METEOROLOGIE AERONAUTICA

1. GENERALITATI

Meteorologia este stiinta care se ocupa de studiul atmosferei, factorilor si fenomenelor din atmosfera.

Starea meteo are o influenta capitala asupra desfasurarii activitatilor aeronautice.

Conditii meteo favorabile saltului cu parasuta:

- vizibilitate peste 4 km;

- plafon cu 100 m. mai sus decat inaltimea de lansare;

- viteza vantului max. 6 m/s pentru incepatori;

max. 8 m/s pentru avansati;

max. 9 - 10 m/s pentru performanta;

- temperatura intre - 10 ⁰ C / + 35 ⁰ C.

2. ATMOSFERA

2.1. GENERALITATI

- Este invelisul gazos al pamantului.

- Compozitie - gaze: azot 78,08%, oxigen 20,95%, argon 0.93%, bioxid de carbon 0,03%, gaze rare (hidrogen, heliu, radon, neon, xenon, metan, ozon, kripton);

- diverse : 4% - vapori de apa, microparticule, saruri, bacterii, fum, praf, micrometeoriti.

- Pana la altitudinea de cca. 70 km compozitia aerului este aproape omogena.

- Inaltime - maxima 2500 km;

- practica 800 km - peste aceasta altitudine elementele sunt in stare moleculara

sau atomica.

2.2. ZONELE ATMOSFEREI

1. Troposfera - pana la 5 - 8 km la Poli si 15 - 18 km la Ecuator;

- zona unde au loc toate fenomenele meteo, optice si electrice;

- presiunea, densitatea si temperatura scad constant.

2. Tropopauza - pana la cca. 11 km;

- temperatura - standard - 56.5 ⁰C;

- medie - 45 ⁰C la Poli si - 80 ⁰C la Ecuator;

- prezinta discontinuitati datorita curentilor jet.

3. Stratosfera - pana la 35 - 50 km;

- temperatura - pana la 15 - 20 km ramane constanta;

- intre 20 - 30 km creste brusc datorita stratului de ozon (grosime de cativa metri) care absoarbe radiatiile ultraviolete;

- vizibilitatea foarte buna datorita continutului de vapori de apa foarte redus;

- vanturi laminare foarte puternice (pana la 25 km vanturi de vest iar deasupra cele de est).

4. Stratopauza - la cca. 50 km;

- zona de tranzitie intre stratosfera si mezosfera;

- temperaturi foarte inalte.

5. Mezosfera - pana la 80 - 85 km;

- temperatura scade constant odata cu altitudinea pana la - 70 ⁰C.

6. Mezopauza - la cca. 85 - 90 km.

7. Termosfera - pana la 1000 km;

- temperatura creste pana la cca. 1500 ⁰C - 2000 ⁰C;

- zona aurorelor polare.

8. Termopauza - la cca.1000 km.

9. Ionosfera - aer puternic ionizat;

- undele electromagnetice sunt reflectate catre pamant.

10. Exosfera - aer in stare atomica;

- temperatura : diurna + 2500 ⁰C / nocturna - 273 ⁰C.

2.3. PROPRIETATILE AERULUI

- Incolor, inodor, insipid;

- Fluiditate, difuziune, comprimare;

- Transparenta redusa datorita apei si pulberilor;

- Greutate 760 mmHg;

- Densitate - marime variabila cu mare influenta asupra zborului;

- scade odata cu altitudinea, unde se rarefiaza.

3. FACTORII ATMOSFERICI

3.1. GENERALITATI

- Temparatura, umiditatea si presiunea nu sunt legate functional ci in interdependenta statica.

- Apar miscari turbulente in raport cu suprafata terestra.

- Circulatia atmosferei depinde de distributia temperaturii pe glob si de rotatia pamantului.

3.2. TEMPERATURA

3.2.1. Generalitati

- Prin temperatura se intelege starea de incalzire a unui corp.

- Prin caldura specifica a unui corp se intelege cantitatea de caldura necesara pentru a incalzi cu 1 ⁰C un gram din acel cor (caldura specifica a apei se numaste Calorie).

3.2.2. Propagarea caldurii

- Prin conductie - transmiterea caldurii la scara moleculara in corpurile materiale (sunt bune sau rau conducatoare de caldura).

- aerol stagnant pe o suprafata terestra foarte calda, va absorbi o oarecare cantitate de caldura si va deveni mai cald, sau invers, aerul cedeaza propria caldura solului, racindu-se.

