LUCRARE PENTRU CERTIFICAREA COMPETENTELOR PROFESIONALE "LOCUINTA LA MARE"

MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARII

Liceul de Arta ″Margareta Sterian″  Buzau

LUCRARE PENTRU CERTIFICAREA

COMPETENTELOR PROFESIONALE

tema

" LOCUINTA  LA MARE "

Arhitectura este stiinta si arta de a proiecta si a construi cladiri si ansambluri de cladiri potrivit anumitor proportii si reguli, in functie de caracterul si destinatia constructiilor. Stiinta ei consta in rezolvarea functionala si tehnica a cladirilor. Aceasta este o arta, a arhitecturii, este o componenta mai speciala a artelor in general, care are un caracter mai deosebit, deoarece cu elemente reale, utile, se creeaza si se compun imagini plastice nonfigurative, de esenta abstracta, fara sa imite deci, modele ale naturii.

« Arhitectura este sculptura locuita »

( Constantin Brancusi )

Aceasta stiinta nu poate fi comparata cu natura inconjutaroare decat prin aceea ca este un organism artificial implantat intr-un mediu natural cu care trebuie sa se armonizeze atat de functional cat si estetic

« Arhitectura este alfabetul gigantilor, este cel mai mare set de simboluri realizate vreodata pentru a intalni pivirile oamenilor »

Ca forma cuprinzatoare de organizare a spatiului, arhitectura, urmareste rezolvarea echilibrata si armonioasa a spatiului, a functiunilor complexe, multilaterale. Arta se stie ca este un fenomen constient, arhitectura, pe langa aceasta calitate mai este cognitiva si ontolgica. Pana la sfarsitul secolului trecut, arhitectura era considerata "decoratie a arhitecturii"

( John Ruskin), iar in secolul nostru, Frank Lloyld Wright redefineste arhitectua prin stilul sau de integrare armonioasa a structurilor in natura, fiind exponentulcel mai de seama al ahtinecturii .

MODERNISMUL IN ARHITECTURA

Majoritatea cladirilor in care traim si muncim astazi, sunt lipsite de 'suflet' si cu un impact nociv asupra mediului; exista o nevoie reala pentru un alt fel de arhitectura: fie ca e numita Verde, Alternativa, Ecologica, de Pamant sau Organica, incercari se fac in toate colturile lumii. Numai unindu-ne fortele pentru sensibilizarea opiniei publice si castigarea increderii ca aceasta tehnica traditionala, aflata chiar la 'picioarele' noastre, poate fi un raspuns la unele din problemele cu care lumea moderna se confrunta.

Arhitectura moderna este un termen foarte larg, folosit atunci cand vine vorba despre unele stiluri de arhitectura care au caracteristici foarte asemanatoare, anume o forma simplificata si lipsa ornamentelor. Curentul modern a inceput in jurul anului 1900. Pana in 1940 aceste influente moderne s-au consilidat si au devenit mai mult un stil international care a dominat modul de proiectare si construite a cladirilor timp de cateva decade in secolul al XIX-lea.

Evolutia arhitecturii moderne este legata de partea sociala, fiind un rezultat al revolutiilor politice si sociale. Arhitectura moderna a fost propulsata de evolutia tehnologica si stiintifica, lucru adevarat, deoarece astfel au devenit disponibile o serie de materiale de constructie noi (fier, otel, beton, sticla).

Totul a inceput in jurul anului 1900, cand un numar de arhitecti din intreaga lume au inceput sa dezvolte noi solutii arhitectonice prin care sa integreze traditiile precedente (elementele gotice, de exemplu) cu noile posibilitati tehnologice. Constructiile realizate de Louis Sullivan si Frank Lloyd Wright in Chicago, de Victor Horta in Brussels, Antoni Gaudi in Barcelona, Otto Wagner in Viena si Charles Rennie Mackintosh in Glasgow pot fi vazute ca o lupta intre nou si vechi.

Arhitectii ale caror lucrari se incadrau in acest stil international vroiau sa se desparta de stilul traditional si sa realizeze clairi cu un design simplu si fara decoratiuni. Cele mai des folosite materiale de constructie erau: sticla pentru fatade, otelul pentru scheletul exterior si betonul pentru cele dintre etaje si interior. Planurile sunt functionale si logice. Stilul a devenit si mai evident cand au inceput sa se construiasca cladirile zgarie-nori.

