INVATAREA LA TINERI

INVATAREA LA TINERI

Procesul de invatare se realizeaza distinct de la o etapa de varsta la alta. De-a lungul timpului, s-au desprins doua stiinte separate: pedagogia (pentru copii) si andragogia (penrru adulti). Intrucat caracteristicile invatarii la tineri corespund deja cu cele ale invatarii la adulti, vom analiza mai departe principiile, caracteristicile si metodele andragogiei.

La mijlocul anilor 1960 Malcolm Knowles a utilizat pentru prima data termenul de "andragogie" pentru a descrie educatia pentru adulti. In timp ce termenul de pedagogie este utilizat in general, pentru a descrie "stiinta predarii la copii", cel de andragogie se refera la "arta si stiinta de a ajuta adultii sa invete". (Knowles 1970).

Knowles a fost cel dintai care a teoretizat clar modul in care invata adultii si a descris invatarea la adulti ca "un proces autodirijat de investigare".

Premise ale demersului de instruire a adultilor (dupa Harris si Desimone, 1993):

• adultii sunt autoorientati in activitatea de invatare; ei manifesta autonomie in stabilirea temelor de interes;
• adultii detin o experienta anterioara care trebuie fructificata in procesul actual de invatare;
• adultii manifesta disponibilitatea de a invata lucruri relevante pentru preocuparile si interesele lor care le-ar putea optimiza activitatile curente;
• adultii manifesta disponibilitatea de a se implica in exercitii si sarcini care au relevanta pentru activitatea lor cotidiana;
• motivatia de invatare este mai ales intrinseca, decurgand din necesitatea de dezvoltare personala. Domeniile in care adultii sunt dispusi sa invete sunt legate de planurile lor de viitor;
• motivatia extrinseca - mai putin importanta si cu o influenta indirecta, decurge din nevoia de recunoastere sociala;
• activitatea de invatare are rezultate superioare intr-un climat relaxat, informal, de sprijin.

Aceste premise arata importanta si dorinta participantilor adulti de a interactiona cu instructorul si colegii lor. Interactiunea, intrebarile si raspunsurile, discutiile etc., le dau participantilor posibilitatea de a-si atinge propriile scopuri de invatare, legate de probleme practice cu care se confrunta in activitatea zilnica.

Unul din scopurile cele mai importante ale invatarii la adulti este de a invata cum sa invete. In acest sens, adultii trebuie sa-si stabileasca modul in care vor actiona pentru indeplinirea obiectivelor. In ultima instanta, adultii invata ceea ce doresc sa invete, nu invata ceea ce nu accepta sau ceea ce nu are sens pentru ei.

Climatul potrivit invatarii:

• comunicare deschisa
• asteptari comunicate
• climat confortabil

MODELUL INVATARII EXPERIENTIALE (METODA KOLB)

Fiecare om invata diferit, din motive diferite, iar formarea eficienta trebuie sa ia in considerare aceste diferente si sa se ajusteze ca atare - pe cat posibil. Desi acest principiu este cunoscut, oamenii au devenit mai constienti de el, mai ales prin anul 1974, cand David Kolb a dezvoltat un model al invatarii adultilor prin experienta.

Figura de mai jos este o reprezentare grafica a modelului invatarii experientiale:

Dupa cum se poate observa, modelul invatarii experientiale are patru etape:

• experienta
• analiza
• generalizarea
• aplicarea

EXPERIENTA

Constituie primul pas in invatarea experientiala. Rolul formatorului in acest punct este de a genera o experienta si de a asista grupul in parcurgerea acesteia. Pentru ca demersul sa fie un succes, formatorul trebuie sa aiba clar in vedere scopul si obiectivele pentru care initiaza actiunea si sa isi adecveze experienta la acestea. De asemenea, trebuie sa se asigure ca toti participantii au inteles rolul lor in activitate. Rolul de grup sau individual al participantilor este de a intreprinde actiunea ramanand atenti la gandurile, reactiile, sentimentele pe care le-au avut in timpul parcurgerii acesteia.

Exista o serie de instrumente prin care formatorul poate genera experiente: joc de rol, studiu de caz, demonstratie, chestionar, brainstorming, alegerea fortata, prezentare etc.

ANALIZA

In cea de-a doua faza participantii trebuie sa interpreteze. Aceasta faza permite discutarea observatiilor participantilor in cadrul experientei. In cazul analizei sunt trecute in revista elementele referitoare la proces (modul in care au relationat membrii grupului, cum a decurs procesul de luare a deciziilor, cum s-au simtit, ce au aflat nou).

Rolul formatorului este de  a facilita discutia intre membrii grupului. El trebuie sa se asigure ca toti participantii sa spuna ce au gandit, simtit in faza initiala. Intrebarile trebuie sa fie deschise pentru a favoriza comunicarea.

GENERALIZAREA

Se refera la ceea ce s-a discutat in faza anterioara pentru a extrage concluzii care sa fie integrate in experiente de viata autentice. Astfel, participantii trebuie sa descrie principiile car au urmat analizei, principii care le vor urma in viitor.

Rolul formatorului este major, deoarece de el depinde ca aceste concluzii sa coincida cu scopul pentru care a generat experienta. De aceea, trebuie sa isi aleaga cu grija intrebarile pentru procesarea finala. Tot lui ii revine rolul de rezuma cele intamplate.

APLICAREA

Aplicarea faciliteaza modificarea comportamentelor participantilor. Studiind concluziile si principiile la care au ajuns in procesul invatarii, participantii le integreaza in viata lor de zi cu zi, prin elaborarea unor planuri pentru un comportament mai eficient. Aceasta etapa apartine integral participantului si nu se face in cadrul unde a fost generata experienta. In aceasta etapa, formatorul nu are nici un rol, fiind responsabilitatea participantului de a aplica concluziile si principiile la care a ajuns in urma generalizarii. Pentru ca invatarea sa fie eficienta, in etapa aplicarii trebuie sa existe o modificare de comportament fata de etapa experientei initiale.

Prelucrarea (discutarea) activitatilor educationale

Cand conduceti o activitatea educationala - mai ales una care se adreseaza sentimentelor tinerilor, despre ei si despre viata lor - va trebui sa prelucrati activitatea. Prelucrarea inseamna sa discutati cu grupul despre ceea ce s-a intamplat si experienta prin care tocmai a trecut in activitatea de grup. Prelucrarea da posibilitatea celor care au o nedumerire sau o intrebare sa afle raspunsul.

Urmatoarele intrebari va pot ajuta sa prelucrati activitatile:

• Ce am facut pana acum?
• De ce? Care au fost obiectivele?
• Ce ati invatat?
• Mai aveti intrebari legate de aceasta activitate?
• Este ceva neclar sau exista o intrebare la care nu am raspuns inca?
• Cum ati considerat aceasta activitate?
• Se simte cineva deranjat de ceva din ceea ce s-a facut sau s-a spus pana acum? (Daca exista un raspuns afirmativ, formatorul trebuie sa fie pregatit sa discute in grup)
• Va simtiti acum altfel decat la inceput in legatura cu ?
• V-ar interesa si alte activitati legate de acest subiect? De ce? Ce anume v-ar interesa?