- Prin convectie - pentru lichide si gaze (sunt rau conducatoare de caldura).

- miscarea aerului pe verticala sub efectul diferentelor de temperatura.

- Prin advectie - pentru lichide si gaze (datorita diferentelor de temperatura).

- ziua incalzirea aerului iar noaptea racirea lui este influentata de vant si curenti care, datorita intensitatii, provoaca efecte mai mici sau mai mari.

- Prin radiatie - in spatii materiale prin intermediul undelor electromagnetice.

- energia solara primita sub forma de unde scurte este transformata in energie calorica si remisa atmosferei de catre pamant sub forma de unde lungi

3.2.3. Incalzirea atmosferei

- Se realizeaza de la pamantul incalzit de la soare, prin convectie.

- Pamantul se incalzeste prin radiatie, dar diferit in functie de structura (orase, lacuri, munti,etc).

- Aerul de la sol se incalzeste prin contact direct, devine mai usor (mai putin dens) si urca in altitudine formand curenti de convectie.

- Curentii turbulenti, comprimarea si dilatarea aerului, produc de asemenea efecte termice (incalzire sau racire).

- Racirea nocturna apare prin racirea treptata a aerului de la sol, prin contact direct.

- Atmosfera terestra se comporta ca un termostat, moderand caldura ziua si intarziind pierderea acesteia noaptea.

Paduri zona cu cladiri parcuri culturi lac teren nisipos

Modul de incalzire al atmosferei

3.2.4. Masurarea temperaturii

- Aparate - termometre variabile cu alcool sau mercur;

- termometre de maxim sau de minim;

- termografe.

- Unitati de masura - Celsius (⁰C) - 0 ⁰C = punctul de inghet al apei;

- 100 ⁰C = punctul de fierbere al apei.

- Kelvin (⁰K) - 0 ⁰K = zero absolut = -273 ⁰C;

- 0 ⁰C = +273 ⁰K;

- 100 ⁰C = +373 ⁰K.

- Fahnrenheit (⁰F) - - 32 ⁰F = 0 ⁰C;

- 212 ⁰F = 100 ⁰C;

- 1 ⁰C = 9/5 ⁰F.

- Temperatura standard in aviatie este de + 15 ⁰C la 760 mmHg (la nivelul marii).

3.2.5. Variatiile temperaturii

- In loc fix - periodice - diurne - maxime - la 2 - 3 ore dupa trecerea soarelui peste meridian;

- minime - dupa rasaritul soarelui.

- sezoniere - maxime - vara;

- minime - iarna;

- neperiodice - produse de perturbatiile atmosferice.

- De la loc la loc - pe meridian - temperatura scade de la Ecuator spre Poli;

- invazii de mase de aer cald sau rece ce provoaca diferente mari de temperatura in locuri relativ apropiate.

- In inaltime - temperatura scade cu 6,5 ⁰C / km altitudine;

- aerul ce urca se raceste iar cel ce coboara se incalzeste.

3.2.6. Gradient termic vertical

- Este scaderea temperaturii pentru o diferenta de nivel de 100 m.

- Valori - pentru aer uscat = 1 ⁰C / 100 m (gradient adiabatic uscat);

- pentru aer umed saturat = 0,5 ⁰C / 100 m (gradient adiabatic umed);

- medie pentru aviatie = 0,65 ⁰C / 100 m.

3.2.7. Inversiune si isotermie

- Inversiune - zona in care temperatura creste odata cu altitudinea;

- produce ceata, nori josi, opacitatea aerului.

- Isotermie - zona in care temperatura ramane constanta odata cu cresterea altitudinii.

- Cauze - radiatia nocturna in noptile senine;

- invazii de aer rece la sol;

- comprimarea aerului;

- norii;

- caldura de condensare a vaporilor de apa;

- fronturile meteo ce produc modificari in altitudine.

3.3. UMIDITATEA

3.3.1. Generalitati

- Starile apei - gazoasa - vapori de apa;

- lichida - picaturi fine de apa ce formeaza ceata, burnita, ploaia, norii;

- solida - zapada, gheata, grindina.

- Caldura latenta reprezinta energia suplimentara necesara schimbarii starilor apei.

la topire - solidificare = 80 calorii/gram

la evaporare - condensare = 600 calorii/ gram pentru 0⁰ C

= 500 calorii/ gram pentru 100⁰ C

- la sublimare = 680 calorii/gram

- Continutul in apa al atmosferei este variabil si provine din evaporarea apelor de suprafata, transpiratia plantelor, etc.