Oponentii acestui stil international afirma ca formele rigide, rectangulare dau un aer dezumanizant. Le Corbusier a fost cel care a descris odata cladirile ca fiind ''masini in care se traieste'', dar, spun criticii, oamenii nu sunt masini si nici nu isi doresc sa traiasca in masini. Chiar si Philip Johnson, cel care a organizat expozitia de arhitectura moderna a afirmat la un moment dat ca ''s-a saturat de viata intr-o cutie''.

Incepand cu anul 1980, multi arhitecti au incercat in mod deliberat sa se indeparteze de formele rectangulare si sa imbratisese un stil mai eclectic. Pe la mijlocul perioadei, unii arhitecti au inceput sa experimenteze cu formele organice pe carele considerau a fi mai accesibile si mai aproape de oameni. Modernismul de la mijlocul secolului, sau modernismul organic, a fost foarte popular, tocmai datorita naturii sale libere si ''jucause''.

ARHITECTURA VAZUTA

CA UN CORP UMAN

Putem defini obiectul de arhitectura pornind de la opozitia dintre artificial si natural. Relatia arhitecturii cu natura poate fi, atunci, de subordonare: formele arhitectonice patrund in teritoriul ei, o "invadeaza", actionand ca factor modelator. Privit din acest unghi, efectul imediat vizibil al intruziunii este "corijarea", "disciplinarea" formelor naturale - altfel spus, introducerea rigorii geometriei in liniile moi ale naturii.

"Artificialitatea" arhitecturii este, insa, exterioara: ca produs al spiritului si al actiunii umane; in esenta, ea rivalizeaza cu natura, este ea insasi "natura", un principiu ordonator ale carui manifestari multiple sunt reflectate in diversitatea morfologica, in pluralitatea tipurilor de spatialitate sau in variatia "ordinelor" arhitecturale.

Exista o esenta a arhitecturii dincolo de particularizarile ei prin agentul uman; aceasta esenta face din ea o natura (instantiata de un act demiurgic), in timp ce incaputa pe mana omului ea devine un artificiu. Identitatea dintre arhitectura si natura, care suspenda de fapt orice relatie de subordonare, este perceptibila si la nivelul unei aparente rivalitati: "disciplina" impusa de arhitectura este progresiv erodata, natura transforma treptat "artificialul" in "natural", ruina devenind, astfel, o componenta a peisajului.

Considerata in relatie cu natura, asadar, arhitectura este un "accident" sau o "substanta", ambele puncte de vedere accentuand gestul si gandirea umane. Exista, insa, un al treilea nivel interpretativ, care limiteaza interventia omului, intarind, in schimb, ideea continuitatii arhitecturii cu natura, chiar daca nu a identitatii dintre ele, si care - ca "mit al originii" - incepe sa fie exploatat in cursul secolului al XV-lea. Conform acestuia, arhitectura porneste de la alcatuirile naturale (pestera, cochilia etc.) sau chiar de la modelul animal (cuibul pasarii, de exemplu), trecand - prin improvizatiile de adaposturi din arbori - la constructia cu barne si stalpi. Vitruviu propune (sau reia) aceasta ipoteza: "unii [oameni] incepura sa faca acoperisuri din frunzis, altii sa sape pesteri sub munti, iar cativa, imitand cuibul randunelelor si modul de constructie al acestora, facura din lut si nuiele locuri unde sa se adaposteasca";

Corporalitatea arhitecturii provine dintr-o dualitate care ar putea fi suprapusa pe schema trup-suflet: materie-forma, morfologie-spatialitate, realizare-conceptie, semnificant-semnificat etc. Reprezentarea arhitecturii in termenii corporalitatii poarta marca aristotelismului. Semnificativa este, in aceasta privinta, o definitie data tot de Alberti: "tot ce tine de construire este constituit din forma si structura".

Pornind de la tema corpului, ii putem urmari traseul in arhitectura si din unghiul relatiei dintre spatiu (suflet) si forma (trup) sau, in aceeasi ordine de idei, dintre corp (organism animat) si trup (o alcatuire neinsufletita), inteleasa in termenii semnificarii. "Fara tema spatiala nu exista arhitectura, ci doar tectonica", afirma Cesare Brandi.

