Simbolismul European
"Orice faza noua in evolutia artei corespunde decrepitudinii senile a sfarsitului secolului anterior. Acest lucru se datoreaza faptului ca orice manifestare de arta ajunge sa se epuizeze; din copie in copie, din imitatie in imitatie, ceea ce a fost plin de prospetime se usuca, ceea ce a fost nou si spontan devine comun
Principiul enuntat de Jean Moréas sta la baza simbolismului care urmareste o reinnoire a formelor culturii. Asadar, simbolismul se defineste ca un curent artistic, afirmat la sfarsitul secolului al XIX-lea, in Franta ca o tripla reactie la: romantism, parnasianism si naturalism.
Reprezentantii de seama ai simbolismului european sunt: Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine, Stephane Mallarmé, Rene Ghil, Gustave Kahn, etc. Cu toate ca acest curent s-a dezvoltat in Franta, multi dintre reprezentantii sai sunt straini: Jean Moreas, Stuart Merrill, Viele Griffin.
In Romania, sustinatorii acestui curent literar sunt: Alexandru Macedonski, George Bacovia, Ion Minulescu, Ovid Densusianu, Stefan Petica, etc.
Notiunea de "simbolism" a fost pusa in circulatie incepand cu anul 1886 datorita articolului² publicat de Jean Moreas , "Le Symbolisme".
Simbolismul a avut propriile mijloace de exprimare si sugestie si a indeplinit in istoria universala un rol ce nu poate fi inteles fara cercetarea acestui curent in specificitatea lui.
1. Caracteristicile generale ale simbolismului
Crezul simbolist se opune excesului de confesiune, specific romanticilor, considerand ca sentimentul nu trebuie numit, ci sugerat prin simbol. Pe de alta parte, cunoasterea doar prin prisma interioritatii este considerata a fi una limitata.
In ceea ce priveste parnasianismul, simbolistii combat descriptivismul specific, bazat pe o obiectivitate excesiva. In conceptia lor, poezia trebuie sa poarte si marca discreta a subiectivitatii care, combinata cu tehnica descriptiva a dat nastere pastelului "stare de suflet".
Reactionand la viziunea realista asupra cunoasterii de tip senzorial, rational, poezia simbolista va promova cunoasterea intuitiva, empatica. Asadar poezia nu trebuie sa fie nici descriptiva, nici narativa, ci sugestiva.
Simbolismul promoveaza poezia ca forma de cunoastere in care se regasesc toate cele trei elemente simboliste: eul, realitatea concreta si realitatea metafizica.
Acest curent acorda poeziei o intaietate pe care nici un alt curent nu i-a mai acordat-o pana atunci. Poezia este vazuta ca un mod de investigarea interioara si exterioara. Folosindu-se de un mod nou de exploatare a limbajului si expresiei, ei vor modifica poezia premergatorilor, pe scurt, intr-o "magie sugestiva"³.
Noul limbaj poetic este alcatuit din: corespondenta, simbol, sugestie, ambiguitate, muzicalitate, imagine poetica
Scriitorii care apartin acestui curent literar opereaza foarte mult cu simboluri, ele avand menirea de a inlocui expresiile directe, iar raportul dintre simbol si realitatea sufleteasca nu este dezvaluit, ci doar sugerat.
In conceptia lui C. Baudelaire¹, corespondentele reprezinta un element fundamental al limbajului poeziei. Fiecare notiune abstracta, fiecare idee are un corespondent in lumea sensibila. Rolul poetului este acela de a concepe aceste legaturi invizibile pentru oamenii de rand si apoi de a utiliza unul dintre termeni, cel concret, pentru a-l exprima pe celalalt, cel abstract.
Simbolul, ca si chintesenta a poeziei simboliste, isi intra in drepturi in masura in care poate aduce sugestii, conotatii plurivalente "realitatilor pe care le evoca"².
Acesta e introdus in poezie printr-un limbaj conotativ, in asa fel incat sa sugereze partea nevazuta a existentei, ideea fiind punctata si de C. Baudelaire: "A vorbi ca un poet inseamna a te multumi sa faci o aluzie, iar rostul cititorului este acela de a gasi ideea sugerata. Fiecare om, in conformitate cu imaginatia, sufletul, epoca sau mediul sau, va afla ceea ce ii convine in aceasta idee multipla, iar cititorul se va afla in fata poemului ca auditoriul in fata muzicii"³. Din acest citat reiese, de asemenea, si un alt element al limbajului poetic - ambiguitatea.
