PSIHANALIZA

Psihiatria moderna si psihologia clinica au fost in mare masura influentate de teoria si practica psihanalizei. In sens strict, psihanaliza se refera la sistemul conceptual si la psihoterapia inspirate direct din lucrarile si tehnica terapeutica ale lui Sigmund Freud. Datorita acestui lucru a fost determinat conceptul de psihanaliza freudiana.

Psihanaliza poate fi considerata in acelasi timp o teorie psihologica asupra dinamicii naturii umane, o metoda de cercetare si o abordare psihoterapeutica.

Bazele teoretice ale psihanalizei

Pentru teoria psihanalitica este centrala distinctia intre motivele inconstiente si cele constiente care stau la baza conduitei umane. Sunt cunoscute in psihologie experimentele care se refera la studiul influentei sugestiilor post-hipnotice in cadrul carora subiectul executa comenzi de a caror sursa acesta nu este constient.

Psihanaliza pune accent pe influenta unor forte inconstiente in dezvoltarea si mentinerea unor tulburari psihice sau a unor perturbari in sfera personalitatii.

Conform teoriei psihanalitice, fortele inconstiente influenteaza in fiecare clipa comportamentul uman, ele interferand cu elementele constiente ale psihismului.

Tehnica terapeutica a psihanalizei clasice isi propune sa aduca la nivelul constiintei emotiile, motivele si experientele de care subiectul nu este constient. Odata ce acestea au atins nivelul constiintei, individul isi extinde controlul constient asupra lor sau se elibereaza de energia psihica pe care aceste continuturi psihice o contin.

Trebuie subliniat faptul ca, inconstient nu inseamna ca anumite idei sau stari afective dispar complet din constiinta, ci, de cele mai multe ori, inseamna disocierea unor parti componente a unor continuturi psihice care ar trebui sa se afle in mod firesc impreuna.

Pentru psihanalisti sanatatea mentala depinde de gradul in care viata psihica este condusa de forte de natura constienta, si de constientizarea efectului unor forte inconstiente.

Privit din alta perspectiva, acest obiectiv poate sa insemne de fapt intarirea eului, comportamentul fiind adus sub controlul ego-ului. In felul acesta, dinamica fortelor psihice este modificata.

Conform psihanalizei, structura personalitatii cuprinde trei instante

psihice: Ego, Id, Super-ego.

Ego-ul sau eul are drept functii perceperea evenimentelor interne sau externe, integrarea diferitelor continuturi psihice, cat si o functie executiva.

Id-ul se refera la impulsurile inconstiente, persistente de cautare a placerii si de ostilitate, impulsuri pe care ego-ul le poate restructura conform datelor realitatii.

Super-ego-ul se compune din continuturi psihice de natura social-valorica, idealuiri, principii morale si elemente de autocritica in raport cu primele, care stimuleaza ego-ul in actiunea sa de combatere a fortelor id-ului. Ego-ul, entitate psihica de natura constienta se afla in contact permanent cu mediul inconjurator si este capabil de judecata independenta.

La adultul normal Ego-ul are de regula suficienta forta pentru a face fata tendintelor inconstiente ale Id-ului prin transformarea si suprimarea acestora.

Mai mult, ego-ul actioneaza impotriva aducerii lor in constiinta, punand in actiune diferite mecanisme de aparare. Practic, prin intermediul declansarii mecanismelor de aparare ale ego-ului are loc procesul constientizarii continuturilor inconstientului.

Un alt element important al psihanalizei este postulatul conform caruia experientele din copilarie joaca un rol deosebit de important in formarea personalitatii adulte.

Trebuie subliniat faptul ca Freud a avut o conceptie determinista asupra psihicului uman, el accentuand mult asupra cauzalitatii unor tulburari psihice.

El sublinia insemnatatea unor fenomene, ca actele ratate, lapsusurile, asociatiile libere si analiza visurilor, in descoperirea unor continuturi ascunse ale psihicului uman, oricat de neinsemnate ar parea aceste fenomene la prima vedere.

