Critica criticii maioresciene si gradul de actualitate al ideilor sale estetice din perspectiva teoriei literare contemporane

Critica criticii maioresciene si gradul de actualitate al ideilor sale estetice din perspectiva teoriei literare contemporane

Pentru Lovinescu "critica lui Maiorescu e izvorata din nevoile epocei sale de tranzitie, intrucat (.) in cultura, aparent tragicul conflict dintre forma si fond, asteptau atitudinea limpede si condeiul incisiv al unui indrumator". Încercati sa raspundeti la urmatoarele intrebari izvorate din aceasta afirmatie lovinesciana: Ea este deci un simptom ce se va epuiza odata cu epoca din nevoile careia a izvorat? Odata depasit momentul istoric ce a generat-o, va inceta si importanta criticii maioresciene si chiar a scolii sale literare? Luati in discutie, in acest context si previziunea iesirii din actualitate a comediilor caragialiene, odata cu epoca pe care o oglindesc. Caci, pentru criticul Sburatorului, comediile erau doar o intrupare vie a "formelor fara fond" maioresciene.

Analizati in paralel studiul lui Maiorescu Poezia romana. Cercetare critica si comentariul pe care i-l face G. Calinescu in Istorie, incercand totodata sa determinati gradul de obiectivitate cu care este judecat acest studiu din 1867. Analiza acestui studiu critic maiorescian ii prilejuia lui Calinescu afirmatii dintre cele mai caustice, intre care aceea ca "Maiorescu avea o puternica inteligenta mediocra" si "o gandire plata".

Nicolae Manolescu a sesizat deschiderea spre modernitate a textului critic maiorescian: "Aproape modern este Maiorescu cand impinge paralelismul dintre arta si stiinta in acel plan profund, in care arta si stiinta sunt expresiile unor chemari de neconfundat ale fiintei noastre." (op. cit., 210.)

Comparati punctul de vedere maiorescian exprimat in studiul Poeti si critici cu definitia moderna a raporturilor dintre text si interpret, oferita de Jean Starobinski:

Critica nu este reprezentarea fidela a unei opere, dublarea ei intr-o oglinda mai mult sau mai putin limpede. Orice critica completa, dupa ce a stiut sa recunoasca alteritatea fiintei sau a obiectului catre care se orienteaza, stie sa dezvolte in legatura cu ele o reflectie autonoma si gaseste pentru a o exprima un limbaj ce-si marcheaza cu vigoare diferenta. (Jean Starobinski, Textul si interpretul, Bucuresti, Univers, 1985, 52.)

• Georges Poulet este autorul uneia dintre cele mai incitante fenomenologii ale constiintei critice. Comparati conceptia sa cu cea maioresciana, pornind de la urmatorul fragment:

Lectura este tocmai aceasta: un mod de a ceda locul nu numai unei multimi de cuvinte, de imagini si de idei straine, ci insusi principiului strain din care emana si care le adaposteste. (G. Poulet, Constiinta critica, Bucuresti, Univers, 1979, 296.)