guvernul dr. Petru Groza si au stabilit relatii diplomatice cu Romania la nivel de legatie.

Preparativele pentru campania electorala au inceput inca din ianuarie alegerile fiind apreciate atat de partidele de la putere, cat si cele din opozitie drept o confruntare decisiva pentru viitorul lor. Comunistii erau foarte atent preocupati de pregatirea acestor alegeri si au solicitat sprijinul autoritatilor sovietice. La ianuarie A.I. Vasinski a avut o lunga convorbire cu Gheorghiu-Dej, caruia, la cererea acestuia, i-a dat sfaturi in legatura cu tactica P.C.R. in alegeri, mai importante fiind urmatoarele: "asigurarea unei unitati maxime in guvern'; stimularea tendintelor de disociere si dezmembrare din interiorul P.N.T. si P.N.L.; o atitudine critica publica fata de denaturarile din activitatea unor institutii guvernamentale (se refera in principal la ministerele de Interne si de Justitie) pentru cresterea influentei si autoritatii comunistilor in randurile populatiei. Secretarul general al P.C.R. a cerut ajutor financiar pentru campania electorala estimat la un miliard de lei, precum si acordul pentru a trimite la Moscova proiectul legii electorale pentru o consultare prealabila.

La mai s-a constituit Blocul Partidelor Democratice (B.P.D.), format din Partidul Comunist, Partidul Social-Democrat, Frontul Plugarilor, Partidul National Liberal (Gheorghe Tatarescu) Partidul National-Taranesc

(Anton Alexandrescu), Partidul National Popular. B.P.D. a participat la alegeri cu o platforma unica si pe liste electorale comune.

Partidele de opozitie au decis sa participe separat la alegeri si au incercat sa-si coordoneze activitatea. Partidul National Taranesc, Partidul National Liberal si Partidul Social Democrat Independent (grupare desprinsa din P.S.D. in martie au incheiat un acord de colaborare "pentru a apara in comun libertatea alegerilor.

La iunie au fost promulgate decretele-legi privitoare la organizarea Reprezentantei Nationale si la alegerile generale. S-a stabilit infiintarea unui singur for legiuitor Adunarea Deputatilor desfiintandu-se Senatul; se considera ca, asa cum acesta fusese conceput prin Constitutia din afecta exercitarea unitara a vointei corpului electoral (prin senatorii de drept sau cei numiti de rege). Se prevedea ca dreptul de vot se acorda tuturor cetatenilor tarii de la varsta de de ani, inclusiv femeilor, militarilor activi, functionarilor publici. De asemenea, s-a desfiintat "prima electorala', introdusa in mandatele urmarind a fi repartizate in functie de numarul de voturi obtinute de fiecare partid sau alianta electorala. Legislatia electorala, era fara indoiala, democratica in principiile enuntate; in practica insa, modul de proiectare a scrutinului prefigura victoria fortelor guvernamentale. Pe langa faptul ca avea sub control administratia publica locala, politia, jandarmeria, serviciile secrete, mijloacele de comunicare, guvernul a inserat in lege prevederi care lipseau de drepturi electorale "elementele fasciste, hitleriste, legionare', pe cei care au ocupat "functii de raspundere in aparatul de stat al maresalului Antonescu' sau care au cerut sa lupte voluntar impotriva Natiunilor Unite. Daca la acestea adaugam faptul ca partidele de opozitie erau impiedicate prin violenta sau in temeiul legii, pe motive de cenzura sa-si sustina campania electorala, se poate spune ca guvernul era hotarat sa castige alegerile prin orice mijloace.

Primele alegeri parlamentare postbelice din Romania, precum si cele din alte tari aflate in orbita Moscovei s-au desfasurat formal dupa modelul competitiv occidental; a contat insa cine le-a organizat si cine a numarat rezultatul votarii, cu scopul de a legitima un regim politic neaparat obedient fata de U.R.S.S. in campania electorala s-au confruntat, in principal, Blocul Partidelor Democrate si Opozitia reprezentata de P.N.T. si P.N.L. intre mai, in plina campanie electorala, a avut loc asa numitul "proces al marii tradari nationale'; Ion Antonescu a fost condamnat la moarte si executat. Procesul a fost conceput si ca un prilej de a lovi in liderii partidelor de opozitie, acuzati ca au sustinut regimul dictatorial si razboiul antisovietic.