Acest lucru este subliniat si de catre S. Mallarmé care considera ca una dintre principalele functii ale poetului este aceea de a scoate cuvintele din "fagasul lor traditional", punand in lumina, "printre sonoritatile lor complexe, anumite sunete armonice care nu au fost izolate, dar care totusi sunt latente".
Pentru a putea depasi bariera impusa de cuvant, poetii simbolisti imbina o multitudine de senzatii coloristice, muzicale si olfactive, realizand astfel un sincretism al artelor. Prin sinestezie, acesti creatori realizeaza o imagine unitara care se adreseaza tuturor simturilor cititorului.
Expresia poeziei simboliste capata amploare prin intermediul muzicalitatii, inteleasa ca senzatie interioara. Acesti creatori au vrut sa scoata in evidenta legatura dintre valoarea sonora a cuvantului si diferite sentimente si idei. Elementele care confera muzicalitate textului sunt: versul, rima, ritmul, refrenul, simetria, asonanta, aliteratia, etc.
In viziunea lui A. Rimbaud, cuvantul va deveni, gratie simbolistilor, o realitate "colorata de vocale si insufletita de consoane".
Phillippe van Tieghem - "Marile doctrine literare in Franta"
Cap. III - "Baudelaire teoretician al artei"
Editura Univers, Bucuresti 1972, pg. 256
Marcel Raymond - "De la Baudelaire la suprarealism"
Ed. Univers 1998, pg. 10
Phillippe van Tieghem - "Marile doctrine literare in Franta"
Cap. III - "Baudelaire teoretician al artei"
Editura Univers, Bucuresti 1972, pg. 255
4. Phillippe van Tieghem - "Marile doctrine literare in Franta"
Cap. IV - "Teoriile simboliste", pg. 263
5. Phillippe van Tieghem - "Marile doctrine literare in Franta"
Cap. IV - "Teoriile simboliste", pg. 263
Rima trebuie sa se rezume la a "impresiona urechea, fara a o soca", iar versurile, prin "numarul lor impar de picioare trebuie sa dea spiritului o oarecare insatisfactie"¹, idee promovata de catre P. Verlaine.
Pe de alta parte, Gustave Kahn se refera la rima, despre care considera ca este realizata prin asonanta. O idée importanta in acest sens este: "Intr-adevar.. la ce-ar servi sa marchezi numai ultimul cuvant, ultima silaba a unui ansamblu de sunete a caror unitate vine de la un ritm la care participa toate elementele lui?"² Asadar G. Kahn evidentiaza faptul ca adevarata baza a ritmicii nu sta doar in rima, pe cand Theodore de Banville sustinea contrariul, si adica - rima face versul.
Unii critici considerau ca cel mai clar aport al simbolismului este versul liber. Inlocuirea versificatiei traditionale cu versul liber constituie o "revolutie"³ si da poetului posibilitatea de a-si vrea ritmul sau particular, de fiecare data, in foecare poem, in fiecare element al unui poem.
Simbolistii se folosesc de toate aceste elemente de limbaj poetic pentru a putea sugera inefabilul, metafizicul, realitatea inconcreta.
Poetii simbolisti prefera sa utilizeze anumite teme si motive: tema marii plecari, iubirea ca mijloc de reverie si resimtita ca nevroza, tema naturii ca expresie a trairilor sufletesti si loc al corespondentelor, motivul citadin, al targului provincial vazut ca element al izolarii,al parcului, motivul toamnei, al solititudinii fiintei, al ploii si al caniculei, motivul calatoriei imaginare, al instrumentelor muzicale, al culorilor, etc.
Temele si motivele simboliste, in totalitatea lor, au rolul de a evidentia atitudinea poetului fata de o societate care sta sub semnul profanului si al declinului.
Miscarea simbolista presupune si un mod de "a fi". Poetii francezi ai vremii frecventeaza anumite cafenele devenite centre de intalniri literare, infiinteaza reviste (ex: "Le Decadant", "Le Symbolisme") si cenacluri. Acesti artisti isi construiesc o lume a lor, o lume boema, izolata de societatea pe care o considerau in declin.
Prima denumire a simbolistilor a fost aceea de "decadenti", nume pe care il foloseau adeptii lui Paul Verlaine.Acestia cultiva mai mult sentimentalismul si avidentiaza macabrul vietii umane."Simbolistii",avandu-l ca maestru pe S.Mallarme, promoveaza o arta pura a sensului obscur si a formelor perfecte.
2.Simbolismul european
Autorii reprezentativi pentru scoala simbolista europeana sunt Charles Baudelaire, Stephane Mallarme, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Paul Valery, Paul Claudel, Raine Maria Rilke, W.B.Yeats, George Rodenbach, Maurice Maeterlink, Gabriele D'Annunzio, etc.