Putem spune ca perspectiva psihanalitica are la baza urmatoarele principii fundamentale:

• Ideea ca omul poseda o serie de impulsuri si tendinte instinctive - pulsuri de natura inconstienta si preocuparea pentru modul in care aceste impulsuri sunt exprimate, transformate sau refulate. Refularea se produce pentru a nu permite gandurilor, dorintelor si afectelor penibile sa atinga pragul constiintei.
• Convingerea ca refularea are la baza in principal tendinte sexuale si ca tulburarile psihice au la origine o dezvoltare psihosexuala defectuoasa.
• Ideea ca dezvoltarea psihosexuala defectuoasa origineaza in conflicte si psihotraumele din copilaria timpurie, mai ales in complexul lui Oedip, care in forma sa clasica se manifesta in dorinta sexuala fata de parintele de sex opus.
• Convingerea in caracterul universal si persistent al complexului Oedip, care ramane activ si neconstientizat.
• Ideea ca omul se confrunta cu conflictele dintre pulsiunile biologice

instinctive(id), substitutele acestora , mecanismele primare de aparare a ego-ului care incearca o mediere cu realitatea externa in acord cu standardele si principiile morale elaborate de societate.

• Psihanalistii sunt partizanii determinismului sau cauzalitatii psihice, dupa care fenomenele psihice si comportamentale umane nu apar intamplator, ci sunt determinate strict de evenimente anterioare, care daca nu sunt constientizate determina subiectul sa repete mereu aceleasi tipuri de comportamente.

Pornind de la aceste principii, sarcina principala este sa se aduca in constiinta inconstientul, adica sa-l ajute pe pacient sa constientizeze si sa inteleaga continutul pulsional din zonele profunde ale psihismului.

Procesul psihoterapeutic dinamic este marcat de momente de catharsis (descarcari psihice de natura emotionala) si insight.

Harper definea catharsisul ca o descarcare a tensiunii si anxietatii prin retrairea pe plan psihic a experientelor trecute.

La inceputul psihanalizei catharsisul a fost considerat un element de baza al psihoterapiei. Dar catharsisul ramane in continuare un element important in terapia analitica pentru ca :

a)     terapia nu poate progresa daca pacientul nu-si exprima intr-o anumita masura trairile efective;

b)     exprimarea acestor sentimente ii produce pacientului o usurare, fapt ce incurajeaza pe acesta sa continue terapia.

Ambele procese - catharsisul (descarcarea) si insightul (iluminarea) sunt considerate ca apartinand psihanalizei traditionale.

Dupa Hutchinson exista patru etape succesive in atingerea insightului psihoterapeutic si anume:

o etapa pregatitoare, caracterizata prin trairea sentimentului de frustrare, anxietate de disperare, urmata de o activitate febrila de cautare prin incercari si erori a unei solutii la problema proprie si apoi o recadere;

o etapa de incubatie sau renuntare, manifestandu-se prin lipsa de motivatie sau rezistenta la rezolvarea propriilor probleme;

o etapa de iluminare cand problema devine clara pentru pacient si solutia se impune de la sine;

o faza de evaluare si elaborare a solutiei care este confruntata cu criterii exterioare furnizate de realitate.

Psihanaliza conservatoare considera ca pot fi abordate psihanalitic urmatoarele categorii de tulburari : stari de anxietate, isteria anxioasa, isteria de conversatie, nevrozele, fobiile, perversiunile.

Tehnicile psihanalizei

Tehnicile psihanalizei sunt:

metoda asociatiilor libere: lasarea mintii sa vagabondeze, pacientul sa spuna tot ce-i trece prin cap;

analiza viselor: calea "regala" spre inconstient, fiecare vis reprezinta o lupta a pacientului de a-si rezolva conflictele de natura inconstienta;

analiza actiunilor pacientului: analiza comportamentului non-verbal si verbal ;

transferul si rezistentele: se refera la relatia terapeut-pacient, relatie care are un caracter irational, proiectiv si ambivalent;

contratransferul: controlul sentimentelor fata de pacient, fara insa a deveni nereceptiv si lipsit de intelegere umana;

analiza Ego-ului: intelegerea aspectelor curente ale vietii pacientului, precum si a radacinilor trecute ale problemelor actuale;

interpretarile: semnificatii si conexiuni legate de problemele de baza ale pacientului;

prelucrarile asupra materialului produs de pacient: continuarea demersului analitic sub forma unor interpretari specifice, cum ar fi: clarificarea, interpretarea si prelucrarea asociativa.

In concluzie, putem spune ca in psihanaliza procesul psihoterapeutic functioneaza pe baza a trei aspecte. Modelul prototip pentru terapiile dinamice este psihanaliza clasica intemeiata de Freud.