Factorii dezvoltarii psihice

Factorii dezvoltarii psihice

Activitatea psihica a omului adult nu este constituita in momentul nasterii sale. Ea ste produsul unui complex proces evolutiv ce se desfasoara de-a lungul vietii individului- dezvoltarea ontogenetica. Fiinta cu desavarsire neajutorata in momentul nasterii se dezvolta neancetat parcurgand o serie de etape cu particularutati anatomo-fiziologice si psihologice distincte.

Dezvoltarea activitatii psihice in ontogeneza consta in ansamblul schimbarilor succesive si coerente, al transformarilor cantitative si calitative implicate in procesul de formare al functiilor psihice si al trasaturilor de personalitate de-a lungul intregii vieti. Dezvoltarea in plan psihologic inseamna formarea proceselor si insusirilor psihice, precum si restructurarea lor - in diferitele perioade de varsta-la nivele functionale tot mai inalte.

Omul este produsul interactiunilor complexe si specifice a factorilor naturali si sociali. Factorii principali care concura la dezvoltarea fizica si psihica a individului uman sunt ereditatea, mediul si educatia.

Ereditatea reprezinta aceea insusire a fiintelor antecesoare de a transmite succesorilor anumite trasaturi morfofiziologice si psihologice. Aceasta se realizeaza prin intermediul genelor. Transmiterea ereditara se face in conformitate cu legile mendeliene care permit atat intelegerea naturii combinatiilor care au loc cat si producerea erorilor de copiere si a alterarilor -mutatiile - ce se soldeaza cu deficite structurale si functionale. Printre metodele care permit studierea influentei factorului genetic in ontogeneza se numara cele care urmaresc gemelaritatea, consangvinitatea, dezvoltarea prenatala, manipularea mediului, fenomenul de adoptie, etc.

Sunt cateva rezultate care s-au impus in ceea ce priveste factorul ereditar:-mostenirea genetica apare ca un complex de predispozitii si potentialitati si nu ca o transmitere a trasaturilor antecesorilor.

-ereditatea caracterelor biochimice si morfologice este mult mai bine cunoscuta decat ereditatea insusirilor psihologice care in multe cazuri par a firolul unei determinari poligenice

-diversitatea psihologica umana are cu certitudine si o radacina ereditara onstitutie,biotip,baza comportamentala-dar nu se reduc numai la aceasta.

-unele trasaturi psihice pot ramane in stare latenta pe toata perioada vietii in absenta unui factor activator

-din perspectiva filogenetica ereditatea umana ofera cea mai mica incarcatura de comportamente instinctuale . aceasta face din copil o fiinta total dependenta de membrii propriei specii. Din acest motiv este singurul care-si pierde specificitatea daca nu este asistat de membrii propriei specii - este cazul copiilor lupi care s-au animalizat in ciuda ereditatii lor umane.

-prin orarul proceselor de crestere si maturizare, ereditatea creeaza premisele unor momente de optima interventie din partea mediului educativ in asa numitele perioade sensibile sau critice, denumite imprinting. Anticiparea sau pierderea lor sunt daunatoare evolutiei.

-rolul ereditatii nu se manifesta in aceeasi masura in diversele aspecte ale vietii psihice, unele parta mai puternic pecetea ereditatii(temperamentul, aptitudinile) altele mai putin (atitudinile, caracterul)

-o aceeasi trasatura psihica poate fi la unele persoane rodul ereditatii,in timp ce pentru altele se poate ca mediul sau educatia sa fi contribuit in mod decisiv.

Mediul, ca factor al dezvoltarii umane este constituit din totalitatea elementelor cu care individul interactioneaza direct sau indirect pe parcursul vietii sale. Se disting mai multe planuri, de la cel natural geografic (clima, relief) la cel social indispensabil unei ontogeneze de tip uman (familie, grup social) etc. Nu simpla prezenta a unor factori are o influenta asupra dezvoltarii ci interactiunea dintre acesti factori si individul uman.

Educatia - in conditiile in care erditatea si mediul sunt prezente obligatorii dar avand contributii aleatorii in raport cu sensul procesului dezvoltarii ontogenetice, societatea umana a perfectionat in timp un mecanism special de diminuare a imprevizibilului si de crestere a controlului asupra procesului dezvoltarii individuale. Acest rol il indeplineste educatia. In acceptiunea cea mai larga educatia poate fi definita ca activitatea specializata, specific umana, care mijloceste si diversifica raportul dintre om si mediul sau, favorizand dezvoltarea omului prin intermediul societatii si a societatii prin intermediul omului. Devine educatie si apoi autoeducatie orice act care faciliteaza interactiunea subiect-obiect in directia unei finalitati transformatoare.

Este evident ca dezvoltarea poate aparea doar daca se mentine un optim intre potentialitatile erditare, dorintele subiectului si oferta educationala si a mediului. Oferta trebuie sa fie stimulativa, intotdeauna cu un grad mai inalta decat ceea ce poate subiectul la acel moment. O oferta prea ridicata, ca si una prea banala poate perturba dezvoltarea psihica.

In dezvoltarea individuala nici un factor nu detine suprematia - doar interactiunea lor, cooperarea si compensarea, poate asigura echilibrul functional al persoanei.

Repere psihogenetice si psihodinamice ale dezvoltarii

Dezvoltarea psihicului in ontogeneza se realizeaza pe etape sau stadii, intr-o succesiune cronologica determinata. Stadiul reprezinta diferite momente ale dezvoltarii definite printr-un ansamblu de particularitati anatomo-fiziologice si psihologice calitativ specifice, particularitati ce confera o fizionomie tipica fiecarei perioade de varsta. Distingem doua tipuri de stadialitati:

Stadiile psihogenetice -se refera la nivelul procesualitatilor psihice pe diferite etape de varsta- dezvoltare cognitiva, afectiva, morala, sociala, etc

Stadialitatea de varsta ce cuprinde unitatea diverselor aspecte ale vietii psihice intr-o anumita etapa de varsta. Cele doua notiuni nu se suprapun. Un stadiu de varsta poate contine aspecte ce tin de doua stadii genetice diferite. Pe de alta parte poate exista un decalaj intre diferitele stadii ale proceselor psihice la aceeasi varsta. La o varsta data un individ poate fi intr-un stadiu genetic de adult din punct de vedere cognitiv dar intr-un stadiu in curs de maturizare din punct de vedere afectiv, de ex.