Evolutia opiniilor cu privire la asigurarea calitatii

Evolutia opiniilor cu privire la asigurarea calitatii

Pe plan mondial o mare parte din problemele privind calitatea, fiabilitatea, mentenabilitatea si disponibilitatea si-au gasit o rezolvare atat teoretica, cat si practica. Problema esentiala pe plan mondial, a carei aplicabilitate necesita actualmente o activitate laborioasa este aceea de implementare la nivelul firmelor a unei noi conceptii privind managementul calitatii totale si a mentenantei total productive, care pornesc de la ipoteza ca factorul uman este cea mai importanta resursa a unei intreprinderii.

De asemenea se incearca implementarea unui management al calitatii totale, al mentenantei si fiabilitatii, care nu mai are la baza obtinerea de rezultate cu orice pret, ci satisfacerea nevoilor clientilor (practic depasirea asteptarilor acestora din punctul de vedere al valorii de intrebuintare a produsului) interni sau externi organizatiei.

Indiscutabil bazele calitatii moderne au fost puse in S.U.A.. In anii douazeci, odata cu dezvoltarea productiei industriale de serie, a aparut necesitatea gasirii unor metode noi de control a calitatii produselor si productiei. Problema a fost partial rezolvata de statisticienii Fischer si Shewart si apoi aprofundata de Juran si Deming.

Dupa 7 decembrie 1941, dupa Pearl Harbor, Deming, care era un consilier ocazional la Ministerul de Razboi American, a fost ajutat de Universitatea Stanford sa organizeze seminarii privind controlul statistic al calitatii. Mai mult de 30.000 de persoane au beneficiat de aceste cursuri, actionand ulterior eficace in domeniul calitatii, in special in productia militara. In paralel Pentagonul a facut apel la statisticieni pentru a stabili unele norme industriale comune privind calitatea, ce s-au constituit in standarde militare.

Dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial, Normele Militare Standardizate au fost studiate si implementate si in domeniul civil, la inceput in industria aeronauticii si cea nucleara, dar aplicarea nu era usoara, iar personalul calificat facea greseli importante pentru o industrie in continua expansiune. Pentru eliminarea acestor aspecte, americanii au introdus si dezvoltat conceptul de asigurare a calitatii.

Paralel cu aceasta americanul Feigenbaum a formulat si explicitat in anii cincizeci urmatoarele concepte ale calitatii:

Controlul total al calitatii, baza actuala a calitatii totale;

'Uzinele fantoma', care cuprindeau intreaga activitate industriala dintr-o intreprindere consacrata unei productii de produse nevandabile;

Costurile necesare calitatii

Costurile privind activitatile de prevenire a calitatii

Costurile privind evaluarea calitatii

Costurile privind caderile produselor ce apar in cadrul fabricatiei

Costurile legate de caderile produselor ce apar la utilizator

In ultimii ani a aparut si s-a dezvoltat notiunea de 'Nivelul calitatii acceptabil' prin care tabelar sunt prezentate riscurile clientilor (acelea de a achizitiona loturi de produse cu defecte) si cele ale furnizorilor.

In anii optzeci si in prezent, datorita presiunii exercitate de concurenta japoneza, s-a dezvoltat in cadrul societatii americane o conceptie umanista privind calitatea totala. Toate solutiile japoneze privind calitatea totala au traversat Pacificul si aplicate in economia americana s-au constituit in Total Quality Management (Managementul Calitatii Totale), conceptia actuala cea mai avansata exprimata de Kaoru Ishikawa si Genichi Taguchi prin cele opt puncte mentionate mai sus.

In domeniul utilizarii, intretinerii si repararii sistemelor, la ora actuala castiga tot mai mult teren conceptul Mentenantei Total Productive (M.T.P.), vazut ca si o initiativa tehnica prin care se obtine o implicare efectiva a angajatilor in cresterea duratei de functionare in conditii optime a aparaturii, echipamentelor si masinilor din dotare.

Conditiile naturale, resursele materiale ale Japoniei, au obligat specialistii autohtoni din domeniu sa conceapa altfel conceptul de calitate. Revolutia industriala inceputa in 1867 sub dinastia Menji nu a produs o schimbare in domeniul calitatii produselor si productiei pana in jurul anilor 1950.

In iulie 1950 E. Deming este invitat de catre Uniunea Japoneza a Stiintelor si Ingineriilor pentru a pune bazele unei noi conceptii privind calitatea, dezvoltata ulterior de J.M. Juran si K. Ishikawa printr-o serie de seminarii si conferinte. S-a creat conceptul 'Pretul Deming' pentru stimularea ameliorarii calitatii.

Tot Edward Deming este cel care promoveaza primul principiile de baza ale managementului participativ referitoare la resursele umane ale unei organizatii, in care se regasesc frecvent si problemele privind calitatea si asigurarea acesteia:

Crearea unei atitudini constate in cadrul angajatilor unei organizatii privind imbunatatirea continua a calitatii produselor si serviciilor;

Adoptarea unei noi filozofii in domeniul calitatii;

Stoparea dependentei veridicitatii rezultatelor obtinute de controlul calitatii, de controlul total al productiei;

Oprirea practicii de apreciere a calitatii produsului pe baza valorii reputatiei producatorului;

Imbunatatirea constanta si continua a sistemelor de productie si service prin cresterea calitatii, a productivitatii si reducerea constanta a costurilor;

Instituirea consecventa a principiului obtinerea de rezultate mai bune in urma instruirii angajatilor;

Implementarea leadership-ului;

