SUPORTUL SOCIAL

SUPORTUL SOCIAL

Sistemul de suport social este un factor important de mentinere a echilibrului afectiv, amenintat deseori de factori de adversitate, din ecosistemul biopsihosocial in care individul isi desfasoara existenta.

Acesta asigura mecanisme suple, adaptative, semnificative pentru o persoana specifica, cu o anumita individualitate particulara, ceea ce furnizeaza un feed-back protector din partea ambientului social, pe baza unei negocieri interactive si rezonabile cu agentii stresori de diferite naturi si semnificatii din acest ambient complex, cu care se impune o inter-relationare benefica procesului de adaptare individuala si inter-individuala.

Conceptul de suport social se inspira din lucrarile lui Emile Durkheim - sociolog francez care a produs un studiu de referinta asupra cauzelor sociale ale suicidului inca din 1897 - si in care, lipsa de integrare in reteaua conexiunilor sociale - anomia - reprezinta un risc sporit pentru suicid.

Suportul social este sistematizat in patru componente:

1. Reteaua sociala;

2. Interactiunea sociala;

3. Perceperea suportului social;

4. Suportul instrumental.

Reteaua sociala este compusa din indivizi si grupuri sociale intre care exista real, virtual si

potential, raporturi si interactiuni ce pot capata o semnificatie si un rol pozitiv sau negativ in procesul perpetuu de adaptare la un mediu artificial imaginat de inteligenta umana -  societatea umana - unicat de creativitate umana, cu foarte multe beneficii si contradictii uimitor de paradoxale. Lipsa unui partener de viata ar constitui factor de risc pentru decompensarea depresiva majora.

Interactiunea sociala se estimeaza dupa frecventa si mai ales calitatea interactiunilor dintre subiecti si alti membrii ai retelei sociale. Izolarea sociala conceputa ca un deficit de interactionare sociala plaseaza individul intr-o situatie de risc crescut pentru imbolnavirea depresiva.

Perceperea de catre individ a modului de functionare a sistemului de suport social la care se defineste apartenenta sa, este determinanta in conferirea unui rol protector sau, dimpotriva, a unui rol nociv, cu sentimentul de abandon, singuratate si instrainare.

Suportul instrumental consta in efortul de sustinere a pacientului de catre reteaua sociala prin realizarea serviciilor ce corespund nevoilor concrete ale pacientului. (Carol Friedemann, Psihiatrie, p. 144, 145)

Au fost dezvoltate tipologii care clasifica diversele comportamente in categorii de sprijin. In literatura asupra sprijinului social abordarea de a defini comportamentele de sprijin a fost categorisita ca fiind o abordare functionala deoarece cauta sa puna comportamentele in categorii pe baza functiilor pe care le-ar putea indeplini acestea (Cutrona si Russell, 1987).

De exemplu, analizele de factori realizate de Inventarul Comportamentelor de Sprijin Social au relevat patru componente:

1. sprijin afectiv

2. asistenta / ajutor tangibil (asistenta financiara, bunuri materiale etc.)

3. informare cognitiva

4. indrumare.

Scala Comportamentelor de Sprijin Social (Valux, Riedel si Stewart) a indicat cinci functii (in cazul sprijinului acordat parintilor cu copii mici):

1. sprijin afectiv

2. socializarea

3. asistenta practica

4. asistenta financiara

5. sfatuire / indrumare (Caruso,1992).

Desi schemele propuse de cercetatori difera substantial, se disting doua forme generale de sprijin:

1. sprijinul afectiv (comportamentele care comunica faptul ca un individ este iubit si se tine la el)

2. sprijinul instrumental (comportamentele care furnizeaza asistenta).

Dar si aceasta dihotomie are capcanele sale (exemplu: un imprumut in bani cand cineva si-a pierdut serviciul - poate induce persoana in eroare, crezand ca este iubita si ca cel care ii ofera ajutorul tine la ea). Astfel, un anumit comportament poate deservi / indeplini cateva functii. Aceasta suprapunere a functiilor indeplinite de anumite comportamente pot descrie corelatiile substantiale observate de-a lungul subscalelor care tind sa evalueze functii discrete ale acestui sprijin.

O alta deosebire in ceea ce priveste sprijinul este facuta de multi cercetatori cu referire la aspectele functionale ale relatiilor sociale. Sub acest raport, vorbim de sprijinul disponibil si sprijinul primit (ex. Barrera, 1986; Gottlieb, 1985; Sarason, Shearin, Pierce si Sarason, 1987; Wethington si Kessler, 1986). Desi terminologia folosita difera, cercetatorii ce lucreaza asupra sprijinului social au scos in evidenta deosebirea dintre sprijinul disponibil si cel primit.

O deosebire conceptuala intre aceste elemente a fost facuta de multi cercetatori, operationalizarile au fost diverse, si corelatiile dintre standardele raportului propriu ale sprijinului disponibil si primit sugereaza doar o slaba asociere intre cele doua.

Mai mult, studiile ce leaga perceptia sprijinului disponibil de conduitele sprijinului real s-au adresat problemei intr-o varietate de moduri, si din nou au gasit relatii non-existente (Lakey & Heller, 1988) sau slabe (Cutrona, 1986) intre cele doua.