- Evaporarea are loc pana cand aerul devine saturat, surplusul condensandu-se.

-Temperatura punctului de roua este temperatura la care aerul devine saturat prin racire, la presiune constanta.

- Evaporarea creste odata cu temperatura, consumandu-se caldura si avand loc o racire.

- Condensarea elibereaza caldura, avand loc o incalzire.

3.3.2. Clasificare

- Umezeala absoluta (Ua) - exprima cantitatea vaporilor de apa in grame, continuta in 1 m³ de aer;

- este direct proportionala cu temperatura;

- variatii - iarna - maxim 5 g/m^3;

- vara - peste 10 - 15 g/m^3.

- Umezeala absoluta maxima (Uam)

- exprima cantitatea maxima de vapori de apa ce o poate contine 1 m³ de aer la o anumita temperatura;

- creste odata cu cresterea temperaturii;

- variatii - - 30 ⁰C = 0.3 g/m^3;

- + 30 ⁰C = 30,4 g/m^3.

- Umezeala relativa (Ur) - exprima raportul dintre umezeala absoluta si umezeala absoluta maxima in procente Ur = Ua / Uam x 100 (%);

- variaza proportional cu temperatura;

- este raportul dintre tensiunea elastica a vaporilor de apa in momentul respectiv si tensiunea maxima ce o poate avea aerul la temperatura din momentul respectiv.

3.3.3. Masurarea umiditatii

- Aparate - higrometrul cu fir de par (pentru Ur);

- psihrometrul (pentru temperatura punctului de roua si Ur);

- higrograf.

3.3.4. Variatiile umiditatii

- Periodice - diurna - ziua - creste Ua si Uam, scade Ur;

- noaptea - creste Ur, scade Ua si Uam.

- sezoniera - vara - creste Uam, scade Ua si Ur;

- iarna - creste Ua si Ur, scade Uam.

- Accidentale - datorita miscarii maselor de aer, produse de diferentele de temperatura dintre zone.

- In altitudine - Ua scade odata cu altitudinea;

- Ur creste pana la nivelul de condensare (in nori), iar deasupra scade brusc aerul devenind foarte uscat;

- nivelul de condensare reprezinta inaltimea la care Ur = 100% iar vaporii de apa se condenseaza formand norii.

3.4. PRESIUNEA

3.4.1. Generalitati

- Este apasarea exercitata de o coloane de aer cu baza de 1 cm² si inaltimea egala cu inaltimea atmosferei.

- Pusa in evidenta de Toricelli.

3.4.2. Masurarea presiunii

- Aparate - barometru cu mercur sau capsula aneroida;

- barograf.

- Unitati de masura - milimetrii coloana de mercur (mmHg) 760 mmHg = 1033,6 g/cm^2;

- milibari (mb) 1 mb = 1 hPa;

- hectoPascali (hPa) 1 mmHg = 1,35 hPa.

3.4.3. Variatia presiunii

- Diurna - maxime in jurul orelor 10 si 24;

- minime in jurul orelor 04 si 16.

- Sezoniera - pe continent - maxime iarna;

- minime vara.

- pe oceane - maxime vara;

- minime iarna.

- Accidentala - produsa de perturbatii atmosferice;

- pot atinge 10 mb in timp scurt.

- In altitudine - scade odata cu cresterea altitudinii;

- cauze - scaderea densitatii aerului in inaltime;

- scurtarea coloanei de aer odata cu cresterea altitudinii;

- variatii - la nivelul marii scade cu 1 mmHg la fiecare 11 m altitudine;

- la 5000 m scade cu 1 mmHg la fiecare 16 m altitudine;

- la 11000 m scade cu 1 mm Hg la fiecare 32 m altitudine.

4. FENOMENE ATMOSFERICE

4.1. VANTUL

4.1.1. Generalitati

- Este miscarea pe orizontala a unei mase de aer de la un punct de maxim la un punct de minim barometric.

- Este provocat de diferenta de presiune de la loc la loc datorita incalzirii inegale a suprafetei terestre si a maselor de aer de la sol.

- Aerul mai rece (cu presiune mai mare) se deplaseaza spre zonele mai incalzite (cu presiune mai mica).

