MOARA CU NOROC

de Ioan Slavici

-caracterizarea personajului principal-

Ioan Slavici este un autor moralist, un fin psiholog, un creator de tipologii, a carui opera este o pledoarie pentru echilibrul moral, pentru chibzuinta si intelepciune, pentru fericire prin iubirea de oameni si pastrarea masurii in toate, orice abatere de la aceste principii fiind grav sanctionata de autor.

Ghita, personajul principal al nuvelei, este unul dintre cei mai reprezentativi eroi din literatura romana, impunandu-se prin complexitate, dar si putere de individualizare, ilustrand cosecintele distrugatoare pe care le are asupra omului setea de inavutire. Drama lui Ghita se dezvaluie treptat, prin caracterizarea directa, facuta de narator si de celelalte personaje, dar si prin caracterizarea indirecta, ce reiese din fapte, actiuni, ganduri, relatia cu celelalte personaje.

Nemultumit de conditia sa sociala, Ghita tinde, firesc, spre bunastare si isi convinge familia sa se mute pentru ,,trei ani" la carciuma aflata la incrucisarea unor drumuri importante pentru negot, Moara cu noroc.

Om harnic si cinstit, la inceput, el nu vrea decat sa agoniseasca atatia bani incat sa angajeze vreo zece calfe carora sa le dea el de carpit cizmele oamenilor. Bun meserias, bland si cumsecade, trudind pentru ,,fericirea familiei sale", Ghita se bucura cand vede ca afacerile ii merg bine, carciuma era mereu plina, iar familia ii e fericita.

Totul se schimba insa cand la han isi face aparitia Lica Samadaul, seful porcarilor din zona, care se prezinta ca fiind ,,stapanul acestor locuri". La prima intalnire cu acesta, Ghita incearca sa fie autoritar si darz in fata lui Lica, si sa reziste la propunerile nelegiuite ale acestuia, dar este infrant de extraordinara forta morala pe care Lica o are asupra tuturor.

Actiunile, gesturile si atitudinea lui Ghita scot la iveala nesiguranta care-l domina, teama si suspiciunea instalate definitiv in el de cand il cunoaste pe Lica. Incearca initial sa-si asigure cateva masuri de protectie: isi ia doua pistoale, doi caini ciobanesti si o sluga credincioasa, Marti, dar teama si zbuciumul nu-l parasesc.

Naratorul observa in mod direct schimbarea lui Ghita, care inainte era ,,om harnic si sarguitor", care se bucura cand o vedea pe Ana vesela si care acum era ,,tot mai ursuz", ,,pus pe ganduri", ,,nu mai zambea ca mai inainte". ,,se aprindea pentru orisice lucru de nimic". Ajunge sa regrete faptul ca avea sotie si copii deoarece si-ar fi dorit sa poata spune  Prea putin imi pasa". Se indeparteaza incet, dar sigur de s. Se indeparteaza incet, dar sigur de sotia sa : Ana se simtea tot mai parasita pentru ca de cand se imprietenise cu Lica, Ghita parca fugea de dansa.

Personajul este sfasiat intre dorinta de a pleca de la Moara cu noroc, ramanand un om cinstit, si tentatia care pune stapanire pe el, a setei de bani Nu-l lasa inima sa paraseasca locul in care in scurt timp putea sa se faca om cu stare". Ghita realizeaza ca asta depindea numai de Lica si ajunge chiar sa regrete faptul ca are nevasta si copii pentru ca si-ar fi dorit sa poata zice Prea putin imi pasa!". Refuza sa dea amanunte despre afacerile lui Lica si se indeparteaza incet, dar sigur de sotia sa, relatiile dintre ei fiind din ce in ce mai reci ,,ii era parca n-a vazut-o demult si parca era sa se desparta de dansa".

Conflictul interior este din ce in ce mai puternic, lupta dandu-se intre fondul cinstit al lui Ghita si ispita imbogatirii vedea banii gramada inaintea sa si i se impaingenau parca ochii". Dezumanizarea lui Ghita este lenta, dar sigura, iar Ghita devine complice la talharie si omor, depunand marturie mincinoasa in favoarea lui Lica. Ana observa la proces schimbarea lui, caracterizandu-l in mod direct nu mai era el, omul puternic si plin de viata: in cateva zile se facuse numai umbra din ceea ce fusese odinioara!".

Dupa proces, Ghita este apasat de remuscari sincere si dureroase, de sentimentul vinovatiei si cere iertare Anei:,,Iarta-ma, Ano![.] Iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat voi trai pe fata pamantului". In fata copiilor se autocaracterizeaza cu amaraciune [.]voi nu mai aveti [.]un tata om cinstit", ,,Tatal vostru e un ticalos!".

Pe de alta parte, cand vine la han dupa proces, Lica ii vorbeste despre ,,dulceata pacatului" si recunoaste influenta malefica pe care a avut-o asupra lui Ghita, caracterizandu-l in mod direct: ,,Tu esti om cinstit Ghita si am facut din tine om vinovat[.] om cu multa ura in sufletul tau". Este momentul in care Ghita se decide sa-l dea in vileag pe Lica si merge la Pintea cu banii insemnati, primiti drept rasplata pentru marturie mincinoasa. Se intelege cu acesta sa-l anunte cand Lica mai vine la han cu bani insemnati, dar Ghita amana la nesfarsit momentul din dorinta de a aduna cat mai multi bani. Constient de patima ce pune stapanire pe el, da vina pe firea lui slaba si se autocaracterizeaza Asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?".

Prabusirea lui este inevitabila si rapida, o foloseste pe Ana drept momeala pentru a-l demasca pe Lica nu numai pentru ca il mustra constiinta pentru ceea ce devenise el, dar si dintr-o gelozie ajunsa la paroxism. Vazandu-se parasita de sot si impinsa in bratele lui Lica, Ana il caracterizeaza in mod direct, exprimandusi dispretul fata de ceea ce devenise sotul ei Ghita nu este decat o muiere imbracata in haine barbatesti". Impresionat de gestul lui Ghita, si Pintea il caracterizeaza in mod direct, afirmand Tare om esti tu, Ghita[..]Si eu il urasc pe Lica; dar n-as fi putut sa-mi arunc o nevasta ca a ta drept momeala in cursa cu care vreau sa-l prind."

De la complicitate la crima nu mai e decat un pas si Ghita devine el insusi ucigas, injunghiind-o pe Ana, nu inainte de a-si recunoaste vina in fata ei [.]acu vad, c-am facut rau, si daca n-as vedea din fata ta ca eu te-am aruncat ca un ticalos in bratele lui pentru ca sa-mi astampar setea de razbunare". Ghita este ucis si el de Raut care ,,isi descarca pistolul in ceafa lui", cazand prada propriului sau destin, din cauza neputintei de se impotrivi setei sale nemasurate de avere(hybris). Sanctionarea drastica a protagonistilor e pe masura faptelor savarsite, lor lipsindu-le stapanirea de sine, simtul masurii si cumpatul.