Promovarea redusa a imaginii organizatiei in exterior determina o munca efectiva suplimentara in interiorul intreprinderii;

Spargerea barierelor existente intre diversele departamente ale organizatiei;

Eliminarea sloganelor de tipul "zero defecte" si stabilirea unor obiective concrete, orientate spre nevoi, masurabile, realiste, planificate in timp, care sa determine un nou nivel tangibil al productivitatii;

Eliminarea barierelor si disensiunilor existente intre top-management si angajati si dezvoltarea in adevaratul sens al cuvantului al lucrului in echipa;

Eliminarea standardelor si regulilor rigide de munca pentru niveluri inferioare ale organizatiei, pentru a determina o adevarata implicare a acestora;

Conceperea si implementarea unui program constant de instruire continua si imbunatatire a propriilor performante;

Implicarea tuturor angajatilor in procesele de dezvoltare a creativitatii si in schimbarile organizationale.

In aprilie 1962, in primul numar al revistei 'Atelierul si cercurile calitatii' se propune pentru prima data formarea de cercuri ale calitatii.

In 1967 Institutul Japonez de Studiere a Mentenantei a atacat pentru prima data problema calitatii in mentenanta, punand bazele conceptului de mentenanta total productiva.

Dupa 1980, japonezii constienti de fragilitatea succesului lor, au generalizat operatiile de reducere a costurilor privind calitatea. Resursele principale ale controlului total al calitatii sunt angajatii, ce trebuie cooptati in cadrul cercurilor de calitate.

In acelasi timp, un statistician japonez, G. Taguchi, a elaborat o noua filozofie despre calitate, ce vizeaza optimizarea dimensiunilor economice a acesteia. Una din aplicatiile practice in planul experientei industriale a acestei conceptii este prezentata in industria japoneza a automobilelor, care practic a castigat in mare parte competitia cu concurenta americana si vest europeana.

Confruntata cu aceleasi probleme ca si industria americana, era normal ca industria vest-europeana sa fi avut demersuri similare in domeniul calitatii. Au fost preluate teoriile americane si japoneze, adaptate si implementate in cadrul intreprinderilor industriale.

Dupa anul 1985 notiunea vest-europeana de 'Controlul Total al Calitatii' devine sinonima cu cea nipono - americana de 'Management Total al Calitatii', cu mici deosebiri neesentiale.

Practic Controlul Total al Calitatii a fost inventat de americani, copiat si adaptat de catre japonezi si reintrodus in S.U.A. sub forma Managementului Total al Calitatii. In Franta si Germania dinamica fundamentala in calitate totala este progresul continuu bazat pe principiile lui KAIZEN:

Dezvoltarea relatiilor furnizor - clienti;

Utilizarea managementului de proces pentru ameliorarea de durata a rezultatelor si implementarea mentenantei total productive;

Cresterea responsabilitatii si raspunderii personalului;

Angajarea persoanelor in implementarea managementului calitatii totale determina cresterea valorii produselor si reducerea costurilor.

In Romania probleme privind calitatea au existat si exista atat inainte cat si dupa 1989. In ultima perioada devine o necesitate adaptarea, preluarea si implementarea noilor concepte privind calitatea, disponibilitatea, fiabilitatea, mentenabilitatea, managementul calitatii totale, asigurarii calitatii, mentenanta total productiva, etc..

Posibilitati financiare reduse ale majoritatii organizatiilor romanesti vor determina probleme deosebite privind schimbarile necesare in cultura organizationala privind asigurarea mentenabilitatii, introducerea noului sistem de standardizare ISO 9000 - 9004 si implementarea mentenantei total productive.

Totusi, introducerea si adoptarea noului sistem de standardizare ISO 9000 - 9004 este o conditie esentiala pentru integrarea Romaniei in economia mondiala.

Cateva dintre problemele rezolvate partial sau nerezolvate in domeniul calitatii produselor si productiei in Romania, in opinia noastra sunt:

Introducerea noului concept propus, cel al calitatii generale;

Corelatia calitate - cost - termen de livrare - adaptare permanenta la cerintele pietei;

Managementul calitatii pentru ameliorarea de durata a rezultatelor obtinute in domeniul calitatii produselor si / sau productiei;

Optimizarea costurilor calitatii prin: actiuni asupra costurilor calitatii productiei la producator, maximizarea venitului net, minimizarea consumului de resurse, minimizarea costurilor calitatii inca din faza de proiectare;

Controlul comportarii in exploatare a produselor;

Corelatia necesitati - cercetare - productie - control - consum;

Reducerea continua a costurilor de productie la acelasi nivel calitativ al produselor;

Reducerea costurilor cu intretinerea, repararea si service-ul post livrare;

Minimizarea costurilor calitatii;

Implementarea managementului calitatii totale;

Introducerea conceptului de mentenanta total productiva.

Prin implementarea mentenantei total productive se pot asigura: cresterea valorii de intrebuintare a produsului si marirea duratei de serviciu a acestuia; maximizarea eficacitatii echipamentului; analiza tehnica de diagnosticare a echipamentului in timpul operatiei; marirea ciclului de viata al produsului; implicarea tuturor departamentelor din cadrul organizatiei; implicarea tuturor angajatilor; crearea de grupuri interdepartamentale; etc..

Mentenanta total productiva este o solutie eficienta pentru orice organizatie productiva. Ea imbina implicarea celei mai importante resurse a unei organizatii, resursa umana, cu utilizarea rationala ti eficienta a celorlalte resurse ale intreprinderii.