SCURT ISTORIC AL PARASUTISMULUI

Istoria parasutismului este aproape tot atat de veche ca si dorinta omului de a zbura. Cunoaste cateva etape importante precum si schimbari de conceptie privind rolul parasutei.

La inceput, ca in orice domeniu, a fost observatia si curiozitatea omului de zbura si a se inalta spre vazduh asemenea pasarilor. Pline de fantezie sunt legendele despre oameni zburatori asemenea lui "Icar", pastrate in mitologia tuturor popoarelor.

Primul manuscris despre o parasuta dateaza din perioada 2258 -2208 i.e.n. in care se arata ca imparatul Chinei ar fi reusit sa evadeze dintr-un turn inalt, sarind cu doua parasute mari si aterizand usor fara sa se raneasca. Astfel, din faptele relatate, reiese ca imparatul Sun poate fi considerat primul parasutist din istorie si primul constructor.

Primele informatii sigure despre folosirea unei umbrele parasuta au fost gasite tot intr-un manuscris chinezesc. Cronicarul anonim, ca si primul, noteaza ca in anul 1306 i.e.n. in timpul festivitatilor prilejuite de incoronarea imparatului FO-KIEN, un acrobat chinez a efectuat mai multe salturi reusite cu o umbrela mare dintr-un turn inalt. In secolul al XIII-lea apare din nou un document care arata preocuparea omului pentru parasuta.

In "Cuvantul lui Daniil Zatocinik" manuscris rusesc se descriu petrecerile populare la slavi, in timpul carora oamenii se lansau in aer cu ajutorul unor echipamente speciale. Echipamentele se confectionau din matase. Ideea parasutei se contureaza abia spre sfarsitul secolului XV-lea, cand Leonardo da Vinci incearca sa schiteze prima parasuta. Printre valoroasele manuscrise care s-au pastrat, alaturi de studii aprofundate asupra zborului pasarilor si de proiectul primului elicopter (1483), in lucrarea "ATLANTIC KODES" s-a descoperit o pagina plina de desene si

insemnari datand din anul 1495, unde este si schita unei parasute. Leonardo da Vinci si-a exprimat deplina incredere in eficacitatea parasutei, dar pana la urma nu a fost experimentata.

Aceasta schita poate fi considerata proiectul primei parasute.

In 1783, la 5 iunie s-a ridicat in aer balonul fratilor de origine franceza Etiene si Joseph, apoi la 21 noiembrie 1783 Pilatre de Rafiersi si marchizul de d´Arlandes au traversat in zbor Parisul la bordul unui mare balon.

In anii urmatori baloanele umplute cu hidrogen au facut posibile ascensiuni din ce in ce mai mari si la distante de zeci si sute de kilometri. Baloanele cu hidrogen au dus la multe accidente mai ales datorita incendiilor si este cautat un mijloc de salvare al aeronautilor, care pana la urma este gasit sub forma unei parasute.

In 1783 fizicianul francez Sebastien Lenormard a facut primele studii pentru crearea unei parasute care sa depaseasca performantele de pana atunci.

Lenormard Sebastien, la 26 decembrie 1783, a coborat cu parasuta sa de pe turnul observatorului astronomic din Mont Pellier, aterizand cu bine. El a socotit ca acest aparat poate sa impiedice caderea libera si la numit "parachute" (parasuta), denumire care s-a pastrat pana astazi.

La 22 octombrie 1797 francezul Andre Jacqnes Garnerin a efectuat primul salt cu parasuta dintr-un balon de la 1000 m inaltime. Parasuta s-a dovedit a fi nestabila. In anul urmator, fratii Garnerin au construit o parasuta cu nacela care avea din centrul voalurii un orificiu polar, asemanator celui de astazi, la parasutele rotunde, si astfel parasuta a devenit stabila. Dar si aceste parasute, a caror aparitie a fost legata de cea a baloanelor, sunt greoaie si nu au dat rezultate prea bune. Abia la inceputul secolului nostru, cand apar primele avioane si elicoptere, parasuta se transforma radical deschizand perspective noi parasutei si parasutismului. Istoria parasutei, legata de aparitia avionului si elicopterului, a fost scurta si cu rezultate foarte valoroase. A fost nevoie de perfectionarea parasutelor pentru salvarea pilotilor in caz de nevoie.

Este interesant faptul ca primii parasutisti au avut ca scop demonstrarea calitatii unor tipuri de parasute, pentru a marii increderea in acest aparat. Parasutele s-au perfectionat si a fost nevoie ca ele sa fie legate de pilot si nu de aeronava. Ca urmare a cresterii vitezei aeronavelor, parasutele se perfectioneaza continuu si apar noi tipuri de parasute pentru oameni, materiale si franarea avioanelor la aterizare.

Primul salt cu deschidere comandata a avut loc in 1919, autor francezul Lallemand, iar americanul Irving, executa primul salt cu deschidere intarziata dupa 400 m cadere libera.

In anul 1930 doisprezece parasutisti sovietici executa primele salturi in grup.

Primele parasute clasice aparute in Romania au fost de fabricatie franceza. Cu aceste parasute s-au salvat in 1917 patru aviatori romani: Badarau, Secarescu, Mihalcea si Kally. Multi inventatori romani se gandesc la construirea unei parasute proprii. Primul este Marcel T.D. Juvara in 1916, apoi Grigorescu si Sziklay Ioan in 1923. Dar aviatia romaneasca este dotata pana la urma cu parasute germane.

Pana in 1931 istoria parasutelor este legata de zborul avioanelor unde deseori aviatorii se salveaza sau sunt victimele parasutelor de atunci.

Astfel se salveaza capitanul Gheorghe Banciulescu, care mai tarziu piloteaza primul avion, avand proteze la ambele picioare.

In anul 1931 parasuta primeste o noua intrebuintare, fiind folosita in lansari cu caracter sportiv de catre Smaranda Braescu.

La 2 octombrie 1931 Smaranda Braescu sare de la 6000 m inaltime, langa Slobozia in Baragan, cu deschidere imediata si bate recordul mondial feminin ce era detinut de parasutista americana Smith.

Dupa 6 luni, Smaranda Braescu aduce un alt record absolut de inaltime, sarind la 19 mai 1932 la Sacramento de la 7233 m. Incepand cu anul 1936 apar primele unitati de desant aerian in armatele unor state: SUA, Germania, Japonia, Rusia si Franta.

In tara noastra se infiinteaza la 1 Mai 1941 o companie de parasutisti in cadrul Aeronauticii Romane, subordonata Centrului de instructie al Aeronauticii, pe Aerodromul Popesti-Leordeni. In continuare parasutele si parasutismul sportiv au cunoscut o ascensiune continua, ajungandu-se in zilele noastre la parasute de inalta performanta si siguranta la deschidere, pilotare si aterizare. Lansarea cu parasuta nu mai constituie ceva neobisnuit, orice risc fiind inlaturat datorita perfectionarii parasutelor si a echipamentelor de salt folosite.

Studiile de laborator si experimentele practice au ajuns sa determine precis functionarea parasutei, pozitia corpului in momentul lansarii, socul la deschiderea parasutei viteza de cadere si aterizare. In prezent se confectioneaza parasute de diferite marimi si tipuri, are sa nu-l incomodeze pe cel care le utilizeaza.