4.1.2. Masurarea vantului

- Intensitatea - aparate - anemometre sau anemografe;

- unitati de masura - m / s , km / h.

- Directia - este directia din care bate vantul;

- aparate - girueta, maneca de vant, T - eul mobil;

- unitati de masura - N = 0⁰ sau 360⁰, E = 90⁰, S = 180⁰, V = 270⁰.

4.1.3. Diferenta de directie si intensitate a vantului la sol si in altitudine

- Forta care produce miscarea orizontala este diferenta de presiune.

- Gradientul baric este diferenta de presiune raportata la o lungime de 1⁰ latitudine = 111 km.

- Miscarea aerului produsa de forta de gradient este perpendiculara la izobare (sau izoipse in altitudine).

- Forta Coriolis - apare datorita miscarii de rotatie a pamantului;

- aerul este deviat spre dreapta directiei sale de miscare in emisfera nordica si spre stanga in emisfera sudica.

- Forta de frecare - apare la sol si are ca efect schimbari de directie si intensitate datorita neuniformitatii solului.

- Forta Coriolis combinata cu forta de frecare echilibreaza forta de presiune.

4.1.4. Tipuri de vant

- Dupa structura - laminar - directie si intensitate constante;

- turbulent - directie si intensitate variabile;

- rafalos - directie constanta si intensitate variabila;

- durata unei rafale de maxim 2 minute.

- Periodice si regulate - alizee - intre Ecuator si Tropice;

- musoni - zona asiatica si Oceanul Indian.

- Locale - brize marine - datorita incalzirii diferite a uscatului fata de apa;

- ziua de la apa spre uscat (briza de mare);

- noaptea de la uscat spre apa (briza de uscat);

- cu o viteza de 5 km / h pana la 10 - 15 km fata de linia de demarcatie.

- briza de munte - datorita racirii mai rapide a crestelor noaptea;

- ziua aerul rece urca spre creste (briza de vale) inlocuind aerul incalzit;

- noaptea aerul rece coboara spre vai.

- efectul de fohn - este vantul cald si uscat care coboara pe panta unui munte;

- apare cand pe doi versanti ai unui munte avem diferente de presiune iar aerul mai dens urca pe creasta, racindu-se, si coboara pe partea cealalta, incalzindu-se.

- undele orografice - perturbari ce apar pana la 3 - 4 ori inaltimea obstacolului intalnit;

- apar zone turbionare pe axa orizontala, fata de creste, numite rotori si avand intensitate de peste 8 m / s in interior.

- crivatul - sufla intens in Moldova, Dobrogea, S si E Munteniei.

- austrul - sufla in S in Oltenia, Banat, Crisana;

- ajunge in Moldova ca un vant cald si uscat ce aduce geruri mari.

- nemirul - sufla in depresiunile din E Transilvaniei si a Brasovului.

4.2. CURENTII

4.2.1. Generalitati

- Sunt miscari verticale sau inclinate ale maselor de aer.

4.2.2. Clasificare

- Dupa directie - ascendenti;

- descendenti;

- oblici.

- Dupa cauza de producere

- miscari ascendente si descendente convective

- au o zona centrala ascendenta (termica), o zona divergenta in varful miscarii (nori cumulus de apa), o zona descendenta si o zona convergenta la baza;

- nivelul de convectie este inaltimea maxima la care poate sa ajunga un curent ascendent in urcare.

- miscari ascendente de alunecare

- masa de aer in deplasare este obligata sa urce o panta.

- apar - fronturi calde - o masa de aer cald urca peste o masa de aer rece;

- fronturi reci - o masa de aer rece patrunde sub una calda si o obliga sa urce;

- front de panta - o masa de aer urca pe o panta formand un curent ascendent care inceteaza odata cu atingerea varfului.

- miscari ascendente de turbulenta

- apar - prin lovirea maselor de aer in deplasare de un obstacol si care, prin incalzire, urca;

- cand nivelul de condensare este mai ridicat ca nivelul pantei, masa de aer cald se desprinde de pe panta formand un curent ascendent termic.

4.2.3. Conditii de formare a ascendentelor

- Apar in situatia unei atmosfere instabile, cand o particula de aer incalzita (cu 2 - 3 ⁰C fata de mediul ambiant) primeste un impuls si incepe sa urce.

- Ascensiunea continua pana cand temperatura particulei devine egala cu temperatura mediului; in acel moment se atinge nivelul de echilibru.

