Emotiile si Psihologia sociala

Emotiile

Psihologia sociala experimentala, ca si antropologia, considera artificiala si inexacta opozitia emotie-ratiune. Emotiile constituie evaluari sau judecati pe care le facem asupra lumii. Emotia implica o evaluare din partea subiectului cu privire la semnificatia unui eveniment sau a unei situatii. Aceasta evaluare depinde de factori legati de cultura si de personalitatea subiectului.

Altfel spus, emotia depinde de modul in care o persoana evalueaza si analizeaza o situatie. Prin emotii judecam lumea ca fiind placuta sau neplacuta, ca fiind buna sau rea, deci dupa un sistem de valori. Este de retinut ca   emotiile nu pot fi tratate doar la nivel biologic, psihofiziologic. Ele se definesc dupa dupa dimensiuni specificumane, sociale, culturale si din aceasta perspectiva ele nu se opun ratiunii. M.Zlate (1991) a evidentiat o serie de diferentieri intre afectivitate si cognitie referitoare la specificitatea instrumentelor de operare (operatii, procese, procedee psihice), la masura in care acestea sunt implicate in activitatea subiectului(cele intelectuale avand o zona maoi restransa de angajare a subiectului comparativ cu afectivitatea), la modul de organizare a formelor psihice in cele doua registre( intelectual si, respectiv, emotional). Autorul subliniaza ca procesele afective si cele cognitive, desi sunt diferite prin natura lor, sunt inseparabile in cadul activitatii individului, aflandu-se intr-o stransa interactiune. De asemenea, se arata ca dezacordurile intre rational si afectiv intervin mai ales cand ele se desfasoara la niveluri diferite: "nivelul intelectual superior se cupleaza cu emotii primare, violente, oarbe"- situatie in care acestea au efecte dezadaptative.

Sistemul limbic este considerat ca sediu al vietii emotionale, in special nucleul amigdalian, denumit chiar "magazin al memoriei emotionale" (Goleman, D., 2001). Creierul rational s-a dezvoltat pe baza celui visceral. Cele mai vechi radacini ale vietii emotionale se afla in centrii olfactivi de la nivelul creIerului arhaic sau visceral. Acestia grupau stimulii exteriori in diferite categorii relevante: sexuali, comestibili, daunatori, prietenosi sau dusmanosi. In functie de semnificatia stimulilor, individul se poate apropia sau indeparta de acestia. Creierul visceral consta intr-o aglomerare de neuroni, cunoscuta sub numele de trunchi cerebral, situata la baza cutiei craniene, la capatul coloanei vertebrale. Acest creier regleaza functiile de baza ale organismului precum respiratia, metabolismul, controlul reacsiilor motorii si miscarile, asigurand supravietuirea. O data cu aparitia mamiferelor s-a constituit sistemul limbic sau creierul emotional, care prin capacitatea de memorare si invatare de care dispune asigura o mai buna adaptare la mediu. La om s-au dezvoltat emisferele cerebrale si neocortexul, care reprezinta creierul rational. In cadrul sistemului limbic, hipocampul (zona a sistemului limbic) este puternic implicat in memoria afectiva a individului, dandu-i astfel posibilitatea sa recunoasca starile emotionale incercate in fata lucrurilor, oamenilor sau altor fiinte. Deoarece sistemul limbic, raspunzator de afectivitate, are o relativa autonomie fata de neocortex (sistemul cortical), in anumite situatii - prezenta unor stimuli care declanseaza emotii foarte puternice - exista tendinta persoanei de a declansa reactia de raspuns inainte de a cunoaste bine situatia, fiind binecunoscuta "graba emotiilor si impulsurilor", care pe de o parte conduce uneori raspunsuri inadecvate, iar pe de alta parte sustine acele puncte de vedere privind caracterul irational al afectivitatii. Aceste reactii afective puternice si impulsive sunt corectate de o alta regiune a creierului emotional, si anume de zona lobilor prefrontali care in starile de furie sau de anxietate puternica reevalueaza mesajele care au declansat starile respective si asigura un caracte planificat si organizat al actiunilor subiectului. J.F.Le Doux si W.Hirst (1986) au aratat ca reactiile emotionale pot aparea inainte ca neocortexul (creierul emotional) sa proceseze informatia primita de la stimuli, intarziind astfel aparitia unei reactii gandite. Aceasta situatie se datoreaza faptului ca informatiile primite de la stimuli ajung de la organele de simt in talamus,mai intai la amigdala si apoi la neocortex. Zona prefrontala a cortexului lucreaza insa impreuna cu sistemul limbic (inclusiv zona amigdalei) si realizeaza legatura dintre emotii si gandire, cu efecte benefice.

Dupa Mihaela Roco(2001), emotiile sunt importante deoarece ele asigura: supravietuirea, luarea deciziiilor, stabilirea limitelor,comunicarea si unitatea.

. Emotiile in organizatii

Emotiile sunt o parte a vietii noastre cotidiene, care se manifesta la nivelul organismului, afectand sanatatea, starea mentala, performanta.Cercetari recente sugereaza faptul ca toate deciziile au o baza emotionala si ca logica are rolul de a pune la dispozitie o explicatie rationala pentru orice decizie pe care o luam.

