PRINCIPALELE PROBLEME CRONICE DE SANATATE MINTALA

PRINCIPALELE PROBLEME CRONICE DE SANATATE MINTALA

1. STRESUL

Stresul reprezinta ansamblul modificarilor ce survin intr-un organism ca urmare a unei agresiuni traumatice. Aceste modificari constituie un veritabil soc, ce permite organismului, pana la anumite limite, sa suporte consecintele fiziologice si psihice.

Stresul apare ca un tip de raspuns psihofiziologic al organismului la agresiuni, pericole si amenintari. El este o relatie utila ce are ca efect punerea organismului in situatia de alarma si de aparare, mobilizand in felul acesta fortele fizice si psihice de autoaparare.

In ceea ce priveste cauzele stresului, majoritatea autorilor sunt de acord in a le recunoaste pe urmatoarele:

evenimentele psihotraumatizante;

evenimentele si greutatile vietii cotidiene;

conflictele;

frustrarile, carentele emotionale, situatiile catastrofale.

Datele din literatura de specialitate subliniaza coexistenta mai multor modele ale stresului psihic (teoria evenimentelor stresante de viata, teoria cognitiva a stresului (modelul interactionist), teoria vulnerabilitatii individuale (tip A, grad de nevrotism), modelul ecologic, modelul cultural etc.), modelul propus de Lazarus fiind mentionat de catre cercetatori ca fiind baza metodologica cea mai adecvata pentru studiu, modelul propus de Holmes si Rahe.

Inceputul cercetarilor evenimentelor de viata se leaga de publicarea in 1967 a metodelor de cuantificare a actiunii acestor evenimente prin scalele de evenimente de viata ale lui Holmes si Rahe, care afirma ca cele mai diverse schimbari de viata (respectiv moartea partenerului, mutarea, schimbarea locului de munca, divortul etc.) implica aceeasi incarcatura, readaptare si consecinta, ideea de baza constand in aprecierea situationala a stresului, procesele mijlocitoare intre stimulul stresant si reactia de stres ramanand ignorate. Indiferent de semnificatia idiografica, frecventa diverselor evenimente de viata stresante (respectiv moartea partenerului, mutarea, schimbarea locului de munca etc.) atrage dupa sine importante reactii de adaptare ale individului. Daca acestea nu se declanseaza, deoarece cerintele depasesc resursele obiective si/sau subiective ale individului, pot aparea ca urmare decompensari psihice si/sau fizice.

SCALA DE EVALUARE A EVENIMENTELOR DE VIATA

(dupa Holmes si Rahe)

Modalitati de combatere a stresului:

1. Acceptarea responsabilitatii

2. Obiectivitatea

3. Descoperirea resurselor interioare

4. Solicitarea ajutorului (nu incerca sa lupti singur)

5. Abordarea pozitiva a situatiei

6. Realismul

7. Detasarea (nu lupta pentru controlul absolut)

8. Flexibilitate

9. Recunoasterea semnalelor de pericol

10. Pastrarea sanatatii fizice

2. SCHIZOFRENIA

Schizofrenia este o boala psihica cronica severa, care impiedica persoana sa functioneze normal in cadrul familiei, la locul de munca sau in comunitate.

Schizofrenia afecteaza principalele functii mentale de baza ale oamenilor, care confera sens, individualitate si unicitate.

Simptomele schizofreniei includ halucinatii, idei delirante (credinte false care nu pot fi combatute prin argumente rationale) si gandire confuza.

O persoana afectata de schizofrenie poate vorbi incoerent sau poate vorbi cu dificultate. Emotiile lor adeseori sunt inadecvate la situatiile de viata. Pot avea stari in care sunt lipsiti de viata, de miscare, sau pot avea perioade prelungite de exaltare sau depresie.

CUM ESTE SA FI BOLNAV DE SCHIZOFRENIE?

Daca va puteti imagina cum este sa auzi pe cineva criticandu-te, certandu-te timp de ore intregi, cu toate ca nu este nimeni acolo, atunci incepeti sa intelegeti cum este sa suferi de schizofrenie.

Sau imaginati-va cum ar fi ca orice ai face sau oriunde ai merge, sa ai impresia ca cineva te urmareste sau te persecuta, ca iti controleaza gandurile si actiunile, pentru motive pe care nu le intelegi.

Daca incerci sa spui cuiva despre ceea ce ti se intampla, chiar si familiei, prietenilor apropiati, s-ar putea sa se uite la tine straniu si sa nu accepte ceea ce spui. Ei pot deveni inspaimantati si sa se distanteze fata de tine. Nu ar fi surprinzator ca si tu la randul tau sa te inchizi in tine si sa devii apatic.