- Daca instabilitatea este mare, diferenta de temperatura intre particula si mediu ramane constanta sau se mareste, ascensiunea continuind pana la mari inaltimi.

4.3. NORII

4.3.1. Generalitati

- Sunt constituiti din picaturi fine de apa sau cristale de gheata suspendate in atmosfera.

- Conditiile pentru formarea norilor sunt condensarea si sublimarea vaporilor de apa in saturatie avansata si in prezenta nucleelor de condensare.

- Condensarea si sublimarea se realizeaza in natura prin:

- radiatia nocturna - produce nori cu plafon jos sau ceata prin condensare, datorita racirii aerului in urma variatie terestre si prin miscari verticale in prezenta umezelii;

- miscari de convectie ascendente ce pot fi:

- termice - datorita neincalziri uniforme a solului;

- dinamice - cand aerul urca o panta sau aerul rece in deplasare intra sub un aer cald pe care-l obliga sa se ridice brusc.

- ondulatorii - intre doua straturi de izotermie sau inversiuni termice

4.3.2. Clasificarea norilor

- Dupa compozitia particulelor - de apa;

- de gheata (de zapada);

- micsti.

- Dupa geneza - stratificati - conditii de atmosfera stabila in front cald sau conditii anticiclonice;

- Cirrus, Cirrostratus, Altostratus, Nimbostratus, Stratus.

- ondulati - conditii de turbulenta pe o anumita grosime a atmosferei;

- Cirrus, Altostratus, Stratus.

- convectivi - formati prin convectia termica sau dinamica;

- Cumulus, Cumulonimbus.

- Dupa inaltimea bazei fata de sol - etaj inferior - baza intre 0 - 2 km;

-Stratus, Nimbostratus, Stratocumulus, Cumulus, Cumulonimbus.

- etaj mijlociu - baza intre 2 - 5 km;

- Altocumulus, Altostratus, Nimbostratus.

- etaj superior - baza intre 5 - 15 km;

- Cirrus, Cirrostratus, Cirrocumulus.

- Dupa forma - val - strat continuu si uniform, cu densitate variabila;

- fragmentati - lamele, filamente, lespezi, gramajoare.

4.3.3. Descrierea norilor

Cirrus (Ci) - nori separati cu aspect de filamente, fibre albe si subtiri, benzi transparente;

- formati din cristale albe de gheata.

Cirrocumulus (Cc) - paturi sau bancuri subtiri cu aspect valurit;

- formati din cristale fine de gheata.

Cirrostratus (Cs) - aspect valuros, albicios;

- ocupa partial sau total bolta cereasca;

- formati din cristale fine de gheata;

- formeaza fenomenul de hallo.

Altocumulus (Ac) - valuri albe sau cenusii sub forma de rulouri, siruri, benzi;

- formati din apa sau gheata;

- se coloreaza in rosu la apus si rasarit;

- nu dau precipitatii.

Altostratus (As) - panze albe sau cenusii sub aspect valurit, striat, fibros sau uniform;

- acopera total sau partial cerul;

- formati din apa sau gheata;

- dau rar precipitatii slabe.

Nimbostratus (Ns) - panze in strat gros de nori cenusii cu grosimea intre km. 2 - 7;

- dau precipitatii continue sub forma de ploaie sau ninsoare;

- vizibilitate scazuta in nori datorita picaturilor mari si dese;

- formati din vapori, apa si gheata.

Stratocumulus (Sc) - paturi sau bancuri, cenusii sau albicioase, cu aspect ondulat;

- apar dimineata si seara;

- dau precipitatii slabe.

Stratus (St) - panza continua, paturi dense cu baza uniforma si joasa;

- formati din apa sau gheata;

- dau burnita;

se formeaza prin procese de radiatie sau prin ridicarea cetii de la sol.

Cumulus (Cu) - contur bine determinat sub forma de domuri, turnuri sau gramezi;

- albi la partea superioara si cenusii la partea inferioara;

- se dezvolta in timpul zilei datorita curentilor termici convectivi;

- forme - humulis - petece albe si subtiri cu spatii largi intre ele;

- nori de timp frumos.

- mediocris - albi, stralucitori, cu dezvoltare mai mare pe verticala;

- nu dau precipitatii.

- congestius - cu parti albe si cenusii, cu dezvoltare mare pe verticala;

- precipitatii sub forma de averse.