Arhitectura, in sensul cel mai larg, semnifica; exista o unitate indestructibila, la nivelul obiectului arhitectural, intre spatiul interior, exprimarea lui exterioara si traseul sau functional, comparabila, sa spunem, cu unitatea cuvantului. Tema spatiala ar fi, astfel, semnificatul (ideea, sensul, intelesul), anvelopa semnificantul (forma, exprimarea vizibila), iar functiunea, utilitatea edificiului ar fi referentul. Putem impinge mai departe acest joc mental si vedea orasul ca fiind semnificat prin cladire si structura urbana sau chiar, intr-un sens mai abstract, insusi obiectul, "corpul arhitectural", proiectul sau utopia ca semnificand "arhitectura". Coeziunea pe care o vedeam comparabila, in privinta edificiului, cu unitatea cuvantului, si care ar putea in egala masura sa fie cea a unei fraze, perioade sau chiar a unui discurs, ar corespunde, la acest ultim nivel, omogenitatii limbajului: edificiul este "cuvantul" (din "fraza" unui oras) sau "propozitia" prin care limbajul arhitecturii - in felurite idiomuri - este exprimabil, dupa cum fiecare element arhitectural in parte - friza, cornisa, fronton, coloana - este "rostit" prin limbaj.

Putem considera corpul ca fiind metafora care cuprinde in egala masura discursul si cladirea, sau, in sens mai larg, arhitectura si textul.

SURSA DE INSPITATIE

Primul lucru la care m-am gandit cand am inceput sa lucrez la aceasta tema, in conceperea proiectului meu, am incercat sa subliniez relatia interior - exterior si cea a omului cu natura, apa si muntele (in cazul meu stanca).

O definitie simpla a casei este, potrivit dictionarelor de tot felul: o constructie destinata sa adaposteasca una sau mai multe persoane. In cazul meu, casa reprezinta mai mult decat atat.

Cand mi-am propus o casa in forma de vapor, m-am gandit la cateva repere si la buna functionalitate a casei. Casa, pentru mine, inseamna un loc unde spatiul bine organizat, ofera confort si buna dispozitie omului;

VAPORUL CA LOCUINTA

" vaporul simbolizeaza eul nostru, aspiratiile interioare, tintele pe care vrem sa le atingem, iar rolul acestuia, fiind vazut ca trecerea noastra prin viata."

1 - cos, pentru evacuarea fumului

2 - pupa, partea din spate a navei

3 - elice, asigura deplaserea navei

4 - babord, bordul stang

5 - ancora

6 - carena, reducerea rezistentei la inaintare

7 - prova,partea din fata a navei

8 - punte

9 - castel control

EVOLUTIA CONSTRUCTIILOR NAVALE

Inca din cele mai indepartate timpuri , oamenii a fost atrasi de regiunile scaldate de apele raurilor, fluviilor si marilor care asigurau o sursa de hrana sigura. Inceputurile navigatiei au fost timide, iar evolutia ei lenta a fost determinata de dezvoltarea fortelor de productiilor, acumularea de cunostinte si experienta.

Prima ambarcatiune utilizata de om, pentru traversarea apelor nu prea adanci, a fost trunchiul de copac, propulsat initial cu ajutorul palmelor, iar mai tarziu cu ajutorul unor prjini. Prin alaturarea mai multor trunchiuri de copac s-au obtinut plutele, mai stabile si mai incapatoare, care au aparut acolo unde existau cursuri de apa, rauri si lacuri mari, in zone bogate in copaci inalti, trestie, ppapirus, bambus sau stuf obisnuit.

Caiacul, una din primele ambarcatiuni puntate, era construita din piele intinsa pe o osatura alcatuita din fanoane de balena, ulterior invelisul si osatura fiind executate din lemn.

Canoia, denumita si canadiana, era construita din coaja de mesteacan cusuta cu radacini de conifere fierte in prealabil in apa si intinsa pe o osatura rigida executata din lemn, propulsia fiind realizata cu ajutorul unei rame, denumita pagae.

Documente istorice vechi lasa sa se inteleaga ca civilizatiile cretane, egiptene si feniciene dispuneau de nave si foloseau cu maiestrie arta navigatiei pe caile maritime, atat pentru schimburi comerciale, cat si in scopuri razboinice, pentru cucerirea si colonizarea altor teritorii.

Vechile nave cretane aveau o osatura rigida, fiind propulsate cu perechi de rame, iar inlatarea velelor pe doua catarge permiteau acestor navigatori sa strabata distante considerabile pe apa.

