Psihologia educationala - domeniu specializat

Psihologia educationala - domeniu specializat

Dintr-o perspectiva generala, psihologia educationala ar putea fi conceputa ca un domeniu specific al psihologiei generale. Evolutia individuala este inseparabila de psihologia copilului si a adolescentului. Cunoasterea variatiilor pe care copilul le inregistreaza de la nastere la maturitate faciliteaza stabilirea unei educatii progresive si gasirea de mijloace cat mai adaptate la mutatiile naturale ale indivizilor. Marele principiu va fi intotdeauna armonizarea actiunii educative cu mersul natural al evolutiei copilului. De aici si stransa legatura dintre psihologie si pedagogie, dintre psihologie si scoala.

Exista diferente de complexitate intre sarcinile pe care si le asuma scoala si cele care sunt derivate din principiile psihologice. Scoala nu se poate baza doar pe prescriptiile psihologice in ceea ce priveste formarea si dezvoltarea personalitatii copilului, ea trebuind sa apeleze si la problematica de studiu a altor discipline cum ar fi: sociologia, ergonomia, didactica etc. totusi, cele mai importante linii de directionare pe linia dezvoltarii armonioase a personalitatii, ne-o da psihologia, cu toate ramurile ei si mai ales psihologia educationala.

Ramurile psihologiei:

psihologia generala;

psihologia varstelor;

psihologia copilului;

psihologia educationala;

psihologia muncii;

psihologia sociala;

psihopedagogia handicapatilor;

psihodiagnosticul;

psihologia clinica;

psihologia industriala.

Putem observa ca cele mai multe dintre ramurile psihologie se refera la om, la copil si la scoala. Psihologia educationala este strans legata de psihologia varstelor, care analizeaza copilul de diferite varste, de la nastere la maturitate; psihologia copilului, care se ocupa cu evolutia copilului, in functie de natura personalitatii sale; psihologia sociala - studiaza aspecte legate de integrarea adecvata a individului in mediul social; psihopedagogia inadaptatilor scolar - studiaza nivelul intelectual al copiilor de varsta scolara, problema randamentului scolar, a succesului sau insuccesului scolar; psihodiagnosticul - se ocupa cu specificul testelor ce pot fi aplicate indivizilor de diferite varste, pentru a testa diferite aspecte ale personalitatii acestora; psihologia handicapatilor - se ocupa cu tratarea si educarea handicapatilor.

Toate aceste ramuri ale psihologiei au adus scolii numeroase tehnici, modalitati de studiere si evaluare a comportamentului elevilor. Iata deci, ca pornind de la ideea ca pedagogia studiaza procesul si tehnologia modelarii personalitatii, prin invatare - educatie, ea nu se poate dispensa de cunostintele despre psihic, conduita, personalitate, relatii, grup, toate aceste aspecte fiind strans legate de individul ce trebuie ajutat sa evolueze, sa se transforme adecvat, in societate, la un moment dat.

Pe de alta parte, psihologia este ajutata de pedagogie tocmai in gasirea unor tehnici adecvate de construire a personalitatii elevului, aceste cadre si metode educationale ajutand-o sa explice fenomene psihice, trasaturi de personalitate.

Profesorul nu trebuie sa se margineasca la a cunoaste elevul asa cum este el acum, ci trebuie sa identifice etapele anterioare varstei scolare pentru a-si explica de ce este acest elev asa - acum, sau trebuie sa prevada ceea ce va urma sa faca elevul dupa iesirea din scoala, sa-l indrume spre o meserie sau alta, conform pe capacitatilor pe care acesta le are, conform personalitatii sale in ansamblu. Iata de ce, psihologia educationala este fundamentala in ceea ce priveste formarea viitorilor profesori: ea ofera toate datele cu privire la incadrarea copilului intr-o anumita categorie, conform temperamentului, caracterului, capacitatilor sale etc. , astfel incat profesorul il va putea dirija spre un anume comportament, si-l va propulsa spre o anumita cale de urmat in viata.