CARE SUNT CAUZELE DECLANSARII SCHIZOFRENIEI?

Nu sunt cunoscute cauzele exacte ale aparitiei schizofreniei. Insa au fost identificati factori care cresc riscul aparitiei schizofreniei:

• Factori genetici - riscul de a avea schizofrenie creste daca un membru al familiei a fost diagnosticat cu aceasta boala
• Mediatorii chimici celulari - persoanele cu schizofrenie prezinta un dezechilibru chimic in creier
• Factori psihologici - cresterea nivelului de stres pare sa fie legata de schizofrenie si de aparitia crizelor
• Factori familiali - matricea familiala poate influenta starea de sanatate
• Factori de mediu - exista putine dovezi in sprijinul acestei cauze, exceptand consumul de droguri, care poate declansa schizofrenia.

CUM SE TRATEAZA SCHIZOFRENIA?

Desi schizofrenia este o boala cronica severa, poate fi tratata. Majoritatea pacientilor raspunde la medicamente si se poate intoarce la o viata normala sau apropiata de normal.

Tratamentul variaza de la spitalizare de lunga sau scurta durata, la programe comunitare.

Medicamentele administrare (antipsihotice si neuroleptice) pot tine simptomele schizofreniei sub control si ajuta la prevenirea aparitiei episoadelor psihotice.

De asemenea, consilierea si terapia sunt folosite ca parte a procesului de recuperare. Grupurile de suport, atat pentru persoanele afectate de schizofrenie cat si pentru apartinatorii acestora, pot constitui un ajutor veritabil.

3. DEPRESIA

Fiecare are perioade cand se simte mai mult sau mai putin trist. Dar, daca un adolescent este asa majoritatea timpului si incepe sa aiba probleme cu prezenta si notele la scoala, relatiile cu familia si prietenii, alcoolul, drogurile, sexul, controlul comportamentului, atunci problema poate fi depresia.

Depresia reprezinta o "maladie mentala caracterizata printr-o modificare profunda a starii timice, a dispozitiei, in sensul tristetii, al suferintei morale si incetinirii psihomotorii.

Asociindu-se in general cu anxietatea, depresia intretine la pacient o impresie dureroasa de neputinta globala, de fatalitate disperata, iar uneori antreneaza ruminatii subdelirante pe tema culpabilitatii, a indignitatii, a autodeprecierii, putand conduce la luarea in considerare a sinuciderii si, uneori, la realizarea acesteia." (LAROUSSE - Dictionar de psihiatrie si de psihopatologie clinica, p. 178 )

In randul tinerilor, tulburarile depresive par sa apara azi mai des decat in trecut. Multi tineri care trec prin stari mai dificile decat cele specifice adolescentei, nu beneficiaza de sprijinul de care au nevoie. Unii sunt atat de afectati, crezand ca problemele lor sunt insolubile, incat incearca sa se sinucida.

Desi depresia nu este singura cauza a suicidului in randul adolescentilor, ea constituie un motiv major si in mod sigur este cauza unei mari dureri sufletesti. Adolescentii depresivi, ca orice persoana afectata de aceasta tulburare, indiferent de varsta, prezinta anumite simptome:

sentimente de singuratate, tristete persistenta;

anxietate, pesimism;

idei de vinovatie exagerate, nemotivate; stima de sine scazuta;

pierderea interesului pentru activitati care alta data faceau parte din viata cotidiana;

energie scazuta; oboseala;

agitatie, iritabilitate;

dificultati de concentrare, de memorie, in luarea deciziilor;

tulburari de somn, tulburari de alimentatie.

In plus, adolescentii se comporta adesea exagerat - incearca sa isi ascunda depresia actionand

agresiv, furios, fugind de acasa sau devenind delincventi.

Tulburarea maniaco - depresiva se declanseaza adesea in perioada adolescentei. Se manifesta prin episoade de impulsivitate, iritabilitate extrema, pierdere a controlului comportamentului, alternand cu perioade de retragere si somnolenta excesiva. Aceasta tulburare, care este tratabila, poate trece adesea nediagnosticata, fiind considerata normala pentru perioada adolescentei.

Cheia pentru recunoasterea tulburarii depresive consta in aceea ca simptomele specifice dureaza cateva saptamani sau chiar mai mult. Oricarui tanar care prezinta patru sau mai multe simptome depresive care dureaza mai mult decat cateva saptamani si care are rezultate slabe la scoala, pare retras, nepasator sau reactioneaza impulsiv, ar trebui sa i se acorde atentie si sa se apeleze la ajutorul unui specialist de sanatate mintala, care va stabili daca este vorba de o tulburare mintala.