Alegerile s-au desfasurat la noiembrie inregistrandu-se o prezenta masiva la vot, necunoscuta pana atunci in confruntarile electorale din Romania: aproximativ milioane de cetateni au avut in fata liste electorale depuse de tot atatea partide sau grupari politice. Rezultatele oficiale ale

scrutinului comunicate la noiembrie indicau o victorie categorica a Blocului Partidelor Democrate aproximativ din voturi si de mandate de deputat (din totalul de fata de de mandate care reveneau P.N.T., P.N.L., Partidului Taranesc Democrat (dr. N. Lupu). Uniunea Populara Maghiara, care a participat la alegeri pe liste proprii, dar si-a exprimat adeziunea la Platforma blocului guvernamental a obtinut de mandate. luliu Maniu, C.I.C. Bratianu si C. Titel Petrescu au contestat vehement rezultatul alegerilor declarand ca acesta a fost falsificat.

Guvernele american si englez au considerat ca alegerile parlamentare din noiembrie nu erau "expresia libera si neingradita a vointei poporului roman' si au facut demersuri catre guvernul sovietic pentru a actiona in comun pentru organizarea unui nou scrutin. Cum era de asteptat, nu s-a ajuns la nici un rezultat. De asemenea, nu au avut succes incercarile opozitiei de a-1 determina pe rege sa nu deschida lucrarile Adunarii Deputatilor. La l decembrie Mihai I, dand curs obligatiei sale constitutionale, s-a prezentat in fata Adunarii Deputatilor si a citit Mesajul tronului, ceea ce semnifica validarea alegerilor. Remanierea guvernului pe baza rezultatelor obtinute in alegerile parlamentare intarea pozitiile comunistilor in conducerea departamentelor economice.

Romania si Conferinta Pacii de la Paris din

Conferinta de pace ale carei lucrari s-au desfasurat in capitala Frantei in a doua jumatate a anului a reprezentat una dintre cele mai importante reuniuni internationale postbelice. Ea avea mandatul de a dezbate proiectele tratatelor de pace cu Italia, Romania, Bulgaria, Ungaria si Finlanda, elaborate de Consiliul ministrilor de externe ai marilor puteri invingatoare. Tratatul de pace cu Romania fusese intocmit de ministrii de externe ai U.R.S.S., S.U.A. si Marii Britanii.

incepute dupa mai bine de un an de la incheierea razboiului in Europa, la iulie lucrarile forumului pacii de la Paris au durat aproape trei luni, reunind de state cu drept de vot "Puteri Aliate si Asociate'.

Diplomatia Bucurestiului era chemata sa apere in fata Conferintei interesele si drepturile legitime ale poporului roman. Dupa recunoasterea guvernului Romaniei de catre toate cele trei mari puteri din coalitia antihitlerista si reluarea relatiilor diplomatice normale cu S.U.A. si Marea Britanic s-a putut trece concret la pregatirea participarii Romaniei la Conferinta de pace.

Modalitatea in care a fost conceputa si organizata aceasta Conferinta, obiectivele ce i-au fost stabilite, ca si climatul de tensiune si "razboi rece' ce se profila in relatiile internationale au creat diplomatiei romanesti o situatie complexa si dificila, cu posibilitati limitate de actiune. Acestea decurgeau, indeosebi, din faptul ca solutiile ce urmau sa fie date la Paris in si, apoi, deciziile concretizate in textele Tratatului de pace au fost marcate de intelegerile prestabilite la Teheran, lalta, Potsdam sau cu alte prilejuri dar si de

divergentele dintre marile puteri, de persistenta viciilor politicii de hegemonie, de impartire a lumii in zone de influenta si de dominatie.

Guvernul roman, fortele politice democratice s-au preocupat de informarea Natiunilor Unite si a opiniei publice internationale asupra situatiei Romaniei si a legitimitatii revendicarilor sale. La august seful delegatiei romane, Gheorghe Tatarascu, a prezentat, in fata celei de a 15-a sedinte plenare a Conferintei, observatiile guvernului roman privitoare la clauzele politice, militare si economice ale pactului de pace. El a supus atentiei cerinte precum: recunoasterea cobeligerantei Romaniei, precizarea ca ea a intrat in razboi la august si nu de la septembrie, cum se stipula in Proiectul Tratatului de pace; caracterul nedrept al clauzelor privind limitarea excesiva a efectivelor militare si a armamentului, in legatura cu clauzele economice, Tatarescu arata ca, daca ar fi impuse, Romania "nu le-ar putea satisface si, totodata, ar vedea restaurarea sa economica iremediabil compromisa' si solicita sa se lase Romaniei intreaga libertate a politicii sale economice, in expunerea sa, seful diplomatiei Bucurestiului nu s-a referit la clauze importante ale proiectului tratatului de pace (cum erau cele care vizau frontiera de rasarit a tarii, retragerea trupelor sovietice din Romania, unele aspecte ale reparatiilor de razboi), in virtutea unei intelegeri dintre delegatiile romana si sovietica, prin care se convenise ca problemele ce priveau numai relatiile cu Uniunea Sovietica si eventualele doleante ale Romaniei fata de aceasta sa nu fie prezentate in cadrul Conferintei, ele urmand sa fie solutionate prin negocieri bilaterale.