Phillippe van Tieghem - "Marile doctrine literare in Franta"
Cap. IV - "Teoriile simboliste"
Ed. Univers, Bucuresti 1972, pg. 258
2. Gustave Kahn - "Etudes", articolul "Litterature des Jeunes et son
orientation actuelle" , pg. 384
Phillippe van Tieghem - "Marile doctrine literare in Franta"
Cap. IV - "Teoriile simboliste", pg. 263
In articolul manifest "Le Symbolisme", Jean Moreas precizeza, intr-un mod poetic, contributia catorva reprezentanti de seama ai simbolismului: "Sa spunem, deci, ca Charles Baudelaire trebuie considerat precursorul veritabil ai actualei miscari; domnul Stephane Mallarme este asezat in categoria misteriosului si inefabilului; domnul Paul Verlaine a infrant in numele onorii sale, crudele obstacole ale versului, pe care degetele prestigioase ale domnului Theodore de Banville le-au imblanzit in prealabil"¹.
Charles Baudelaire se situeaza la rascrucea dintre marele drum al romantismului, drum inca secundar al parnasienilor si al celui abia schitat al simbolismului.El a condamnat hotarat aspectele cele mai caracteristice ale romantismului, parnasianismului si a realismului.
C.Baudelaire a incercat sa intocmeasca o teorie a frumosului - insa a realizat ca in masura in care artistii s-ar supune teoriilor, frumosul ar risca sa dispara.El insista frecvent asupra ideii ca "Frumosul este intotdeauna bizar"², pentru ca frumusetea este intim legata de mediul care a produs-o.
Marcel Raymond³ percepe miscarea simbolista ca o arta de sine statatoare, ca urmare a volumului "Florile raului" a lui C.Baudelaire.Acest creator este perceput ca un "punct cardinal" al literaturii franceze simboliste, datorita predispozitiei sale duale spre arta si vizionarism.
Paul Verlaine, a scris in 1871-1873 poezia "Arta poetica" in semn de reactie impotriva idealului parnasian. In conceptia sa, poezia trebuie sa se apropie mai mult de muzica, decat de pictura sau sculptura.Ca si muzica, ea trebuie sa sugereze, nu sa "zugraveasca sau sa figureze linii ori forme; forta poetica rezida din ambiguitatea cuvantului".
Opera "Un anotimp in Infern" de Arthur Rimbaud, scris in 1873, propune o metoda poetica mai indrazneata decat cea a lui P.Verlaine, insa a neglijat sa o aplice, lasand cale deschisa tuturor utilizarilor elementelor ei.
A.Rimbaud considera ca "Nicicand verbul n-a pretins cu mai multa indrazneala sa-si regaseasca functia lui divina".Asadar, in ceea ce priveste contributia acestui creator, el accentua ideea ca formele verbale poseda puterea de a schimba intelesul unui cuvant si de a-i crea un nou aspect.Insa acest text un a fost cunoscut decat in 1892, cand poezia franceza a asimilat teoria lui Rimbaud.
Jean Moreas - articolul "Le Symbolisme" publicat in
"Suppliment litteraire" la "Le Figaro" 1886
2. Phillippe van Tieghem - "Marile doctrine literare in Franta"
Cap. III - "Baudelaire teoretician al artei"
Editura Univers, Bucuresti 1972, pg. 253
3. Phillippe van Tieghem - "Marile doctrine literare in Franta"
Cap. III - "Baudelaire teoretician al artei"
Editura Univers, Bucuresti 1972, pg. 257
Phillippe van Tieghem - "Marile doctrine literare in Franta"
Cap. III - "Baudelaire teoretician al artei"
Editura Univers, Bucuresti 1972, pg. 268
Phillippe van Tieghem - "Marile doctrine literare in Franta"
Cap. III - "Baudelaire teoretician al artei"
Editura Univers, Bucuresti 1972, pg. 268
Poetica lui Stephane Marllame poate fi depistata intr-un scurt poem "Intregul suflet rezumat" in care autorul sfatuieste pe poet sa excluda "realul pentru ca e josnic"¹.
In continuare elementele esentiale ale doctrinei mallarmeene le gasim in volumul "Divagatii", in care se afla reunite diverse articole si extrase din conferinte.
Doctrina lui S.Marllame contine trei elemente distincte si uneori contradictorii - cuvantul sau versul in sine au o valoare muzicala proprie; obiectul nu este desemnat doar printr-o imagine abuziva, ci este si sugerat printr-o serie de elemente; materia poemului este o idee, adica o notiune abstracta, intelectuala sau emotiva.Aceste trei puncte stau la baza poeziei moderne.