Cumulonimbus (Cb) - nori de formatiune verticala, dense si dezvoltate, forme de munte sau turnuri enorme;

- baza si mijlocul negre iar varful albicios sub forma de creneluri sau nicovala;

- dau averse de ploaie, lapovita, ninsoare sau grindina, insotite de fenomene orajoase (descarcari electrice);

- formati din vapori, apa si gheata;

- apar in anotimpul cald;

- au la interior - puternici curenti ascendenti sau descendenti ce produc turbulente termice;

- sarcini electrice cu diferente de potential de mii de volti.

4.3.4. Nebulozitatea si plafonul

- Nebulozitatea - cantitatea de nori vizibili de la sol;

- se masoara in optimi din suprafata cerului - 8 / 8 = cer acoperit complet;

- 3 / 8 = cer acoperit partial.

- tipuri - totala - fractiunea de cer ocupata de toti norii vizibili;

- partiala - fractiunea de cer ocupata de un gen de nori (2 Altostratus, 3 Cirrus, 7 Cumulus, 8 Cumulonimbus, 8 Nimbostratus).

- Plafonul - reprezinta inaltimea bazei norilor la verticala locului;

- se masoara cu - balonul atmosferic;

- radiosondaje cu ceilometrul;

- proiectorul de nori;

4.4. PRECIPITATIILE ATMOSFERICE

4.4.1. Generalitati

- Prin precipitatie se intelege apa care cade din nori, indiferent de forma (starea de prezentare).

- Fac parte din hidrometeori.

- Cauzele formarii - vaporii de apa condensati, sub forma de picaturi sau cristale, se unesc in jurul nucleelor de condensare si datorita greutatii cad pe pamant.

4.4.2. Tipuri de precipitatii

- Ploaia - picaturi cu diametrul mai mare de 0.5 mm, dispersate si cu viteza de cadere de 2 - 5 m/s

- Nimbostratus, Stratus, Stratocumulus

- Lapovita - amestec de picaturi si fulgi

- Nimbostratus

- Zapada - cristale ramificate, sub forma de stelute

- Nimbostratus, Stratus, Stratocumulus

- Burnita - picaturi cu diametrul mai mic de 0,5 mm

- prin inghetare formeaza polei

- Nimbostratus, Stratus, Stratocumulus

- Mazarichea - graunte de gheata cu diametrul intre 0,2 - 0,5 mm

- Grindina - bucati de gheata cu diametrul intre 5 - 50 mm

- uneori sub forma de blocuri - placi

- Cumulonimbus

- Aversa - apa sau gheata

- cantitate mare in timp mic

- Cumulonimbus, Cumulus congestus

- Ceata

5. CIRCULATIA AERULUI

5.1. GENERALITATI

- Miscarea aerului este datorata repartitiei inegale a presiunii atmosferice prin incalzirea neuniforma a suprafetei terestre.

- Deplasarea pe glob se realizeaza de la sistemul anticiclonic catre sistemul ciclonic in straturile inferioare si invers in straturile superioare.

- Aerul rece de la Poli se indreapta spre zonele tropicale la nivelul solului si invers la inaltime.

5.2. PARTICULARITATI ALE CIRCULATIEI AERULUI

- Izobarele - sunt liniile care unesc punctele cu aceeasi presiune atmosferica;

- daca izobarele formeaza cercuri concentrice in jurul unui punct, acea zona se numeste centru de presiune.

- Ciclonul - depresiune barica;

- este o forma barica in care presiunea scade spre interior;

- vantul are o miscare de la exterior spre centru, in sens invers acelor ceas in emisfera nordica.

- Anticiclonul - maxima barica;

- este o forma barica in care presiunea creste spre interior;

- vantul bate de la centru spre exterior, in sensul acelor ceas, rotindu-se totodata in jurul sau.

- Talvegul baric - este identic unui ciclon, dar izobarele sunt in forma de "V";

- cotele izobarice descresc din exterior spre valea talvegului.

- Dorsala anticiclonica - este o prelungire a anticiclonului si are izobarele in forma de "U";

- cotele izobarice cresc de la margine spre axul median.

- Saua barica - este similara seii ce leaga doua masive montane;

- izobarele cresc din exterior spre axul seii.

6. FRONTURILE ATMOSFERICE

6.1. GENERALITATI

- Trecerea de la o masa de aer rece la una calda se realizeaza printr-o zona de tranzitie lenta si continua sau brusca; denumita suprafata frontala.