Dezbateri prelungite si contradictorii au fost consacrate problemei anularii Dictatului de la Viena, adusa in atentie, mai ales, datorita delegatiei Ungariei. Pretentiile revizioniste ale Budapestei au fost combatute cu argumente istorice, economice, etnice si politico-juridice si respinse de Conferinta, in aceasta problema, Romania a fost sprijinita de U.R.S.S., Franta si Cehoslovacia; la septembrie Comisia politica si teritoriala pentru Romania a confirmat caracterul nul si neavenit al Dictatului de la Viena din august Celelalte frontiere ale Romaniei au fost stabilite asa cum erau la l ianuarie si cum se prevazuse in Conventia de armistitiu din septembrie confirmandu-se anexarea de catre U.R.S.S. a Basarabiei, a Bucovinei de nord si a tinutului Herta. Referitor la inceputul participarii Romaniei la razboi alaturi de Natiunile Unite, Puterile Aliate si Asociate au consemnat, contrar adevarului istoric, ziua de septembrie data la care s-a semnat Conventia de armistitiu. A fost respinsa, de asemenea, propunerea de recunoastere a cobeligerantei, una din principalele cerinte indreptatite formulate de Romania in cadrul Conferintei.

Clauzele economice, indeosebi cele referitoare la reparatii si restituiri, reflectau direct statutul atribuit Romaniei de stat invins in razboi, precum si tendinta puterilor invingatoare de a transfera cea mai mare parte a consecintelor razboiului asupra tarilor "ex inamice'. Diplomatii romani au depus mari eforturi pentru a determina modificarea unor asemenea obligatii cuprinse in proiectul

Tratatului de pace. in cursul dezbaterilor privind despagubirile, s-au ridicat, de mai multe ori, chestiuni privind modalitatea de efectuare a platilor, supravegherea indeplinirii lor si solutionarea neintelegerilor ce se puteau ivi. Despagubirile Romaniei fata de U.R.S.S. au ramas la dolari, platibili in decurs de opt ani, incepand de la septembrie in bunuri (produse petroliere, cereale, lemn, vase maritime, fluviale, utilaje diverse si alte marfuri). Ca baza de calcul s-a luat dolarul la paritatea lui in momentul semnarii Armistitiului de dolari pentru o uncie de aur).

Partidele de opozitie si-au exprimat opiniile fata de proiectul Tratatului de pace prin mass-media si mai ales prin activitatea desfasurata la Paris, in paralel si deseori impotriva delegatiei oficiale, de un grup de fosti diplomati si oameni politici din exil, condus de Grigore Gafencu acesta fiind desemnat "exponent al Partidului National Taranesc in legaturile cu anglo-americanii'. Unele puncte de vedere sustinute de reprezentanti ai opozitiei erau identice cu cele ale guvernului, altele se deosebeau, indeosebi cele referitoare la relatiile romano-sovietice. intr-o ampla declaratie facuta B.B.C.-ului, la august luliu Maniu, dupa ce mentiona ca nu toate statele renuntasera la vechiul dicton: Si vis pacem para bellum, arata ca Marile Puteri au prezentat Romaniei un proiect de Tratat de Pace, "care nicidecum nu corespunde intereselor si demnitatii romanesti'. Presedintele P.N.T. supunea apoi unor observatii taioase o serie de clauze politice, teritoriale, economico-financiare care nedreptateau poporul roman, concluzionand: "Romania este tratata ca un stat inamic invins, pierde averi imense, pierde teritorii insemnate si trebuie sa suporte greutati si dezavantaje economice catastrofale'.