Depresia distruge stima de sine si increderea. Un program activ si variat poate fi de mare ajutor, iar familia si prietenii au un rol important in punerea lui in aplicare. Depresia tinde sa se hraneasca din sine insasi si o persoana depresiva care ramane inactiva mult timp poate deveni si mai apatica, mai retrasa, agravandu-si astfel starea afectiva negativa.

Depresia implica puternice sentimente de vina si este important ca familia si prietenii sa nu sporeasca aceste sentimente invinovatind persoana depresiva pentru simptomele ei. Persoanele depresive declanseaza adesea furia celorlalti, care devin nerabdatori in ce priveste tratarea tulburarii si care-i invinuiesc pe cei suferinzi ca nu pot iesi din aceasta stare sau spun ca depresia este un semn de slabiciune. Persoana depresiva sufera si are nevoie de intelegere si ajutor.

De asemenea, posibilitatea suicidului trebuie luata in considerare in cazurile de depresie. Desi uneori depresia poate parea usoara, ea nu exclude posibilitatea suicidului. Cei care prezinta risc de suicid cer adesea ajutor celor din jur, intr-un mod indirect, prin amenintarile pe care le fac la adresa propriei persoane. Chiar si atunci cand riscul pare a fi minor, ar trebui consultat un specialist in sanatate mintala.

Este important ca adolescentii depresivi sa beneficieze cat mai curand de tratament de specialitate. Depresia este o tulburare serioasa, dar tratabila. Ramasa netratata, ea poate deveni o amenintare pentru viata persoanei respective.

In functie de caz, tratamentul poate fi medicamentos si / sau psihoterapeutic. Cele mai folosite moduri de a trata depresia la adolescenti sunt:

1. Psihoterapia - ofera adolescentilor ocazia sa analizeze evenimentele si sentimentele dureroase care-i tulbura; ii invata de asemenea diverse strategii pentru a putea face fata acestor evenimente.

2. Terapia cognitiv - comportamentala . ajuta adolescentii sa isi modifice modul de comportament si modul de gandire negativ.

3. Terapia interpersonala - se centreaza asupra dezvoltarii unor relatii interpersonale bune atat acasa cat si la scoala.

4. Tratamentul medicamentos - este adesea prescris impreuna cu o alta forma de terapie.

4. ANXIETATEA

Este un termen care descrie un sentiment normal pe care il avem atunci cand ne confruntam cu un pericol, o amenintare, sau cand suntem stresati. In acest caz, oamenii sunt tensionati si acuza o lipsa de confort.

Anxietatea apare si ca reactie la unele evenimente de viata cum ar fi: ruperea unei relatii, o boala majora, un accident, pierderea unei persoane dragi, pierderea locului de munca etc. Anxietatea este normala in aceste situatii, mai ales daca este pe o durata limitata.

Tulburarile de anxietate

Tulburarile de anxietate nu sunt simple spaime sau stari nervoase, sunt tulburari majore, cronice, adesea legate de starea biologica sau de experientele de viata ale individului.

Persoana afectata poate avea stari de anxietate extrema, care sunt atat de intense, incat o pot face sa ramana "paralizata" de frica.

Desi influenteaza intr-un mod neplacut viata persoanei afectate, tulburarile de anxietate sunt tratabile.

Tulburarile de anxietate generalizata - TAG

Reprezinta o stare de anxietate generalizata, persistenta, fara o cauza anume. Simptomele sunt variabile si includ nervozitate permanenta, tensiune musculara, palpitatii, tremurat, transpiratie, ameteli, greata. Este exprimata adesea teama ca persoana in cauza sau o ruda apropiata va avea un accident sau se va imbolnavi, impreuna cu alte temeri si presimtiri rele. Aceasta tulburare este mai frecventa la femei.

In general, simptomele TAG par sa se diminueze odata cu varsta. Un tratament eficient include medicatie si / sau terapie cognitiv - comportamentala si tehnici de relaxare.

Tulburarea de panica

Provoaca atacuri de anxietate severa (panica) ce apar brusc, imprevizibil. Aceste atacuri pot dura 10 minute sau chiar o ora. Printre simptome, se numara: palpitatiile, durerile toracice, senzatiile de lesin, ameteli, sentimente de irealitate, teama de a muri, de pierdere a controlului sau de a innebuni.

Tulburarea pare mult mai des la femei.

