ANTRENAREA

ANTRENAREA

1 Natura si rolul antrenarii

Functia de antrenare cuprinde ansamblul activitatilor manageriale prin care personalul este influentat sa participe benevol si motivat la realizarea obiectivelor firmei. Antrenarea are un pronuntat caracter operational, urmarind ca toti salariatii, atat executantii cat si managerii, sa se implice cat mai mult in indeplinirea cu succes a sarcinilor ce le revin.

Baza psihologica a antrenarii o reprezinta motivarea. Managerul are obligatia de a descoperii si valorifica resursele individuale de energie si de a gasi motivele salariatilor pentru o munca performanta.

2 Motivarea, fundamentul antrenarii

Studierea comportamentului individual la locul de munca reliefeaza faptul ca motivarea este alcatuita din doua mari componente:

a)     motivele, ca exprimare a nevoilor umane, sunt personale si de natura interna;

b)     stimulentele sau factorii motivationali, care sunt de natura externa si fac parte din mediul de munca, creat de sistemul de management in scopul influentarii personalului in directia rezultatelor performante.

a) Nevoile umane se clasifica in doua grupe si anume: nevoi fizice, de baza sau primare, care asigura supravietuirea omului (hrana, apa, aer, locuinta, etc)

si nevoi sociale, secundare (consideratia fata de sine, realizarea, afirmarea, afectiunea, etc)

Motivatia se aplica, in general, la un sir intreg de nevoi, de care managerul trebuie sa tina seama pentru a produce satisfactia salariatilor. Se vorbeste despre motivare ca fiind o reactie in lant: incepe cu sesizarea nevoilor, acestea se transforma in dorinte sau scopuri care duc la tensiuni (sau dorinte neimplinite), ceea ce genereaza actiuni pentru realizarea acestora, ca in final sa se soldeze cu satisfacerea dorintelor.

Lantul nevoie-dorinta-satisfactie poate fi ilustrat in felul urmator:

naste

b) Stimulentele sau factorii motivationali reprezinta acele lucruri care il conduc pe individ la performanta. In timp ce motivatia reflecta dorinte, factorii motivationali reprezinta recompense si stimulente, precum un salariu mai mare, titlu de prestigiu, numele pe usa biroului, etc.

Studiul conexiunilor dintre motive si stimulente este reflectat in modelul ierarhiei nevoilor, bazat pe teoria psihologului Abraham Maslow. In acest model, nevoile umane sunt prezentate sub forma de piramida, ierarhizate pe cinci grupe ascendente ca ordin de importanta, dupa cum urmeaza:

1. Nevoile fiziologice (hrana, apa, adapost, imbracaminte, somn si satisfactie sexuala)

2. Nevoi de securitate si siguranta (libertatea fizica, nevoia de a nu se teme de pierderea locului de munca, a proprietatii, a hranei, imbracamintei sau a adapostului)

3. Nevoi de afiliere sau sociale (de apartenenta la un grup, de acceptare de catre altii)

4. Nevoi de stima si respect (de a fi stimat in fata celorlalti si consideratia fata de sine)

5. Nevoia de autorealizare

Abraham Maslow, sustine ca pot fi operationale simultan doua nivele de nevoi, insa nevoile de pe treptele superioare sunt mai puternice si ca nevoile superioare sunt nelimitate, in timp ce nevoile inferioare sunt limitate.

Ideile principale ale modelului lui Maslow, cu implicatii asupra managementului, sunt urmatoarele:

- ierarhia nevoilor merge de la simplu la complex, ceea ce atrage dupa sine aplicarea unui sistem larg de stimulente;

- numai o nevoie nesatisfacuta influenteaza comportamentul, fapt ce determina ca salariatii sa fie mai motivati si mai entuziasti de ceea ce cauta decat de ceea ce au dobandit;

- nevoile la care nu se mentine satisfactia lor devin prioritare chiar daca se afla pe nivele inferioare;

- managerii trebuie sa aplice motivatii diferentiate, graduale si complexe in functie de personalitatea si perceptiile salariatilor.

Motivatiile economice si profesionale prefigureaza ca "omul economic" se bazeaza pe remunerare; modalitati de salarizare; asigurarea conditiilor bune de lucru.

Aceste motivari au dus la aparitia teoriei X a lui D.Mc. Gregor. Principalele postulate ale acestei teorii sunt:

- individul are aversiune inascuta pentru munca si va face totul ca sa o evite;

- salariatii trebuie controlati, dirijati, constransi;

omul mediu prefera sa fie condus, sa nu aibe responsabilitati, fara ambitii si cauta siguranta inainte de toate.

Motivatiile legate de autorealizare formuleaza teoria Y a lui D.Mc.Gregor. Postulatele[e1]  acestei teorii sunt in opozitie cu continutul teoriei X:

- consumul de efort fizic si intelectual este justificat in procesul de munca

- omul se poate dirija si controla singur in activitatea sa

- omul superior isi asuma responsabilitati de creativitate, imaginatie, etc