Proiectul Tratatului de pace cu Romania a fost votat, pe articole, in zilele de si octombrie Peste cateva zile, la octombrie, lucrarile Conferintei de pace de la Paris s-au incheiat, dar deciziile definitive urmau sa fie luate de Consiliul ministrilor afacerilor externe ai U.R.S.S., Marii Britanii, S.U.A. si Frantei intrunit la New York, intre noiembrie si decembrie in redactarea finala, Tratatul de pace a mentinut, in esenta, textul adoptat la Paris, unele clauze fiind nu numai grele, ci chiar nedrepte si vexatorii. Guvernul roman a atras atentia asupra injustetii dispozitiilor Tratatului, care fixau data de l septembrie ca data a inceperii executarii obligatiilor de restituire si, in special, asupra clauzei care obliga statul roman sa renunte la toate creantele fata de Germania, chiar la cele datand din perioada neutralitatii. Obligatiile economice stabilite prin Tratat au prelungit si au ingreunat procesul refacerii economiei nationale.

La februarie delegatia imputernicita sa semneze Tratatul de pace, alcatuita din Gheorghe Tatarascu, Lucretiu Patrascanu, Stefan Voitec si Dumitru Damaceanu, a remis la Quai d'Orsay o nota cuprinzand observatii ale guvernului roman la Tratatul de pace, spre a fi adusa la cunostinta reprezentantilor Puterilor Aliate si Asociate. Exprimand hotararea de a executa obligatiile ce decurgeau

din Tratat, guvernul roman prezenta, in acelasi timp, rezervele sale fata de unele prevederi excesive sau nedrepte, care nu tineau seama de importanta contributiei militare si economice a Romaniei la razboiul alaturi de Natiunile Unite. La februarie a avut loc la Paris ceremonia semnarii Tratatului de pace intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, act international care avea sa influenteze dezvoltarea ulterioara a Romaniei, in aceeasi zi, au fost semnate si tratatele de pace cu Italia, Ungaria si Finlanda, consfintindu-se astfel noua situatie politica a Europei, inclusiv a Romaniei, ca urmare a marii conflagratii mondiale. Tratatul de pace dintre Romania si Puterile Aliate si Asociate a fost ratificat de Adunarea Deputatilor la august

Abolirea monarhiei constitutionale si proclamarea republicii populare

in perioada imediat urmatoare alegerilor parlamentare din noiembrie s-au infaptuit masuri ce vizau dirijarea economiei nationale prin noul minister al Industriei si Comertului (condus de Gheorghiu Dej): etatizarea Bancii Nationale (decembrie instituirea controlului de stat asupra intreprinderilor industriale de stat si particulare (iunie reforma monetara (august preschimbarea banilor facandu-se la l leu stabilizat pentru lei vechi, iar suma cea mai mare admisa la schimb fiind de lei; reglementarea circulatiei si stabilirea regimului juridic al imobilelor agricole (se introduce dreptul de preemtiune al statului in operatiunile de vanzare-cumparare a terenurilor agricole); stabilirea regimului cotelor obligatorii de cereale, in acelasi timp, s-a extins numarul sovromurilor companii mixte sovieto-romane, care teoretic erau intelegeri intre parteneri egali, menite sa promoveze relatii economice reciproc avantajoase, dar care, in realitate, au devenit instrumente de spoliere a economiei Romaniei. Guvernul roman a refuzat invitatia guvernului britanic si francez de a participa la Conferinta de la Paris din iulie privind redresarea economica europeana, prin acordarea de credite americane "Planul Marshall', motivand ca "nu poate sa colaboreze la o actiune pe care o considera neeficienta pe plan economic si primejdioasa pe plan politic'. De altfel, asa au procedat, la indicatia lui Stalin, si celelalte state din zona de influenta sovietica.

Activitatea politica a opozitiei era tot mai mult ingradita; multi national-taranisti si national-liberali sunt arestati si tinuti in inchisori, adesea fara forme legale si fara judecata, in aceste conditii, multi romani si-au cautat salvarea fugind peste hotare, pentru a nu cadea victima represiunii. Guvernele S.U.A. si Marii Britanii au trimis note guvernului roman in care isi exprimau ingrijorarea fata de arestarea adversarilor politici. Guvernul de la Bucuresti a respins aceste note. in fond, opozitia democratica din Romania era abandonata de catre guvernele marilor democratii occidentale, care, dincolo de unele declaratii si

atitudini formale, respectau aranjamentele luate impreuna cu U.R.S.S. privind impartirea sferelor postbelice de influenta.