- Suprafata frontala este inclinata datorita aerului cald care urca peste aerul rece.

- Frontul este linia sau banda de la sol ce apare prin intersectia suprafetei frontale cu solul.

6.2. CLASIFICARE

6.2.1. Frontul cald

- front in deplasare care disloca aerul rece cu un aer mai cald;

- suprafata frontala are o panta de ordinul 1 / 200 - 1 / 1000;

- in fata frontului apare Cirrus, Cirrostratus, Altostratus, Nimbostratus;

- in spatele frontului predomina Altocumulus;

- precipitatii continue cu banda de 80 - 300 km;

- temperatura mai mare in spate cu peste 2 ⁰C decat in fata frontului;

- presiunea scade in fata si este constanta sau in scadere usoara in spate;

- vantul din S-SV in fata si din V in spate;

- iarna in fata frontului apare ceata pe o latime de 150 - 200 km;

- notat cu rosu sau linii negre cu semicercuri trasate pe partea de inaintare a frontului.

6.2.2. Frontul rece

- front in deplasare care disloca aerul cald cu un aer mai rece;

- suprafata frontala are o panta de ordinul 1 / 10 - 1 / 200;

- insotit de fenomene noroase instabile - Cirrocumulus, Altocumulus, Cumulus, Cumulus congestus, Cumulonimbus;

- precipitatii - continue -cand aerul din fata este stabil;

- averse -cand aerul din fata este instabil;

- banda de cca. 80 km;

- temperaturi ridicate in fata si mai scazute cu cel putin 4 - 5 ⁰C in spate;

- presiunea scade in fata si creste in spate;

- vantul in fata bate din V iar in spate din NV (cu intensificari cand apar nori Cumulonimbus);

- umezeala relativa creste la maxim in front si scade in spatele lui;

- notat cu albastru sau linii negre cu triunghiuri trasate pe partea de inaintare a frontului.

6.2.3. Frontul oclus

- apare in spatele fronturilor reci, cand aerul cald existent intre cele doua fronturi principale, va fi aruncat in altitudine, iar la sol se va produce contopirea maselor de aer rece din fata frontului cald si din spatele frontului rece.

- notate cu violet sau linii negre cu semicercuri si triunghiuri trasate pe partea de inaintare a frontului.

Tipuri

- cu caracter de front cald

-cand aerul din fata frontului cald este mai rece decat cel din spatele frontului rece;

-nori Stratus si Cumulus;

-precipitatii lungi si torentiale;

-in spate nori Stratocumulus si temperatura constanta.

- cu caracter de front rece

-aerul din fata frontului cald este mai cald decat aerul din spatele frontului rece;

-nori Stratus, Cumulus, Cumulonimbus;

-precipitatii abundente si in averse;

-in spatele frontului cerul variabil si temperatura scade.

- cu caracter neutru

- aerul din fata frontului cald si din spatele frontului rece au aceeasi temperatura.

7. STARILE DE ECHILIBRU ALE ATMOSFEREI

7.1. GENERALITATI

- Atmosfera este instabila atanci cand miscarile verticale care se produc se propaga de la un nivel la altul.

- Atmosfera este stabila atunci cand miscarile verticale produse la un moment dat nu pot sa se dezvolte si inceteaza.

- In interiorul unei mase de aer care urca, scaderea temperaturii se realizeaza dupa gradientul adiabatic uscat (temperatura scade cu 1 ⁰C / 100 m) iar dupa condensare scaderea se produce dupa gradientul adiabatic saturat (temperatura scade cu 0,5 ⁰C / 100m).

7.2. TIPURI DE ECHILIBRU

- Stabil - temperatura aerului inconjurator este mai mare decat temperatura particulei ridicata de la sol;

- particula este antrenata intr-o miscare descendenta;

- gradientul termic vertical real este mai mic decat gradientul adiabatic uscat.

- Instabil - temperatura aerului inconjurator mai mica decat temperatura particulei;

- particula este antrenata intr-o miscare ascendenta;

- gradientul termic vertical real este mai mare decat gradientul adiabatic uscat.

- Indiferent - temperatura aerului inconjurator este egala cu temperatura particulei;

- particula ramane in echilibru la nivelul egalitatii temperaturii;

- gradientul termic vertical real este egal cu gradientul adiabatic uscat.