Un tratament eficient include medicatie (antidepresive si benzodiazepine) si / sau terapie cognitiv - comportamentala.

FOBIILE

Exista trei mari grupuri: agorafobia, fobiile specifice si fobia sociala.

Agorafobia

Acompaniaza adesea tulburarile de panica si reprezinta teama de a fi intr-un anumit loc sau situatie din care ar fi dificil de scapat, sau de primit ajutor, in eventualitatea unui atac de panica. In anumite cazuri, atacurile de panica sunt atat de puternice incat persoana va dezvolta agorafobia, temandu-se de aparitia unui alt atac. Persoanele afectate evita locurile aglomerate sau, in cazuri extreme, nu parasesc casa fara a fi insotiti de un membru al familiei.

Un tratament eficient este terapia prin expunere - pacientul este expus in mod treptat la ceea ce il inspaimanta, pana cand teama incepe sa scada. Anumite medicamente pot reduce severitatea simptomelor anxietatii pentru a preveni un atac de panica.

Fobiile specifice

Reprezinta teama intensa fata de anumite obiecte, situatii, care nu prezinta de fapt nici un pericol. Persoanele afectate sunt constiente ca teama lor este irationala, dar pana si gandul ca se vor confrunta cu obiectul fricii lor le provoaca stare de anxietate severa. Nu este cunoscuta cauza exacta - se pare ca sunt ereditare si se intalnesc mai ales la femei. Apar de obicei in adolescenta sau la varsta adulta. Se declanseaza brusc si tind sa fie mai persistente decat fobiile care apar la copii. Exemple de fobii specifice: teama de caini, de insecte, de serpi, de a conduce masina, de tuneluri sau poduri, teama de tunete sau de a calatori cu avionul.

Un tratament eficient este terapia prin expunere. Nu s-a descoperit pana acum nici un tratament medicamentos, dar anumite medicamente pot reduce severitatea simptomelor anxietatii.

Fobia sociala

Reprezinta teama de a fi umilit sau a se face de ras in fata altor oameni. Aceasta tulburare este corelata cu sentimente de inferioritate si respect de sine scazut si este adesea confundata cu timiditatea. Tulburarea se declanseaza in majoritatea cazurilor in copilarie sau in adolescenta timpurie, iar cauzele ei pot fi multiple (biologice, ereditare, factori de mediu). Persoanele afectate pot sa dea o importanta exagerata micilor greseli: apare teama de a se inrosi in public, simt ca toti ochii sunt atintiti asupra lor, le este teama sa vorbeasca in public, sa se intalneasca cu cineva important, sa vorbeasca la telefon sau sa scrie de fata cu alte persoane.

Majoritatea persoanelor obtin rezultate bune cu terapia cognitiv - comportamentala si cu tratament medicamentos (anti-depresive). Terapia le invata sa priveasca in alt mod evenimentele sociale, le invata sa aplice tehnici de relaxare si de reducere a anxietatii, sa faca fata treptat situatiei care le inspaimanta, sa dobandeasca abilitati sociale.

Tulburarea obsesiv - compulsiva

Este caracterizata de ganduri obsesive si de acte compulsive (sau ritualuri). Gandurile obsesive sunt idei, imagini sau impulsuri ce apar mereu in mintea persoanei respective. Actele compulsive sau ritualurile sunt comportamente stereotipe care sunt repetate mereu, timp indelungat, pentru a preveni unele evenimente negative. Afecteaza intr-un mod extrem de neplacut viata de zi cu zi - de exemplu, persoanele afectate sunt obsedate de microbi sau de murdarie si se spala de maini continuu. Ele recunosc ca acest comportament este irational, dar sunt incapabile sa il controleze. Alte exemple de astfel de comportamente sunt: numaratul, atingerea anumitor obiecte, preocuparea pentru simetrie, verificatul usii, aragazului etc. Tulburarile obsesiv - compulsive apar atat la barbati cat si la femei, in timpul copilariei, la adolescenta sau la varsta adulta, dar cel mai adesea se declanseaza in adolescenta sau la inceputul perioadei adulte. Cursul tulburarii este variabil, persoanele afectate prezentand simptome depresive sau de anxietate.

Pentru majoritatea persoanelor cu tulburare obsesiv - compulsiva, combinatia intre terapia comportamentala si tratamentul medicamentos este adesea eficienta.