La iulie un grup de militanti ai P.N.T., in frunte cu vicepresedintele Ion Mihalache, avand asentimentul lui luliu Maniu, a incercat sa plece in strainatate pentru a informa oficialitatile statelor apusene si opinia publica internationala asupra realitatilor din Romania. Grupul national-taranist a fost arestat de Siguranta cand se indrepta spre cele doua avioane pregatite sa decoleze de pe aeroportul de la Tamadau. P.N.T. este dizolvat de catre guvern la iulie sub acuzatii grave (tradare de tara, conspiratie cu agenti secreti de la legatiile engleza si americana din Bucuresti, dusmanul de neimpacat al poporului roman s.a.); liderii sai, in frunte cu luliu Maniu, sunt condamnati la ani grei de temnita, in acelasi timp, P.N.L.-Bratianu si-a incetat activitatea, vazand ca in Romania nu mai era posibila o activitate politica democratica. Cele doua mari partide istorice erau eliminate astfel, in vara anului de pe scena politica a romaneasca.

Interventia Kremlinului in viata interna a Romaniei, ca si a altor state aflate in zona sa se dominatie a devenit tot mai energica, intre septembrie s-a desfasurat Conferinta de la Szklarska Poreba (Polonia) a reprezentantilor partidelor comuniste din state europene (Bulgaria, Cehoslovacia, Franta, Italia, Iugoslavia, Polonia, Romania, Ungaria si U.R.S.S.), care a adoptat decizia de constituire a Biroului Informativ al Partidelor Comuniste si Muncitoresti (Cominform), cu misiunea declarata de a organiza schimburi de experienta si coordonarea activitatilor pe baza de acord reciproc. Cu acest prilej, Andrei A. Jdanov, secretar al C.C. al P.C.U.S., referindu-se la situatia generala internationala si la crearea in Europa a "celor doua lagare' inamice a cerut accelerarea procesului de trecere a tarilor de democratie populara la socialism, eliminarea reprezentantilor burgheziei din structurile puterii, unificarea partidelor muncitoresti, adoptarea unor programe de transformari socialiste, trecerea la regimul dictaturii proletariatului. Partidul Comunist Roman a actionat cu promptitudine in spiritul acestor orientari. La noiembrie ministrii apartinand P.N.L.-Tatarescu sunt obligati sa demisioneze in urma unei motiuni de cenzura adoptate de Comisia pentru Afaceri Externe a Adunarii Deputatilor sub pretextul implicarii unor membri ai acestui partid in procesul conducerii P.N.T. din octombrie-11 noiembrie Locul ministrilor liberali este luat de principalii exponenti ai gruparii prosovietice din Partidul Comunist: la Ministerul de Externe, Ana Pauker, iar la Ministerul de Finante, Vasile Luca, precum si Theodor lordachescu la Lucrari Publice, Stanciu Stoian la Culte. La decembrie alt fruntas comunist, Emil Bodnaras, este numit ministru al Apararii Nationale.

La decembrie regele Mihai a fost silit sa semneze actul de abdicare ce i-a fost prezentat de Petru Groza si Gheorghe Gheorghiu-Dej; in aceeasi zi, Adunarea Deputatilor a proclamat Republica Populara Romana si se

alege un prezidiu cu rol prezidential, compus din Constantin I. Parhon, presedinte, iar ca membri: Mihail Sadoveanu, Stefan Voitec, Gheorghe Stere si Ion Niculi. A fost inlaturata astfel monarhia, ultimul vestigiu al vechii oranduiri, care putea servi drept centru al opozitiei fata de modelul politic si economic sovietic.

Un pas decisiv spre totalitarismul de tip socialist a fost realizarea partidului unic prin contopirea P.S.D. cu P.C.R. pe baza unei platforme intemeiata pe principiile marxism-leninismului, adoptata de conducerile celor doua partide la decembrie Acest document preciza ca "Partidul Unic Muncitoresc are ca sarcina imediata lupta pentru consolidarea democratiei populare in Romania', iar scopul sau final "este infaptuirea societatii socialiste prima faza a comunismului'. Noul partid si-a luat numele de Partidul Muncitoresc Roman (P.M.R.) si aduna in randurile sale circa de membri. Primul Congres al Partidului Muncitoresc Roman, din februarie 1-a ales in calitate de secretar general pe Gheorghe Gheorghiu-Dej si a enuntat coordonatele principale ale evolutiei Romaniei pe "calea socialismului'.