Egiptenii utilizau initial un singur rand de rame, iar apoi doua randuri de rame, iar cand foloseau forta vantului, forma catargului si modul sau de constructie cu vela intinsa pe doua verigi permiteau realizarea unor viteze mai mari in mars.

Pe teritoriul Asiei, evolutia navelor a urmat aceleasi etape principale, cu unele particularitati. Tipurile constructive de nave specifice acestei zone a globului pamantesc sunt reprezentate de joncile fluviale si joncile de mare. Joncile de mare erau prevazute cu cateva randuri de catarge pe care se inaltau vele in forma de trapez, confectionate din impletituri dese si elastice de bambus.

Dezvoltarea rapida a tehnicii din ultima patre a secolului al XIX-lea a determinat schimbari substantiale in industrie in general, aceste progrese influientand si industria navala.

Aparitia motorului cu ardere interna si apoi a turbinei cu gaze a retinut atentia constructorilor navali, care le vor utiliza din ce in ce mai frecvent, spatiul mult redus ocupat de combustibilul lichd avantajand considerabil cresterea capacitatii de transport.

Ca tendinte principale in constructia navelor de pasageri se remarca cresterea deplasamentului, saltul, producandu-se intr-un interval scurt, care poate fi exemplificata numai prin cateva cazuri semnificative:

* in 1922 nava engleza "Majestic" depaseste 35000 tone

* in 1929 in Germania se termina constructia transatlanticului "Bremen" de 51800 tone.

* in 1935 constructorii francezi lnseaza in apa pachebotul "Normandie" de 83400 tone

* in 1938 "Queen Elisabeth" de 83670 tone in constructiile navale

Un pas important in constructiile navale il constituie utilizarea energiei nucleare la propulsia navelor, fapt ce le sporeste considerabil autonomia de mars.

Solutii constructive diferite de cele clasice aparute intr-o etapa recenta sunt reprezentate de navele cu aripi portante si navele pe perna de aer, constructii relativ mici destinate transportului de pasageri.

LOCUINTA

Casele care s-au rupt radical de stilurile deja consacrate, care au iesit din tipare si au propus ceva nou in domeniul arhitectural, au fost foarte greu acceptate de marele public. Ca in orice alt domeniu si aici noutatile erau privite cu scepticism, functionalitatile ramanand aceleasi.

Sticla, otelul si betonul erau noile materiale care ofereau noi optiuni de design si, pana la jumatatea secolului, casa moderna era deja comuna. Dar in paralel cu acesta au supravietuit si stilurile traditionale.

Dezvoltarea locuintei in timp este semnificativa. Astazi, o locuinta moderna iese din tipare, iar organizarea spatiului este un proces complet, spontan, de a scoate in evidenta simplitatea si utlitatea.

Locuinta este o unitate a functiunilor,impletindu-se astfel incat sa formeze un organism perfect in care omul are rolul principal.

In arhitectura functiunea reprezinta satisfacerea constienta a unor cerinte naturale sau sociale, la nivelul individului sau al societatii.

AMPLASAMENT

" UNDE "- le originar al situarii in lume a locuintei este stabilit de catre mine. M-am gandit la un spatiu imaginar, un spatiu in care fiecare om isi poate satisface orice dorinta.

Tinand cont de faptul ca ador muntele (stanca) si marea, m-am gandit sa contopesc aceste doua elemente pentru a creea ceva cu totul diferit fata de ceea ce se construieste in zilele noastre.

VAPORUL

CASA PE APA / CASA PE USCAT

INFLUENTE

Mi-am imaginat o casa cu o forma speciala; moderna si dinamica, in acelasi timp cu suprafete mari din sticla astfel incat elementele principale MAREA si respectiv STANCA sau mai precis imaginea acestor elemente sa patrunda in interiorul casei, facand astfel o legatura stransa intre interior si exterior.

Forma casei mele este un vapor. M-am gandit la o astfel de casa pentru ca am vrut sa realizez ceva diferit deoarece, tehnologiile din zilele noastre ne permit sa realizam orice.Am folosit structura de metal pentru a ma apropia cat mai mult de forma unui vapor .

Pentru a porni in realizarea acestui proiect, am inceput sa fac niste schite :

DESCRIEREA LOCUINTEI

Pentru a intelege mai bine ceea ce mi-am propus in cadrul acestui proiect, va invit sa parcurgeti alaturi de mine tmp de cateva mminute un spatiu imaginar,in cae orice ar putea deveni posibil.