Tulburarea de stres post - traumatic

Apare in urma unor evenimente tragice cum ar fi accidente grave de tren, masina, rapiri, dezastre naturale, atacuri fizice violente, violuri. Simptomele includ retrairea repetata a traumei, sub forma amintirilor din timpul zilei sau a cosmarurilor din timpul noptii, sentimente de dezradacinare, indiferenta, teama si evitare a situatiilor care amintesc evenimentul. Anxietatea si depresia sunt in mod obisnuit asociate si pot aparea si idei suicidare. Simptomele apar dupa o perioada de cateva saptamani sau luni de la eveniment si sunt variabile. Vindecarea este posibila in majoritatea cazurilor, in putine cazuri tulburarea devenind cronica.

Antidepresivele si medicamentele impotriva anxietatii pot diminua simptomele iar terapiile fac parte integranta din tratament.

5. TULBURARI ALE COMPORTAMENTULUI ALIMENTAR

Aceste tulburari reflecta o interactiune intre starea fiziologica a organismului si factorii de mediu ambiental, de cele mai dese ori de natura psihologica.

Cele mai frecvent intalnite asemenea tulburari psihice in practica sunt:

1. Anorexia

2. Bulimia

3. Obezitatea

1. Anorexia

Are ca si simptome: frica de ingrasare, subalimentarea, pierderea excesiva in greutate, practicarea sustinuta a exercitiilor fizice, oprirea menstruatiei lunare.

Anorexia debuteaza de obicei in jurul varstei de 15 ani si afecteaza si afecteaza una din 150 de fete. Ocazional, incepe mai devreme, in copilarie, sau mai tarziu, in jurul varstei de 30 sau 40 de ani. Tinerele fete provenind din familii intelectuale sunt mai predispuse la anorexie decat cele provenite din familii muncitoresti. Adesea, ceilalti membri ai familiei au simptome similare.

Aproape intotdeauna anorexia incepe cu o dieta zilnica, fapt care este un lucru aproape obisnuit in adolescenta. O treime din persoanele afectate de anorexie erau supraponderale inainte de a incepe dieta. Spre deosebire de dieta normala, care este intrerupta atunci cand greutatea dorita a fot atinsa, in anorexie dieta si pierderea greutatii continua pana cand persoana afectata este mult sub limita normala pentru varsta si inaltimea ei. Numarul redus de calorii asimilate este ascuns in cantitatea de fructe, legume si salate pe care mananca. De asemenea, adesea practica exercitii fizice sustinute sau ia pastile pentru slabit cu scopul de a-si mentine greutatea scazuta. Adeseori, in ciuda propriei atitudini fata de mancare persoana poate manifesta un puternic interes in cumpararea si pregatirea mancarii pentru ceilalti. Desi tehnic vorbind anorexia inseamna pierderea poftei de mancare, persoanele afectate au de fapt o pofta de mancare normala dar controleaza drastic dieta.

Exista mai multe variante referitoare la cauzele acestei tulburari, dar nu toate se manifesta la fiecare persoana afectata. Printre cauze, se numara: presiunea sociala, controlul, pubertatea, familia, depresia, supararile.

Consecintele anorexiei sunt: infometarea, constipatia, dificultati in concentrare, depresie, senzatie de frig, fragilizarea oaselor si ruperea usoara a acestora, atrofierea muschilor (fiecare miscare devenind un efort), moartea.

2. Bulimia

Are urmatoarele simptome: frica de ingrasare, luarea unor mese foarte bogate, greutatea normala, menstruatie neregulata, provocarea vomei si / sau folosirea excesiva a laxativelor.

Aceasta tulburare afecteaza de obicei un grup de persoane putin mai in varsta, adesea femei in jurul varstei de 25 de ani care au fost supraponderale in timpul copilariei lor. Afecteaza 3 din 100 de femei la un moment dat din viata lor. Persoanele afectate de bulimie au o teama exagerata de a nu se ingrasa, dar reusesc de obicei sa mentinp greutatea in limite normale. Ele pot face acest lucru pentru ca, desi incearca sa piarda in greutate prin provocarea vomei sau prin luarea de laxative, iau de asemenea mese foarte bogate. Aceasta inseamna mancatul intr-un timp foarte scurt a unei cantitati mari de mancare bogata in calorii, pe care in mod normal nu si-o permit. Astfel o persoana poate manca numeroase pachete de biscuiti, cateva ciocolate si un numar mare de prajituri in numai doua ore sau chiar mai putin. Dupa aceea a isi va provoca voma si se va simti foarte vinovata si depresiva. Mancatul unei mese de bogate urmate de provocarea vomei pot creste sau scadea greutatea persoanei intr-o perioada foarte scurta de timp. Poate deveni un cer vicios din care ele nu pot iesi. Obiceiul de a manca haotic tinde sa le domine vietile.