Emotiile nu doar afecteaza organizatiile, ci si contribuie la structurarea lor. Organizatiile sunt locuri emotionale, care utilizeaza emotiile pentru motivarea angajatilor spre atingerea performantelor si a clientilor pentru a cumpara. Evenimentele din cadrul organizatiilor creeaza emotii si efecte asupra satisfactiei sau insatisfactiei angajatilor. Emotiile sunt esentiale si in conducerea inspirationala. In oricare dintre aceste situatii, emotiile pot rani angajatii, pot afecta modul lor de reactie in situatii de criza si pot fi cauza productivitatii reduse si a rezultatelor slabe. Abilitatile de management al emotiilor sunt necesare pentru o productivitate optima. Cercetari recente au subliniat faptul ca prin acumularea de astfel de abilitati si tehnici, managerii si liderii pot obtine mai repede si mai usor rezultate productive in toate aspectele vietii lor.

Astfel ne convingem de insemnatatea trairilor emotionale care reprezinta un aspect definitoriu pentru diferite organizatii. Emotiile si sentimentele definesc si influenteaza o gama larga de practici organizationale - de la supervizare si luarea deciziilor pana la cultura organizationala si managementul schimbarii (Pixley, 2002; Mayer, Caruso,2002; Vince, Broussine,1996). Monitorizarea adecvata a trairilor afective reprezinta de multa vreme o forma de control a comportamentului in cadrul organizatiilor. De la scoli, licee, banci, spitale pana la firme de mare anvergura, dezirabilitatea sau indezirabilitatea unor expresii emotionale este controlata fie prin reguli explicite formulate de persoane investite cu putere, fie informal prin socializarea si ritualuri organizationale de avansare (Ticu C., 2006).

.2. Munca emotionala

Ticu Constantin (2006) mentioneaza importanta lucrarilor lui Arlie Hochshild, care a fost printre primii cercetatori care au studiat controlul trairilor afective la locul de munca. Acesta a publicat in 1983 o lucrare fundamentala asupra muncii emotionale: The Managed Heart - The Commercialization of Human Feeling. Autorul a propus conceptul de munca emotionala, definindu-l ca fiind acea munca care cere celui care o desfasoara sa induca sau sa suprime trairi afective in scopul mentinerii unei infatisari exterioare care sa produca altora o stare de spirit adecvata. Hochschild, de formare sociolog, a evidentiat existenta fenomenului prin studii de natura calitativa, folosind ca metode principale observatia si intreviul.

In literatura de specialitate conceptul de munca emotionala este definit prin doi termeni : "emotional labor" si "emotional work". Behavioristii Ashforth si Humphrey (1993) au definit munca emotionala ca fiind modalitatea de afisare a emotiilor adecvate cu scopul de a se angaja intr-o forma de management a impresiei in cadrul organizatiei.

Morris si Fieldman (1996) (apud Grandey, A., 2000) sustin ca munca emotionala reprezinta efortul, planificarea si controlul necesar pentru exprimarea emotiilor dezirabile din punct de vedere organizational in cadrul tranzactiilor interpersonale. Brotheridge si Lee (1998) (apud Zapf si colab., 1999) vad in munca emotionala raspunsuri comportamentale la variatii in frecventa, intensitatea, varietatea si durata interactiunilor.

Jhons Gary(1998) pune accent pe implicatiile manageriale ale teoriei asteptarilor, demonstrand relatia dintre motivatie si emotie la locul de munca.

Grandey (2000) discuta una din componentele inteligentei emotionale: expresivitatea emotionala. Exista posibilitatea ca persoanele cu un grad ridicat de expresivitate emotionala sa aiba mai multe abilitati de atingere a expectantelor organizationale legate de acest aspect.

Hoschschild(1983) discuta problema muncii emotionale si in cadrul legaturilor interpersonale semnificative pentru orice individ, sustinand ca, pe masura ce legatura dintre persoane este mai puternica, se depunde mai multa munca emotionala, iar persoanele care o depun sunt mai putin constiente de ea. Transferand in domeniul angajatilor care depun munca emotionala, Kruml si Gedds (2000) arata ca exista sanse mai mari ca angajatii sa traiasca disonanta emotionala atunci cand nu sunt atasati emotional de clienti.

Storey mentioneaza importanta celor doua fatete ale afectivitatii in contextul organizational. (Storey, J.,1992). Afectivitatea pozitiva se afla in relatie cu entuziasmul si optimismul, in timp ce afectivitatea negativa se asociaza cu pesimismul si stari afective neplacute. Grandey (2000) arata ca, desi cercetarile anterioare au dovedit ca afectivitatea pozitiva este benefica la locul de munca, nu s-a studiat in mod direct impactul ei asupra muncii emotionale, si nici daca persoanele cu afectivitate negativa puternica pot invata modalitati eficiente de reglare a propriilor trairi afective.

In ceea ce priveste munca emotionala, se poate face distinctia intre factorii care solicita angajatilor sa realizeze munca emotionala (determinantii muncii emotionale) si factorii care influenteaza modul in care aceasta munca emotionala este desfasurata (factori moderatori).

Empatia este o alta competenta emotionala in ceea ce priveste calitatea serviciilor in organizatii. Unii autori fac distinctie intre doua tipuri de empatie: contagiunea emotionala si preocuparea empatica. Kruml si Geedes (2000) arata ca o singura componenta a empatiei - si anume contagiunea emotionala inflenteaza puternic atat efortul emotional cat si disonanta: cu cat angajatii traiesc contagiune emotionala, cu atat ei vor trai mai putina disonanta emotionala si vor depune mai mult efort emotional pentru a simti trairile afective adecvate.