In cea ce contin mai nou si mai original, doctrinele acestor creatori poarta in sine germenele teoriei simboliste.
3.Simbolismul romanesc
Simbolismul romanesc este un fenomen literar aproape sincron cu cel european, aparand intr-o perioada, in care literatura noastra era patrunsa deja de spiritul modernitatii. Acesta se contureaza, la sfarsitul secolului al XIX-lea si corespunde astfel ultimei etape a simbolismului francez.
Potrivit lui Eugen Lovinescu "simbolismul nu inseamna numai descatusarea poeziei din tiparele eminescianismului [.] si nu reprezinta, de asemeni, numai o revolutie metrica, dupa cum nu reprezinta numai cautarea ineditului. "
Pe de alta parte, in acceptiunea Lidiei Bote³ simbolismul romanesc se evidentiaza prin faptul ca obiectul negatiei sale n-a fost doar vreo anume orientare artistica, ci non-arta.
La fel ca si in alte curente literare, multi scriitori s-au aratat entuziasmati de doctrina simbolista , dar putini dintre acestia au lasat creatii autentice si valoroase.
Creatorii reprezentativi ai simbolismului romanesc sunt: Alexandru Macedonski, Stefan Petica, George Bacovia, Ion Minulescu, Elena Farago, Dimitrie Ángel, B.Fundoianu, Tudor Arghezi si altii.
Lidia Bote a enuntat temele si motivele abordate de romani, printre care se numara: orasul cu parcurile, strazile si edificiile lui monumentale, marea, marile metropole si tinuturile indepartate.Materialul la care poetii apeleaza pentru sugerarea starilor sufletesti este nou si variat: obiecte de arta, flori si pasari rare, metale nobile, parfumuri, instrumente muzicale. Universul liricse umple de privelisti ale civilizatiei- palate, temple, catedrale, fantani, statui, tablouri,etc. Insa cam tot atat de frecvent apar si privelisti de alta natura - cafenele sarace, bolnavi, vagabonzi, artisti ambulanti, etc.
Phillippe van Tieghem - "Marile doctrine literare in Franta"
Cap. IV - "Teoriile simboliste"
Ed. Univers, Bucuresti 1972, pg. 269
Eugen Lovinescu - "Istoria literaturii romane contemporane"
Ed. Minerva, 1926, pg. 549
3.In "Dictionar de literatura romana", text intocmit de Dumitru Micu
Referinte - Lidia Bote - "Simbolismul romanesc
Intr-un studiu de antologie comentata asupra prozei secolului XIX¹ intalnim ideea ca simbolismul romanesc prezinta mai multe etape in desfasurarea sa.
Prima dintre acestea este etapa experientelor, a tatonarilor, aceea in care isi desfasoari activitatea Alexadru Macedonski.
Acesta se evidentiaza initial ca un poet romantic situat in umbra genialitatii lui Mihai Eminescu. Suferind de complexul Sallieri, se orienteaza spre noi teritorii ale creatiei poetice. Dupa o ultima calatorie pariziana cu tentative esuate de publicare a unor opere romantice, Alexandru Macedonski se retrage in cenaclul sau caruia ii da un aer de "oficiere" a poeziei. Fiind influentat de literatura franceza, el realizeaza fuziunea traditiei autohtone cu modernitatea, instituind poetica unei scoli orientate catre simbolism.
Acesta a fost conducator si editor al revistei "Literatorul" in care au aparut articole cu caracter programatic dintre care amintim "Despre logica poeziei" (1880) si "Poezia viitorului" (1892). Studiul "Despre logica poeziei" are la baza ideea ca limbajul, logica poeziei trebuie sa fie diferit de limbajul poeziei, idee exprimata in citatul "poezia cea mai logica devine cea mai nelogica, judecata din punctul de vedere al prozei"². Creatorul intuieste faptul ca poezia nu este menita sa exprime realitatea, caci ratiunea de "a fi" a poeziei este aceea de a surprinde ceea ce e metafizic in existenta.
In 1892 apare articolul "Poezia viitorului", adevaratul manifest simbolist, in care creatorul romanul sustine ca noua poezie se bazeaza pe muzica, imagine si sugestie. Organizarea interna a poeziei trebuie sa fie "ilogica intr-un mod sublim"³ adica versificatia nu trebuie confundata cu poezia. Rolul cel mai important in poezia viitorului, adica poezia moderna, trebuie sa-l aiba elementele simboliste imbinate cu cele instrumentaliste, adica tot un fel de simbolism in care rolul imaginilor este luat de sunete.
