Lipsa de stoc. Suprastocarea. Stocuri cu miscare lenta sau fara miscare - stocuri neeconomice

Lipsa de stoc. Suprastocarea. Stocuri cu miscare lenta sau fara miscare - stocuri neeconomice

Pe parcursul derularii contractelor economice dintre furnizori si beneficiari, evolutia stocurilor inregistreaza variatii diferite ca marime. Din aceasta cauza poate aparea situatia ca   stocurile efective sa se situeze la nivele mai mari decat cele economice predeterminate, sa se epuizeze sau sa se mentina la aceeasi dimensiune, in mod nejustificat. Toate aceste stari de fapt care se pot inregistra pot fi catalogate ca fiind negative si daunatoare pentru situatia financiara a firmei.

Lipsa de stoc (prima situatie)

Situatia implica decizii de genul:

Impulsionarea furnizorilor, partenerilor contractuali pentru livrarea la termenul stabilit, sau la un alt termen anticipat acestuia a materialelor de care este nevoie.

Reconstituirea imediata a stocurilor indiferent de costuri sau de sursa de provenienta.

Consumarea stocului de siguranta (daca exista)

Folosirea de inlocuitori (daca exista)

Acceptarea lipsei din stoc si anularea sau reprogramarea productiei.

Suprastocarea ( al doilea fenomen)

Se manifesta prin formarea unor stocuri mai mari decat nivelul prestabilit

Nivelul estimat anticipat al stocurilor poate sau nu sa fie precizat pe criterii economice. Situatia este in functie de exigenta impusa dimensionarii stocurilor, de strategia adoptata in formarea stocurilor, care se afla in directa corelatie cu natura si caracterul resursei materiale.

In general, cantitatile acumulate peste limita admisa se considera ca sunt neeconomice si reprezinta imobilizari suplimentare de materiale si de fonduri financiare ( lei sau valuta).

Stocurile fara miscare sunt in general stocuri de produse care nu servesc procesului de productie propriu.

Stocurile cu miscare lenta sunt stocurile care inregistreaza miscari mici la intervale mari de timp.

Toate aceste trei categorii de stocuri sunt considerate ca fiind neeconomice deoarece presupun imobilizari financiare sau valutare insemnate.

Dintre cauzele cele mai frecvente care favorizeaza aparitia unor asemenea stocuri amintim:

Supradimensionarea necesarului de resurse materiale datorita folosirii unor norme de consum mai mari

Comandarea materialelor in formate dimensiuni, compozitii, calitati mai mari decat cele necesare.

Livrarea de catre furnizori a unor materiale in sortimente diferite de cele specificate in listele anexe ale contractelor de livrari.

Cumpararea de catre agentul de aprovizionare a unor materiale care nu concorda cantitativ si structural cu cerintele de consum ale unitatii pe care o reprezinta

Modificarea pe parcursul perioadei de gestiune a planului si programelor economice de productie.

Livrarea de catre furnizor catre beneficiar a materialelor la alte termene decat cele stipulate in contract

Depozitarea materialelor in conditii necorespunzatoare , fapt care duce la degradarea calitatii produselor.

Incetarea fabricatiei la unele dintre produsele comandate.

Necorelarea ritmurilor de aducere a materialelor cu cele ale eliberarilor acestora din depozit pentru consum

Schimbarea profilului de activitate a unitatii economice.

Toate aceste stocuri neeconomice trebuie valorificate operativ pe mai multe cai, cum sunt:

v    Folosirea materialelor devenite disponibile pe alte destinati de consum decat cele programate ( daca aceasta este posibil)

v    Vanzarea stocurilor supranormative

v    Valorificarea prin recuperarea substantei materiale utile sau recircularea acesteia.