Continutul modelelor economice

CONTINUTUL MODELELOR ECONOMICE

In procesul cunoasterii dispunem de o multitudine de metode, de cai, de mijloace care fac posibila identificarea, determinarea stiintifica a fenomenelor din natura si societate. O foarte larga utilizare o are in prezent modelarea fenomenelor cercetate.

Metoda modelelor sau a modelarii, despre semnificatia careia ofera marturie atatea rezultate din cercetarile stiintifice, nu constituie o descoperire noua in stiinta. Doar denumirea de model sau modelare pentru un anumit fel de reprezentare a unor fenomene sau teorii este de data relativ recenta.

Metoda modelarii se foloseste de un anumit tip particular de analogii, modele care reproduc anumite laturi ale obiectului studiat pentru usurarea cercetarii sale stiintifice.

Dezvoltarea spectaculoasa a stiintei are printre trasaturile sale cele mai semnificative, tocmai aplicarea modelarii, a metodelor statistico-matematice si a tehnicii moderne de calcul in valorificarea informatiei. Procesul de matematizare inceput in domeniul stiintelor naturii si al celor tehnice s-a extins treptat la stiintele sociale, pe masura atestarii eficientei practice a metodelor statistico-matematice noi in analiza si proiectarea economica.

Este caracteristic faptul ca insasi economia politica in generalizarile sale teoretice, in deducerea unor teze de maxima generalitate, in analizele sale, recurge la metode statistico-matematice, la elaborarea de modele economico-matematice, la exprimarea numerica, riguroasa a unor procese si fenomene.

Odata cu introducerea metodelor matematice de cercetare in stiintele sociale si in special in economie au aparut anumite probleme.

O prima problema este aceea ca sunt inca autori care pun sub semnul intrebarii masuratorile care sunt efectuate de stiinta economica, pe fenomene neprovocate intentionat.

In stiintele naturii modelele sunt rezultatul a numeroase experiente, prin intermediul carora se tinde spre sesizarea si reproducerea unor procese care au loc in natura. Ele urmaresc de regula, verificarea unor ipoteze sau teorii prin descrierea cantitativa, numerica a fenomenelor la care se refera.

Stiinta economica, care nu are practic posibilitati de a efectua experiente, poate efectua constient anumite masuratori pe fenomene neprovocate in vederea verificarii unui model teoretic.

O alta problema provine din interpretarea optimului economic calculat matematic si optimul aplicat in practica economica.

In practica, politica economica, care procedeaza la modificarea optimului in raport cu restrictii necuantificabile, poate avea rezultate diferite de optimul matematic, tocmai din acest motiv.

Folosirea matematicii ca instrument de politica economica este, in schimb, limitata de variabile necuantificabile sau de necesitatea luarii in considerare a unor factori politici si sociali specifici perioadei pentru care este intocmit modelul matematic.

Este o problema stiintifica de prima importanta de a stabilii:

decalajul existent intre optimul economic, calculat matematic si politica obiectiv necesara, pentru a sti ce parghii trebuie puse in miscare in vederea influentarii factorilor neeconomici, astfel ca acestia sa se adapteze economicului;

multimea solutiilor posibile, pentru a se cunoaste limitele intre care sa se incadreze politica economica in scopul de a o ajuta sa aleaga intre alternative corect calculate, chiar daca varianta aleasa nu este cea matematic optima.

Departe de a considera modelele economice retete pentru solutii miraculoase, ele ofera o serie de avantaje si anume:

o reprezentare intuitiva si totusi riguroasa a fenomenului analizat;

permite verificarea, prin analogie, a consistentei logice a teoriei;

faciliteaza descoperirea prin experimentarea pe model a unor legaturi si legitati la care nu am fi ajuns usor pe alte cai;

contribuie la verificarea corectitudinii procesului de gandire, care duce la luarea unor decizii mai riguroase stiintific.