Exista mai multe variante referitoare la cauzele acestei tulburari si este important sa subliniem ca nu toate se manifesta la fiecare persoana afectata. Printre acestea se numara: presiunea sociala, controlul, pubertatea, depresia, supararile.

Ca si consecinte enumeram: varsaturi, acidul din stomac dizolva smaltul dintilor, batai neregulate ale inimii, slabirea muschilor, sensibilizarea rinichilor, ten gras, crize epileptice, dureri persistente de burta, umflarea degetelor de la maini, atrofierea muschilor intestinali ce poate duce la constipatie de lunga durata.

3. Obezitatea

Este o acumulare excesiva de grasime in diferite zone ale corpului uman. S-a convenit a vorbi despre obezitate la o persoana a carei greutate depaseste cu 20% greutatea standard, calculata dupa tabelele de raportare a greutatii la inaltimea persoanei respective.

Obezitatea este de sase ori mai frecventa la femeile apartinand paturilor defavorizate din punct de vedere al statutului socio-economic.

Prevalenta obezitatii crete de 3 ori in intervalul de varsta de 20 - 50 de ani.

Sub aspect clinic, multe persoane obeze recunosc corelarea recurgerii la hiperfagie cu stari emotionale tensionate si greu de controlat. Exista raporturi corelative semnificative, intre factorii emotionali si obezitate, traduse clinic prin scaderea marcanta in greutate la expunerea la factori de adversitate, cu recastigarea kilogramelor pierdute, odata ce aceasta presiune a incetat.

De asemenea, tentatia de a gusta din anumite medicamente si mancaruri care provoaca placerea satisfacerii apetitului, nelegat de necesitati calorice, este o alta sursa importanta de a deveni obez, mai ales la persoanele care nu pot face o distinctie neta intre foame si diverse forme de disforie si tensionare emotionala.

In cadrul tratamentului vor fi incluse: dieta, exercitiile fizice, farmacoterapia, psihoterapia.

6. SUICIDUL

Constituie una dintre cele mai reprezentate urgente psihiatrice. Suicidul este o problema majora de sanatate publica. In ciuda programelor preventive, indicele de frecventa al suicidului ramane aproape acelasi in rastimpul ultimelor decenii.

Gandurile legate de sinucidere sunt inspaimantatoare, nu numai pentru persoana care le experimenteaza, dar si pentru parteneri, familie, prieteni si colegi. Putini dintre noi am acordat probabil atat de multa atentie modului in care am reactiona cand cineva se simte atat de rau, pana in momentul in care suntem confruntati cu o situatie concreta.

Atunci cand vorbim despre aceste ganduri, emotii si actiuni suicidare, ne referim la acelea care implica o dorinta de a muri. Unii oameni au o foarte puternica si clara dorinta de a muri. Ei se pot simti fara speranta in ceea ce priveste viitorul, crezand ca lucrurile nu se vor imbunatati niciodata. Sinuciderea poate parea ca fiind singura cale de a rezolva problemele o data pentru totdeauna si poate fi o incheiere a durerii emotionale a vietii.

O persoana care considera ca situatia si problemele sale au devenit intolerabile, poate sa nu intrevada alta alternativa in afara de aceea a tentativei de suicid. Este posibil ca ea sa experimenteze sentimente extrem de complexe in legatura cu aceasta optiune si sa fie foarte speriata. Pusi in fata unei decizii stresante, cei mai multi oameni stiu cum este sa ai "doua minti". Aceasta ambivalenta este de asemenea comuna printre cei care se gandesc la sinucidere.

Persoanele care se ranesc singure, sau iau supradoze, stiu ca nu pot continua sa traiasca in felul in care le este viata acum. In saptamanile premergatoare, se aduna depresii, dezamagiri si iritabilitate. Sub presiune, oamenii pot deveni disperati, insa inca se pot simti confuzi. Ei si-ar putea dori mai putin sa moara, decat sa scape dintr-o situatie imposibila sau sa-si usureze o stare a mintii de nesuportat. Multi se pot afla in spatele barierei dintre viata si moarte.

Cel mai important lucru de recunoscut pentru ceilalti, ramane faptul ca, oricat de confuze pot fi gandurile suicidare, ele raman totusi o amenintare a vietii.

Oamenii care isi provoaca rani in mod deliberat, nu sunt in mod automat sinucigasi. Unii oameni se ranesc singuri adesea prin taiere, ardere sau zgariere, pentru a putea face fata emotiilor coplesitoare si pentru a elibera tensiunea, astfel incat durerea emotionala sa fie transformata in durere fizica. Ei pot resimti sentimente puternice de vinovatie, rusine, frica in legatura cu ceea ce fac, insa sunt lipsiti de puterea de a se opri.

