Evolutia standardelor internationale ISO 9000

Standardele din familia ISO 9000 reprezinta prima forma de standardizare a managementului intreprinderii si au ca principal rol sustinerea relatiilor comerciale (bazate pe performanta) dintre organizatii, indiferent de cultura sau zona geografica. Mai exact, seria de standarde ISO 9000 reprezinta o colectie de standarde care contin cerinte referitoare la diverse procese desfasurate in cadrul unei organizatii (cum ar fi procesele de: proiectare, marketing, productie, desfacere, aprovizionare, tratarea neconformitatilor etc.).

Primele sisteme ale calitatii, recunoscute ca atare, au aparut in S.U.A. dupa al doilea razboi mondial, ca rezultat al dezvoltarii tehnologice si expansiunii industriale reflectate prin cresterea in complexitate si performanta a produselor fabricate.

In anul 1958 au aparut primele standarde de asigurare a calitatii in industria militara: MIL - Q - 9858 - Specificatii ale sistemului calitatii; MIL - I - 45208 - Cerinte ale sistemului calitatii.

Aceste standarde se utilizeaza si astazi in S.U.A. in contractele cu furnizorii de armament. Ele au fost preluate prin filiera NATO in toate tarile participante sub forma unor reglementari militare referitoare la sistemele calitatii.

In anul 1979, Marea Britanie le-a civilizat pentru intreaga economie britanica sub forma seriei de standarde voluntare BS 5750.

Dezideratul asigurarii unui sistem unitar de referinta in domeniul calitatii a fost atins prin elaborarea, in anul 1987, de catre comitetul tehnic al Organizatiei Internationale de Standardizare ISO/TC 176 - Managementul calitatii si asigurarea calitatii - a familiei de standarde ISO 9000. In acelasi an, standardele ISO 9000 au fost preluate ca standarde europene si, intr-o perioada relativ scurta, au fost adoptate ca standarde nationale in circa 100 de tari.

Pentru a se corecta unele discrepante si erori ce au fost puse in evidenta in cursul aplicarii lor si in scopul largirii domeniului de aplicare, standardele ISO 9000 au facut obiectul a doua revizuiri, in anii 1994 si 2000. In Romania, aceste standarde au fost adoptate ca standarde nationale in anul 1991 sub forma seriei SR ISO 9000.

Urmare celei de a doua revizii, familia de standarde ISO 9000 cuprinde patru standarde de baza, insotite de un numar de rapoarte tehnice:

ISO 9000 - Sisteme de management al calitatii. Principii de baza si vocabular, descrie notiunile fundamentale ale sistemelor de management al calitatii si specifica terminologia pentru sistemele de management al calitatii;

ISO 9001 - Sisteme de management al calitatii. Cerinte, inlocuieste standardele ISO 9001, ISO 9002, ISO 9003. In baza acestui standard se certifica sistemul de management al calitatii. Cerinta principala a unui sistem de management al calitatii este aceea de a demonstra capabilitatea organizatiei de a furniza produse care sa indeplineasca cerintele clientilor precum si cerintele de reglementare aplicabile, avand drept scop cresterea satisfactiei clientilor;

ISO 9004 - Sisteme de management al calitatii. Ghid pentru imbunatatirea performantelor, furnizeaza liniile directoare pentru imbunatatirea performantei organizatiei si cresterea satisfactiei atat a clientilor, precum si altor parti interesate;

ISO 10011 - Ghid pentru auditarea sistemelor de management al calitatii.

Elementele noi, introduse de perechea de standarde ISO 9001 si ISO 9004, vizand in special sistemul de management al calitatii, sunt

o structura noua orientata catre proces si o secventa mai logica a continutului;

un proces de imbunatatire continua ca un pas important spre intarirea sistemului de management al calitatii;

cresterea rolului managementului de varf, incluzand angajamentul din partea managementului fata de dezvoltarea si imbunatatirea sistemului de management al calitatii;

considerarea cerintelor legale si de reglementare;

stabilirea unor obiective masurabile la nivelul functiilor si nivelurilor relevante;

organizatia trebuie sa monitorizeze informatiile referitoare la satisfactia si/sau insatisfactia clientului ca o metoda de masurare a performantelor sistemului;

reducere semnificativa a volumului de documentatie cerute;

modificari/imbunatatiri ale terminologiei pentru o interpretare mai usoara;

cresterea compatibilitati cu standardul pentru sistemul de management al mediului;

referinte specifice la principiile de management al calitatii;

considerarea beneficiilor si nevoilor tuturor partilor interesate;

adaugarea conceptului de autoevaluare organizationala ca un element determinant pentru imbunatatire;

sporirea atentiei fata de disponibilitatea resurselor;

determinarea eficacitatii instruirii;

masuratori extinse asupra sistemului, proceselor si produsului;

analiza datelor colectate referitoare la performanta sistemului de management al calitatii.