Daca Al. Macedonski este, indiscutabil, un teroretician al miscarii simboliste, este el si un poet simbolist? Printre criticii care au contestat aceasta trasatura se numara si Mircea Scarlat, care afirma "Macedonski nu este in primul rand un simbolist, el doar a intuit primul forma de ermetism pe care o presupune doctrina simbolista".
Fiind un scriitor de tranzitie, Al. Macedonski imbina in opera lui atat elemente romantice cat si specifice simbolismului. Astfel poezia "Noapte de decemvrie" este romantica prin tema, iar prin muzicalitate, prin cultul pietrelor pretioase si cromatica apartine simbolismului.
Tema poeziei este cea a geniului poetic, a individului cu o etica superioara. Noua orientare simbolista se concretizeaza in aceasta opera prin sinestezii compuse din imagini olfactive, "negrele paseri", "oribil palpita aceeasi culoare" si imagini auditive "crivatul tipa".
1. Angelescu Gabriel - "Proza secolului XIX" - antologie comentata
Ed. Aula, Brasov, 2002 , pg.138
2. Alexandru Macedonski - "Despre logica poeziei" in "Poeti si critici
despre poezie",Ed. Albatros, pg.226
3. Alexandru Macedonski - "Despre logica poeziei" in "Poeti si critici
despre poezie",Ed. Albatros, pg.226
4. Mircea Scarlat - "Istoria poeziei romanesti",
Ed. Minerva, Bucuresti 1984 pg. 221
Pe de alta parte viata din "rozul Bagdad" este o pista spre sacrul de la Meka cu care eul corespondeaza. Sacrul graviteaza in jurul acestei cetati, simbol al religiozitatii musulmane. Meka apare ca simbol al mantuirii spiritului prin religie, creatorul gasindu-si refugiul intr-o Meka imaginara.
Etica omului superior e antitetica cu cea a cersetorului intalnita in cale, care alege modul cel mai simplu de a-si atinge scopul: ,,pe sub o tanara umbra" care ,,de soare-l fereste".Tehnicii antitetice i se alatura efectul de muzicalitate produs prin repetarea simbolului ,,Meka" ,in semn de cautare infinita a religiosului: ,,La Meka?La Meka? si vocea ciudata/ La Meka!La Meka! rasuna mereu."
Obsesia cautarii e dublata de utilizarea metaforelor ca mijloc de expresie si conotatie,ca si cele din versurile:,,Cand setea,foamea-,grozave la fel,/Pe piept ori pe pantec ii pun cate o stanca".
,,Rozul Bagdad'' nu-i aduce izbavirea,de aceea staruie,asemenea unui damnat,in ideea sa de a traversa desertul spre centrul religiei.
Atitudinea simbolista e reprezentata aici de motivul omului superior,limitat sa -si duca existenta in concret.
In ultimii ani ai vietii,Macedonski a compus un numar apreciabil de poezii cu forma fixa - rondeluri.Acestea sunt grupate in cinci cicluri:,,Rondelurile pribege''; ,,Rondelurile Senei''; ,,Rondelurile de portelan''; ,,Rondelurile rozei''; ,,Rondelurile celor patru vanturi ''.Acestea au fost adunate si publicate postum in anul 1927 cu titlul,,Poema rondelurilor''.Dintre aceste rondeluri putem aminti: ,,Rondelul rozelor de azi si ieri'', "Rondelul rozelor ce mor", "Rondelul privighetoarei", "Rondelul plecarii", s.a.m.d
A doua etapa este constituita de directia pseudo-simbolista promovata de revista,,Viata noua''(1905) si-l are ca teoretician pe Ovid Desusianu.Eugen Lovinescu,referindu-se la Ovid Desusianu il recepteaza ca un simbolist nemultumit de formula poetica a vremii.Incapacitatea sa de a depasi canoanele contemporane,s-a datorat simtului sau exagerat de obiectiv.Neinteles si deci criticat in acelasi timp,predecesorii il pot cunoaste drept un reprezentant al ,,unei literature academice si abstracte care l-a tinut departe de modernism"¹.Domnul Desusianu considera poezia simbolista drept o expresie a complexitatii spirituale moderniste.Aceasta idee o regasim si intr-una dintre afirmatiile sale:,,Nu e stare sufleteasca ca sa nu poata fi concretizata in o stare a naturii,sa nu-si gaseasca analogia,corespondenta,in formele exterioare de viata''².
Exista, de asemenea, o etapa a simbolismului exterior, minulescian. Ion Minulescu nu este un poet simbolist prin substanta, prin viziune sau sensibilitate, ci mai des prin mijloacele folosite, prin tehnica si motive.