Motivele pentru care oamenii ajung suicidari, implica un amestec complex de factori individuali si sociali. Sentimentele de dezamagire si de disperare au multe surse. Crize personale bruste pot provoca disperare. O gama de probleme se pot resimti ca si coplesitoare. Disperarea se poate aduna usor, pe masura ce durerea si presiunile acumulate in timp dauneaza respectului de sine al unei persoane. O problema sau un incident poate reprezenta 'ultima picatura" care sa duca la o tentativa de sinucidere, insa nu reprezinta de multe ori cauza reala a acestui comportament. La fel ca si in cazul disperarii, sentimentele suicidare se dezvolta gradual.

Cu cat se resimte mai multa durere, cu atat este nevoie sa stim ca exista un mod de a o opri. Credintele personale asupra a ceea ce poate aduce moartea - nimic, un loc in rai, reintalnirea cu cei morti, reincarnare - pot aduce confort. Oamenii aflati in criza suicidara se simt adesea slabi datorita evenimentelor si presiunilor din viata lor, care par a fi in spatele oricarui control. Atunci cand cineva se simte fara ajutor si fara speranta, poate fi reconfortanta ideea ca moartea se afla inca sub control.

Cineva care a avut ganduri sinucigase in trecut, oricat de vag, este foarte probabil sa se raporteze la ele ca un mecanism de aparare atunci cand viata devine stresanta. Multi oameni pot experimenta sentimente suicidare fara a actiona. Ele pot veni si pleca in functie de stressul experimentat.

Multi oameni ating un stadiu in viata lor, in care simt ca nu mai pot suporta sau nu pot vedea vreun rost in a merge inainte. Aceste sentimente sunt surprinzator de comune, dar un anumit grup de oameni pare a fi in mod particular vulnerabil la sentimente suicidare. Incidenta sinuciderii in cazul oamenilor diagnosticati cu o problema mentala serioasa cum ar fi depresia maniacala sau schizofrenia este considerabil mai mare decat in cazul populatiei generale si a fost estimate in apropiere de 15 procente. Gandurile sucidare pot fi legate de idei delirante, insa cel mai important factor care ar putea conduce un om sa-si ia viata poate fi o lipsa a suportului social si un sentiment al dezamagirii in privinta viitorului.

DIFERENTELE INTRE AUTOFLAGELARE SI SINUCIDERE

Autoflagelarea creeaza modalitati pentru a supravietui emotiilor coplesitoare. Emotiile sunt reprimate sau ascunse pentru a supravietui lipsei sperantei si a lipsei de putere. Aceasta actiune este de fapt chiar diferita fata de actiunea de cautare a anihilarii.

Unii oameni se prezinta cu taieturi artificiale, altii cu rani mai adanci ,insa severitatea ranilor nu reflecta neaparat continutul conflictului interior. Persoanele care isi fac rau singure au nevoie sa creada ca sentimentele lor conflictuale sunt luate in serios de catre cei in masura sa-i ajute. Ei nu ar trebui sa se teama din cauza respingerii, deoarece ranile sunt doar "superficiale", si nu necesita atentie mai concentrata.

Fiintele umane au o enorma capacitate de a supravietui celor mai incredibile dureri. Ne ingrijoram atunci cand cineva vorbeste despre moarte, temandu-ne in mod natural ca ar putea merge pana la capat .Dar poate ca tocmai acestea sunt sentimentele care au nevoie sa fie explorate.

Oamenii care au supravietuit abuzurilor si amenintarilor anihilarii emotionale sau fizice, pot avea o rezistenta imensa in a permite cuiva sa experimenteze intreaga greutate a sentimentelor. Rezistenta trebuie sa fie vazuta ca ceea ce este - un mecanism de aparare care a fost intru totul necesar la vremea la care pericolul a avut loc. Nu poate fi dezactivat cu usurinta. Ii ia timp unui client sa invete ca sentimentele nu il vor distruge.

SEMNE DE AVERTIZARE

Semnele de avertizare care arata ca cineva are intentii suicidare variaza de la un individ la altul, insa pot include:

• Schimbare marcanta in comportamentul persoanei. Cineva poate parea calm si linistit pentru prima data, sau, mai comun, poate fi retras si poate avea dificultati in comunicare.
• Exprimarea sentimentelor de esec, pierderea increderii in sine, izolare si pierderea sperantei.
• Exprimarea sentimentelor de inutilitate ("Ce rost are?")
• Discutia despre sinucidere. Este un mit acela ca oamenii care vorbesc despre sinucidere nu vor recurge la acest act.