Prin schitele de mai sus, am incercat sa evidentiez stransa relatie dintre mediul exterior si activitatile omului. Natura este o tema frecventa, fiind in esenta un sistem din care omul face parte.

Aceasta locuinta este realizata pentru o singura familie formata din 4 membrii.Am luat in calcul si situatia in care aceasta familie ar putea avea oaspeti. M-am gandin la acest tip de constructie cu scopul de a asigura o proiectie orizontala continua.

Peisajul natural, izolat de volumul cladirii, devine un obiect pentru contemplare din spatiile interioare si de pe terasa etajata; iar cladirea, privita de la distanta, apare precum un vapor.

In proiectul meu am folosit parterul ca loc al activitatilor zilnice, deoarece acest loc l-am fixat ca o ¨axa de simetrie¨ intre cele doua zone principale:

zona de zi (parterul si puntea cu o terasa exterioara )

zona de noapte ( nivelul cu dormitoarele si nivelul cu spatiul de joaca pentru copii )

PARTERUL, este nucleul locuintei.In acest spatiu, lumina patrunde prin geamurile circulare mari, care dau un aer placut in interior.

Aici, au loc cele mai importante activitati.

La intrarea in locuinta, gasim un vestibul, in interiorul caruia se gaseste si un spatiu de depozitare. In fata vestibulului am pozitionat scara din sticla deoarece, m-am gandit ca pot oferi mai mtra transparenta incaperii si in modul acesta este accesibila si atrage privirile tuturor celor care intra in locuinta.

Deoparte si de alta a scarii, se gasesc doua spatii cu pereti vitrati in interiorul carora se vede apa, care face legatura cu elementele din imprejurul casei.

In partea stanga am amplasat livingul, locul in care gasim o piesa diferita de mobilier, un bar si spatii in care cei ce locuiesc acolo pot avea loc discutii.

Continuandu-ne drumul, intram in spatiul de luat masa, spatiul comun dintre living si bucatarie. Aceste incaperi fiind separate de pereti despartitori.

Iesind din locul de luat masa, gasim bucataria spatioasa cu camara si o zona de iesire exterioara, catre o terasa in forma de scoica si

o alta scara , care duce la nivelul superior. Parasind acest spatiu culinar gasim un grup sanitar redus situat la egala distanta dintre living si bucatarie.

Revenind la locul de unde am plecat, coboram la -2.50m adancime,in apa unde mi-am propus sa amenajez,in zona de noapte unde peretii laterali sunt vitrati, acest lucru facand mai stransa legatura dintre mediul acvatic si cel interior.

Aici se gasesc 2 dormitoare cu dressing-uri si bai separate. Deoparte si de alta a scarii, la acest nivel, gasim o frumoasa gradina interioara.

Accesoriu pentru iluminarea dormitoarelor.

Pe toata lungimea holului din fata scarii,se gaseste un bazin din care ies fasii din sticla colorata care fac sa invioreze spatiul .

In aceasta zona de noapte se mai gaseste inca un nivel, unde mai gasim un dormitor al copiilor cu baie proprie, un spatiu de studiu si joaca si un loc pentru depozitarea jucariilor.

Revenind la parterul locuintei, vom urca pe puntea 'vasului' unde se gaseste un spatiu inchis, amenajat cu un bar si o terasa interioara, un spatiu de depozitare, o baie separata pe sexe.

Iesind, in zona exterioara, am amenajat o terasa exterioara si o piscina cu sezlonguri. Pe puntea locuintei, se gaseste o scara, care duce la o alta terasa suspendata.

Acestea fiind spuse, nu-mi ramane decat sa va multumesc pentru ca ati avut rabdarea de a petrece alaturi de mine acest drum destul de interesant, zic eu .

CUVANT DE INCHEIERE

Datorita dumneavoastra, in toti acesti 4 ani am avut ocazia de a afla raspunsurile la toate intrebarile mele. Iata ca acum , datorita dumneavoastra, doamna profesoara, am reusit sa duc la bun sfarsit ceva ce in toti acesti ani nu am putut realiza singura.

Multumesc pentru toate sfaturile si pentru faptul ca in afara de un foarte bun profsor, mi-ati fost si parinte si prieten.

Tot cu aceasta ocazie , tin sa multumesc tuturor profesorilor de specialitate pentru indrumari si pentru ca m-au ajutat de fiecare data sa merg pe calea cea buna.

De aceea ma inclin in fata dumneavoastra pentru tot efortul depus..