Poezia lui acestuia introduce o lirica ce cuprinde o inclinatie spre artificial si pleaca de la cautarea noutatii.
Poetul reinventeza tabu-urile poetice si conventiile artistice ale premergatorilor, folosindu-se de un sincretism al starilor umane- erosul, nostalgia, ludismul, ironia. El reuseste sa cucereasca aprecierea publicului, desi initial nu este inteles si e considerat deloc atractiv
Eugen Lovinescu - "Istoria literaturii romane contemporane"
Ed. Minerva, 1926, pg. 125
Ovid Densusianu - "Simbolismul si celelalte manifestatiuni de arta", Editura Albatros
Chiar poetul explica fenomenul de receptare a creatiei sale - "Nu am intrat in gustul marelui public decat atunci cand am inceput sa-mi recit singur poeziile cu prilejul sezatorilor la care, pe vremea aceea, scriitorii erau inlocuiti cu actorii"¹
Cel mai reprezentativ volum de poezie al creatorului poarta numele de "Romante pentru mai tarziu", aparut in 1908. Alegerea "romantei" ca titlu ofera o nuanta de banalitate, realizandu-se un paradox intre mesajul poetic al volumului si titulatura acestuia. Poezia lui Ion Minulescu introduce un nou tip de sensibilitate in lirica romineasca si are meritul de a fi propagate simbolismul.
Un exemplu concret in acest sens ar fi poezia "Pe Dunare" care reuneste o serie de elemente care o include in aria lirismului simbolist-
" Se duc pe Dunare la vale
Caiace-n roz si-n alb vopsite
Se duc pe Dunare la vale
Cosciuguri albe, plutiroare
Pe negrul apelor murdare
Departe- zare, neclintite,
Padurile de stlcii par
Castele negre feodale
Ce-si spala-n apele murdare
Tristetea zidului murder
Se duc pe Dunare la vale
Grabiti si fara de popas
Pescarii tristi ce poarta-n glas
Tacerea albelor spitale
Se duc pe Dunare la vale
Ca sirul de cocori pribegi
Pe-ntinsul fara de hotare-
Se duc pe Dunare la vale
Cosciuguri albe, plutitoare
Pe negrul apelor murdare
Si tot pea pa care poarta
Noroiul omenirii-ntregi,
Sub saruturile solare
Pluteste si-o . ghitara sparta"
Tema acestui poem este imaginea apolicaliptica,a timpului ireversibil, succesional, care inchide intreaga planeta trista, sufocata de forte intunecate ("Pe negrul apelor murdare (.)/ Pe ape care poarta/ Noroiul omenirii-ntregi "). Simbolul "Dunarea" face referire la universul perisabil; acest fluviu vesnic curgator corespunde existentei trecatoare care acapareaza intregul cosmos. Prin prisma ambiguitatii specifice poeziei simboliste, "Dunarea" capata conotatii variate. Astfel, ea poate fi privita si ca o reprezentare concreta a purgatoriului. In acest sens, metafora "Si tot pe apa care poarta/ Noroiul omenirii-ntregi" ilustreaza purificarea fiintei si a existentei ei prin moarte. Intalnim si o imagine sinestezica concretizata prin metafora "Pe negrul apelor murdare" ce imbina culoarea ("negrul") si sunetul apelor.
1.Ion Minulescu - In prefata la volumul "Poezii",Ed. Garamond-junior, Bucuresti 1987
prefata intocmita de Valeriu Rapeanu
Muzicalitatea versurilor este redata prin repetarea refrenului "Se duc pe Dunare la vale", iar alitaratiile ca "Padurile de salcii par/ Castele negre feodale/ Cosciuguri albe, plutitoare" ofera o nuanta sumbra, intunecata.
Mircea Scarlat consemna in "Istoria literaturii romane" faptul ca "Ion Minulescu a contribuit la surparea prejudecatii potrivit careia lirica era confundata cu sentimentalismul".¹ Ion Minulescu a fost un simbolist care a purtat "steagul"² acestui curent cu succes. Poezia sa a devenit populara, a fost parodiata si in genul ei, n-a putut fi depasita³.
A patra etapa este cea a simbolismului autentic bacovian. Influentele de factura simbolista se concretizeaza la George Bacovia (al carui nume real este George Vasiliu) prin atmosfera de nevroza, ideea mortii, atitudine negatoare, predilectia pentru muzica si cromatica vie.