CUM SA AJUTI?

Multi oameni sunt ambivalenti, iar sentimentele suicidare pot aparea si disparea in functie de stressul si de indatoririle zilnice. Pentru multi oameni exista cai mai putin extremiste de a rezolva problemele. Chiar si cand cineva pare absolut determinat sa isi ia propria viata, importanta discutiei, a examinarii fiecarei optiuni posibile si sursa de suport, nu poate fi supraestimata. Este important ca persoana sa fie incurajata sa nu priveasca sinuciderea ca fiind singura solutie posibila.

A fi doar acolo pentru a asculta persoana intr-un mod al acceptarii, poate contribui la a o determina sa se simta mai putin izolata si speriata. In acelasi timp, daca va aflati intr-o relatie stransa cu ea, este posibil sa va speriati, sa deveniti nervos sau sa va simtiti vinovat. Veti simti nevoia sa gasiti pe cineva - un prieten, un membru al familiei, un profesionist, sau un grup de suport caruia sa ii puteti incredinta temerile care va coplesesc. Este de asemenea important sa convingeti persoana cu intentii suicidare sa primeasca suport din exterior.

Este important sa discutati strategii pentru cautarea ajutorului atunci cand gandurile suicidare apar. Crearea unei liste pentru suport personal este un mod util de a revizui orice optiune. Lista poate include nume, numere de telefon si adrese, linii de ajutor, organizatii si profesionisti disponibili. Convingeti persoana sa pastreze lista langa telefon si sa consimta in a suna pe cineva in cazul aparitiei sentimentelor de suicid.

Supravietuirea unei crize este un lucru, iar rezolvarea problemei care sta la baza, este un cu totul alt lucru. Dificultatile care hranesc disperarea sunt de obicei multiple si nu dispar rapid. Este esential sa intelegeti ca aceste probleme de adancime sau sentimente suicidare pot reveni. Solicitarea ajutorului va reprezenta punctul de inceput al unui proces de recuperare.

Indiferent de tipul tulburarii psihice, inainte de instalarea momentului critic se manifesta o serie de simptome, care odata recunoscute, fac posibila interventia precoce si chiar prevenirea caderilor sau re-caderilor. Urmatoarea lista evidentiaza semnele de avertizare, cu ajutorul carora se poate realiza depistarea precoce a unei tulburari psihice.

1. Va simtiti tensionat si nervos.
2. Mancati mai putin.
3. Aveti probleme in a va concentra.
4. Va bucurati mai putin.
5. Aveti insomnii.
6. Va simtiti mai putin odihnit.
7. Nu puteti sa va amintiti lucruri.
8. Va simtiti depresivi.
9. Sunteti preocupati de unul sau doua lucruri.
10. Va vedeti prietenii mai rar.
11. Aveti impresia ca oamenii vorbesc despre dumneavoastra.
12. Nu sunteti interesati de nimic.
13. Va preocupati mai mult de problemele religioase.
14. Va simtiti rau, fara motive.
15. Va simtiti exuberanti.
16. Aveti impresia ca oamenii rad de dumneavoastra.
17. Auziti voci.
18. Va simtiti inutili.
19. Vedeti lucruri care nu sunt acolo.
20. Vorbiti intr-un mod care nu are sens pentru ceilalti oameni.
21. Aveti impresia ca cineva va controleaza.
22. Aveti vise urate.
23. Sunteti agresiv si repezit.
24. Va suparati din cauza unor lucruri marunte.
25. Nu va pasa cum aratati.
26. Aveti probleme de relationare.
27. Simtiti nevoia de a va face rau.
28. Aveti o multime de dureri si suferinte fizice.
29. Va este teama ca o sa innebuniti.
30. Simtiti ca ati vrea sa faceti rau altora.
31. Beti mai mult.
32. Folositi mai multe medicamente.
33. Simtiti ca ati vrea sa va sinucideti. 
34. Mancati mai mult.
35. Dormiti mai mult.
36. Simtiti ca ati vrea sa omorati pe cineva.
37. Sunteti descurajat de viata .
38. Va este teama ca se va intampla ceva.
39. Va simtiti ireal, ca si cum ati fi in afara corpului dumneavoastra.
40. Aveti impresia ca luminile sunt mai intense decat de obicei.
41. Va este teama sa fiti singur.
42. Aveti impresia ca sunetele sunt mai tari decat de obicei.
43. Aveti impresia ca va sunt comunicate mesaje speciale prin televizor, radio etc.