Prognoza tehnologica (metoda curbelor logistice)

Perioada in care traim este marcata de schimbari foarte rapide in domeniul tehnologiilor si al produselor, determinate in primul rand de progresul foarte rapid al stiintelor si mai ales de intervalul tot mai scurt derulat intre o descoperire stiintifica si transpunerea ei intr-o aplicatie cu caracter industrial.

Pe de alta parte, timpul necesar pentru construirea unei noi intreprinderi este de ordinul catorva ani, chiar mai mult daca procesul tehnologic aferent trebuie si el imaginat, pus la punct si testat. In aceste conditii, s-a simtit din ce in ce mai mult nevoia de a dispune de informatii privitoare la evolutia viitoare a unui domeniu industrial, a unei tehnologii sau a unui produs. Posibilitatea unei estimari obiective si cu o mare probabilitate de confirmare ulterioara face obiectul unei discipline tehnico¬economice relativ tinere (aparute pe la inceputul anilor '60), numita prognoza tehnologica.

Definim prognoza ca fiind evaluarea probabila, stabilita in mod stiintific a evolutiei calitative si cantitative a unui domeniu intr-un interval de timp (numit orizontul prognozei) si stabilirea evolutiilor si starilor posibile ale domeniului precum si probabilitatile asociate lor, cu scopul de a face fata in mod inteligent si eficient schimbarilor existente si a celor previzibile, de a permite aprecierea consecintelor de viitor ale deciziilor luate acum.

Dupa domeniul pe care il abordeaza, deosebim:

prognoza tehnologica, cea care se ocupa de evolutia tehnologiilor si a produselor si, de fapt, cea care ne va interesa pe noi si de care ne vom ocupa in cele ce urmeaza;

prognoza economica;

prognoza sociala.

Ordinea in care au fost enumerate nu este aleatoare, deoarece o prognoza economica se poate face doar pe baza rezultatelor pe care i le ofera prognoza tehnologica, iar o prognoza sociala, pentru a fi realizata, necesita rezultatele prognozelor economice. Sistemul are fara indoiala si feed-back in sensul ca o anumita evolutie sociala va influenta si evolutia tehnologica.

Importanta prognozei tehnologice, atat prin ea insasi cat si ca punct de plecare pentru prognozele economice si sociale, este evidenta si ea a fost bine inteleasa in majoritatea statelor lumii. La ora actuala, se face prognoza tehnologica atat la nivelul guvernelor, cat si al marilor firme industriale. Pe obiective mai restranse (de exemplu, variatia cererii pe piata a unui produs pe un orizont de timp de ordinul lunilor sau al catorva ani) asemenea studii se fac si pentru firme mai mici fie de o echipa specializata a firmei, fie de catre o societate externa.

In prezent, se poate vorbi de mai multe tehnici de prognoza, care se pot clasifica in functie de mai multe caracteristici. Poate cea mai importanta clasificare este cea care le imparte in tehnici cantitative si calitative.

Tehnicile cantitative se fac de regula, pe orizonturi scurte de timp si ele vizeaza evolutii strict cantitative (de exemplu, cu cat va creste productia si vanzarea de televizoare color de inalta rezolutie in viitoarele 12 luni). Ele se bazeaza pe o extrapolare (de cele mai multe ori critica) a datelor din trecut spre viitor. Date fiind orizonturile scurte de timp, rareori asemenea prognoze vizeaza tehnologiile, ci, de regula, aspecte strict comerciale.

Tehnicile calitative isi propun sa determine modificarile pe care le vor suferi elementele unei situatii date sau chiar situatia in totalitate, modificari care este de dorit sa se exprime cantitativ, cel putin sub forma unor probabilitati. Ele se refera la orizonturi de timp medii sau lungi, vizeaza domeniile de maxim interes ale unei firme sau chiar a unui stat. Realizarea lor nu se sprijina doar pe datele din trecut, ci si pe numerosi factori de cauzalitate, de intercorelatie, precum si pe multa intuitie.

Ambele categorii de tehnici s-au dezvoltat in paralel cu evolutia tehnicii de calcul, ele fiind extrem de laborioase si de lungi in procesarea datelor.

Alegerea uneia sau alteia dintre tehnicile de prognoza depinde de caracteristicile situatiei de studiat, precum si de modul in care fiecare tehnica in parte este capabila sa acopere caracteristicile respective.

Orizontul de timp este un factor de o deosebita importanta. Exista prognoze pe termen scurt, mediu si lung. Alegerea orizontului de timp se face in functie de scopul urmarit, fiind evident ca orizontul de timp trebuie sa fie cel mult egal cu cel pe care se resimt efectele deciziilor pe care le vom lua astazi la aflarea rezultatelor studiului de prognoza. In general orizonturile de timp scurte si medii sunt preferate celor lungi.

Gradul de detaliere este un al doilea factor care va influenta alegerea studiului de prognoza.

Un alt factor este natura deciziei ce trebuie luata pe baza studiului. Pentru un manager, este important sa se deceleze cat mai repede posibil momentul in care un proces isi schimba evolutia, pentru a interveni si lua contramasuri sau pentru a se adapta schimbarii. Din contra, pentru cei de la Planificare, este interesant de a vedea cum variaza in timp tendintele domeniului si in ce masura tendintele actuale pot fi extrapolate sau isi vor schimba natura.

Stabilitatea sistemului este o alta caracteristica ce trebuie luata in seama deoarece sistemele stabile evolueaza dupa cu totul alte legi decat cele turbulente iar diferitele tehnici de prognoza raspund mai bine uneia sau celeilalte situatii. Raspunsul depinde de legea de evolutie a sistemului pe care metoda de prognoza o considera aplicabila ca si de tipul de model pentru situatia ce trebuie prevazuta.

Costul implicat de activitatea de prognoza nu este un factor de neglijat. El depinde mult de metoda aleasa. Intre factorii de cost care se iau cel mai frecvent in consideratie, mentionam:

.- costul de punere a punct a metodei;

.- costurile de actualizare a metodei si a datelor;

.- costurile de realizare propriu zisa a prognozei;

costurile de comparare a rezultatelor cu cele ale altor metode utilizate in paralel.

Precizia depinde de scopul urmarit, de metoda aleasa si de orizontul de timp. Uneori o eroare de ± 10 % este mai mult decat satisfacatoare, alteori o eroare de ± 5 % poate duce la rezultate catastrofale. Orizontul de timp influenteaza intotdeauna precizia: cu cat orizontul creste, cu atat precizia scade.

Usurinta de aplicare. Este limpede ca cineva nu poate lua o decizie pe baza datelor furnizate de o metoda pe care nu o cunoaste, nu o intelege si in care implicit nu are incredere.