Unul dintre procedeele cele mai frecvent folosite este tehnica exprimarii starilor sufletesti prin cromatica - in acest sens, George Bacovia afirma - "In poezie m-a obsedat intotdeauna un subiect de culoare (.) fiecarui sentiment ii corespunde o culoare". Gama cromatica a poetului serveste sugerarii uratului, plictisului, solitudinii, monotoniei innebunitoare. Astfel, prin urmatoarele culori ni se comunica -
Alb - disolutie, vid existential
Galben - boala, deznadejde
Rosu - moarte, sange
Negru - abis existential, moarte, senzatia de epuizare
Gri - monotonia
Violet - nevroza, halucinatia,
Plumburiu - regnul animal, anorganicul
Universul liric bacovian se concretizeaza in teme si motive tipic simboliste - toamna rece si umeda, ierni aspre, amurguri sumbre, veri toride si infernale, ploi si ninsori cumplite. Decorul spatiului sau poetic insumeaza parcuri solitare cu copaci dezbeliti, gradini devastate, case darapanate, mahalale, spitale, ospicii, abatoare, cafenele goale si reci, stoluri de corbi.
La fel ca si ceilalti simbolisti romani, G. Bacovia i-a avut ca model pe precursorii francezi. George Calinescu puncteaza faptul ca "de la Baudelaire vin cadavrele in putrefactie, sanii surpati ai iubitei, iar de la tuberculosul Jules LaForgue tusea si ftizia, in timp ce nevrozele, macabrul, sentimentalismul morbid (..) isi au originea in Maurice Rollinat".
Tematic, poezia e o marturisire a unei deprimante solitudini, ilustrandu-se in acelasi timp conditia poetului intr-o societate opaca la valorile artei.
"Dormeau adanc sicriele de plumb
Si flori de plumb si funerar vesmant
Stam singur in cavou . si era vant..
Si scartaiau coroanele de plumb
Dormea intors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb si am inceput sa-l strig
Stam singur langa mort .. Si era frig..
Si atarnau aripile de plumb"
1,2, 3 Mircea Scarlat - "Istoria poeziei romanesti",
Ed. Minerva, Bucuresti, 1984
Ed. Moldova, Iasi 1992, pg 296
Compozitional poezia este alcatuita din doua catrene in care laitmotivul- plumb este repetat de 6 ori.
Titlul este dat de simbolul plumbului, care sugereaza apasarea sufleteasca, angoasa, universal monoton al existentei.
Cele doua secvente poetice redate in cele doua strofe, corespund celor doua planuri ale realitatii. Prima strofa, expresie a universului exterior, simbolizat de cavou, sugereaza cadrul spatial inchis, sufocant, in care eul liric se simte prizonier.
Cuvintele din campul semantic al mortii - "funerar", "cavou", "coroane" sugereaza un univers in deriva. Stilul lui se poate caracteriza, adeseori, prin dezorganizare - tirul ideilor este interrupt datorita intensitatii trairii (ex. "Stam singur langa mort .. Si era frig ..").
Metafora "aripile de plumb" sugereaza de acum un zbor descendent si imposibilitatea de inaltare; tonul este sumbru, desemnand prabusirea eului si a valorilor sale.
La nivel muzical, vocalele "o", "u", "i" sugereaza o inchidere a spatiului, oferind sonoritati ale golului existential.
Prin atmosfera de muzicalitate, prin folosirea de simboluri si sugestii, prin prezenta corespondentelor, si prin exprimarea sentimentelor de angoasa, "Plumb" de George Bacovia se incadreaza in estetica simbolista.
Talentul acestui creator este recunoscut de catre Nicolae Manolescu, care il numeste "oratorul mut al lui Eugen Ionescu"¹ In poeziile acestuia emotiile ating cote maxime, totul pare scenariul unei piese de teatru. Stilul lui G.Bacovia este uneori melodramatic, dar intalnim o traire atat de intensa care cu greu se mai poate regasi la alti poeti.
4. Cele 6 fete ale simbolismului
Curentul simbolist actiona ca o miscare in serviciul tendintelor de modernizare a vietii in totalitatea ei, nu doar a laturii artistice.
Muzica lui Wagner si noua pictura ofera poetilor indicatii si modele. Compozitorii contemporani nu mai cautau neaparat sa exprime gratie vocii omenesti emotiile directe, ci doar sa sugereze cu ajutorul orchestrei starile sufletesti si ideile cosmice. Pictura se indeparteaza de traditionala reproducere a realitatii pentru a o deforma in directia visarii (Eugene Carriere) sau a stilizarii (Puvis de Chavannes) sau pentru a nu vedea in ea decat pretextul unor jocuri de culori (impresionistii).
Ovid Densusianu, vorbind despre influenta muzicii in poezia simbolista afirma- "Simbolistii - spre deosebire de parnasienii atrasi mai mult de artele plastice - au fost o generatiune de entutiasti pentru muzica si mai ales pentru Wagner, cu operele lui zguduitoare, tumultuoase, cu o armonie noua, misterioasa". ²
1. George Calinescu - "Istoria literaturii romane" compendiu
Ed. Moldova, Iasi 1992, pg 135
2. Ovid Densusianu - "Simbolismul si celelalte manifestatiuni de arta", Editura Albatros
Pictura a fost un alt domeniu care i-a provocat pe simbolisti. Impresionismul schimba cu totul principiile de prezentare a naturii - astfel pictorii din scoala noua, cu Monet si cei care au urmat dupa dansul, au cautat sa redea in tablourile lor complexitatea de nuante, mobilitatea de tonuri care rezulta din juxtapunerea culorilor, toate acestea insufletesc aspectele naturii. Simbolistii ii apreciau pe impresionisti pentru puterea sugestiei prezenta in arte: "un tablou impresionant nu da linii precise, contururi meticulos desenate, ci o varietate de tonuri, un complex de motive optice pe care le unifica si completeaza viziunea si imaginatia noastra".¹
Sculptura si-a reinnoit principiile, a devenit si ea o arta vie. Creatiile lui Auguste Rodin vin sa reia ideea impresionistilor potrivit careia "ochiului nostru trebuie sa i se dea de aici inainte forme mai expresive, mai bogat nuantate, mai pline de viata"² Sculptura lui Rodin are calitatea de a fi o arta intelectualizata, o sinteza a elementelor datatoare de viata.
Miscarea simbolista s-a materializat si in jurnalism., cele mai importante reviste care promovau acest current, fiind "Literatorul" si "Vieata noua".
Publicatia "Literatorul", fondata de Alexandru Macedonski, si-a propus sa fie expresia unei noi directii in cultura romana. Aceasta realizeaza fuziunea cu literature europeana, cu modernismul si deschiderea spre simbolism si instrumentalism. S-au axat pe publicarea literaturii universale, pentru accentuarea sincronizarii cu cultura europeana. Colaboratori ai "Literatorului" sunt Vasile Alecsandri (la inceput), George Bacovia, Ion Pillat, Gala Galaction, Stefan Petica, Maria Ghica, etc.
Revista literara "Vieata noua" a aparut sub conducerea lui Ovid Densusianu si s-a identificat cu organul central al miscarii simboliste. Dintre poetii simbolisti, au publicat Ion Minulescu, George Bacovia, B. Fundoianu., Ion Pillat.
In teatru, cel mai celebru reprezentant al acestei miscari este Maurice Maeterlinck, creatorul dramei simboliste - specie care imbina dramatismul cu lirismul. Punerea in scena mizeaza pe surprinderea abstractului si crearea unei imagini magice cu personaje simbolice.
Proza simbolista tinde sa se apropie de poezie prin lirism si preocuparea pentru forma. Un volum reprezentativ pentru simbolism este "A rebous" - J.K Huysman - o opera care intruneste preocupari mondene si impresii estetice ca expresie a starilor sufletesti.
Cat despre creatorii romani, Tudor Vianu se refera la Alexandru Macedonski care "in toata opera sa de prozator nu exista o singura bucata care sa se sustie prin singurul interes al povestirii. Chiar atunci cand nareaza, putinele fapte alcatuiesc niste punti azvarlite peste intervalul dintre doua tablouri, incat arta sa pare de fapt aceea a unui pictor".³
Simbolismul s-a indreptat contra inertiei traditionaliste, avand drept urmare diferentierea de aceea ce adeptii sai considerau a fi "non-arta".
Ovid Densusianu - "Simbolismul si celelalte manifestatiuni de arta", Editura Albatros
Ovid Densusianu - "Simbolismul si celelalte manifestatiuni de arta", Editura Albatros
3. Tudor Vianu - "Scriitori clasici romani", Ed. Albatros, Bucuresti 1988
5. "Prin codrii de simboluri petrece omu-n viata" (Charles Baudelaire)
Odata cu simbolismul incepe o noua varsta in cultura romaneasca, o varsta din care pana astazi nu s-a iesit.
Simbolismul militeaza pentru o arta care sa se adreseze celor initiati - fara ca prin aceasta sa sustina izolarea maselor, de arta - ci ridicarea lor la nivelul artei adevarate.
|
Politica de confidentialitate |
 .com |
Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
| Baltagul – caracterizarea personajelor |
| Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
| Caracterizarea lui Gavilescu |
| Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
| Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
| Actionare macara |
| Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
| Turismul pe terra |
| Vulcanii Și mediul |
| Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
| Termeni si conditii |
| Contact |
| Creeaza si tu |
