Istoric privind telecomunicatiile din Romania

Istoric privind telecomunicatiile din Romania

Nu a trecut mult timp de la inventia telefonului, si pe teritoriul tarii noastre au aparut primele instalatii telefonice. Aceasta s-a datorat initial unor initiative particulare, fiind determinate in primul rand, de necesitatea existentei unor legaturi operative intre diferitele puncte ale aceleeasi localitati in care erau dispuse anumite sectoare ale aceleeasi intreprinderi.

Realizarea primelor linii telefonice in Transilvania a inceput intre anii 1881-1882, cand au fost date in functiune cele din Timisoara, oras care urma sa aiba prioritate in acest domeniu de activitate. Cu timpul, ca urmare a unor constatari pozitive, reiesite din exploatarea liniilor telefonice din acest oras, au inceput sa apara linii telefonice si in alte orase mai mari: Sibiu, Cluj, Arad, Oradea, etc., pentru nevoile autoritatilor. Toate aceste linii priveau insa numai perimetrul oraselor.

In Bucuresti, prima linie telefonica a fost realizata in anul 1883.

In Moldova, primele linii telefonice apar in Iasi in anul 1882, iar in Galati in 1884.

Cu timpul, retelele telefonice care la inceput deserveau doar cativa abonati (politie, pompieri, primarie) s-au extins si in alte localitati, ceea ce a dus catre inceputul anului 1892, la aparitia telefoniei publice. S-au construit linii telefonice interurbane, s-au instalat centrale telefonice de diferite capacitati, au aparut si s-au extins de asemenea oficiile posta, telegraf, telefon, pe intreg teritoriul tarii.

Statul a impus monopolul asupra mijloacelor de comunicatie, la scurt timp dupa aparitia primelor instalatii telefonice, el continuand sa existe cu imbunatatirile de rigoare si astazi.

Astfel, in Transilvania incepand cu anul 1888, statul a preluat si cumparat toate instalatiile telefonice particulare care incepusera sa se extinda, si in acest fel, ele au devenit monopol de stat.

Ca urmare a acestei masuri, a fost posibil ca in 1889, telefoanele sa se unifice cu telegraful si cu posta, si sa constituie o singura Directie Generala, care avea sa se ocupe de toate problemele privind activitatea de posta si telecomunicatii.

In 28 iulie 1928 se creeaza Regia Autonoma A Postelor Telegrafelor si Telefoanelor (P.T.T.).

Punandu-se mari sperante intr-un sprijin extern pentru redresarea si perfectionarea sectorului de telecomunicatii din Romania, in anul 1930 telefoanele s-au concesionat societatii americane "International Telephone and Telegraph Corporation", societate recunoscuta pe plan mondial in telecomunicatii.

Astfel, in baza contractului inlesnit intre Ministerul Lucrarilor Publice si al comunicatiilor si Societatea P.T.T., la 1 ianuarie 1930 a luat fiinta Societatea Anonima Romana de Telefoane (S.A.R.T.) care era dispusa sa investesca in lucrarile de refacere a retelei telefonice si in organizarea moderna a acestui serviciu in tara, suma de 5 milioane lei.

O lucrare reprezentativa a S.A.R.T. cu o mare contributie la dezvoltarea generala a telecomunicatiilor, a constituit-o constructia Palatului Telefoanelor chiar in Bucuresti.

In contextul nationalizarii din 1948, dupa 18 ani de activitate, S.A.R.T. isi inceteaza activitatea.

In anul 1951, ia fiinta Ministerul Postelor si Telecomunicatiilor, cu "atributiuni de a conduce construirea, administrarea si exploatarea cailor de comunicatii prin posta, telegraf, telefon si radio."

Urmeaza o perioada de dezvoltare si extindere sistematica si continua a mijloacelor de comunicatie.

Procesul de modernizare a continuat prin extinderea cablurilor subterane coaxiale, sporirea capacitatilor centralelor telefonice si telegrafice, instalarea unor noi mijloace de transmisiuni: radio-relee, de radiodifuziune, precum si darea in exploatare a primelor statii de legaturi prin satelit in sistemul "Intelsat" in anul 1976.

In anii '80 a contiunat procesul de extindere a centralelor automate de capacitati mari in principalele orase ale tarii.

Dupa anul 1989 in telecomunicatiile din Romania s-au remarcat doua tendinte:

ridicarea la nivel european a standardelor tehnice in telecomunicatii;

includerea Romaniei in fluxurile informationale europene si internationale. (O consecinta a acestei tendinte a fost si inceputul digitalizarii comunicatiilor.) Actiunile de urgenta au fost indreptate spre rezolvarea conexiunilor internationale, simultan cu asigurarea, cel putin in marile orase, a unei structuri digitale suprapuse retelei analogice, destinata in special agentilor economici si autoritatilor publice.

In acelasi timp au fost selectate doua sisteme de comutatie digitale din import: SIEMENS si ALCATEL, care sa constituie fundamentul noii retele.

Pana in anul 1996, alegerea sistemelor de comutatie si productia de echipamente in tara, au determinat o modificare considerabila a structurii retelei de telecomunicatii de baza prin aparitia unor rute de trafic intens. Totodata, a aparut o schimbare a comportamentului utilizatorilor din categoria "marilor clienti", fata de accesul firesc la reteaua internationala si fata de asigurarea serviciilor suplimentare in centralele digitale.

In anul 1997 au fost conectate prin fibra optica principalele centre urbane din tara.

Introducerea generalizata a noului suport de fibra optica a necesitat atat studii si proiecte aprofundate cat si o finantare mai mare si pe o durata mai indelungata.

Astfel ca, la inceputul anului 2001, erau puse in functiune cabluri de fibre optice insumand o lungime de aproximativ 3000 Km.

Existenta accesului la infrastructura a permis aparitia de operatori de telecomunicatii diferiti de operatorul national (telefonia celulara care astazi depaseste 3,5 milioane de abonati).

In anul 1996, S.C. Azur S.A. Romania si S.C. Comunication S.A. Franta au incheiat un acord de asociere materializat in crearea unei noi societati comerciale, COMUNICATIONS ROMANIA, societatea franceza detinand 51% din aceasta. In contractul de societate a fost introdusa o clauza de nonconcurenta, potrivit careia cele doua societati-mama se obligau sa nu concureze, direct sau indirect, cu societatea nou creata in Romania, societatea-fiica, atata vreme cat vor detine actiuni ale acesteia si pe o durata de 5 ani de la data incetarii calitatii de actionar[1].

Piata pe care activau cele doua societati-mama era piata telefoniei fixe, piata telefoniei mobile si piata de transmisiuni de date prin internet si prin protocolul X25, in Romania si Franta, precum si prin alte protocoale (ATM, IP, Frame Relax etc).

La nivelul anului 1996, piata de telecomunicatii din Romania era o piata reglementata, fiind inchisa concurentei prin legislatia in vigoare. Atat S.C. Azur S.A. Romania, cat si S.C. Comunication S.A. Franta, detineau monopolul (monopol legal) pe aceasta piata in Romania, respectiv in Franta, ambele fiind controlate de cele doua state.

Societatea nou creata, COMUNICATIONS ROMANIA, isi desfasura activitatea pe piata de transmisiuni de date prin internet si prin protocolul X 25.

In anul 1997, 1 februarie, a intrat in vigoare Legea concurentei nr.21/1996, la 9 luni de la publicarea in Monitorul oficial.

In martie 1998, statul roman a vandut dreptul de control asupra S.C. Azur S.A. Romania prin vanzarea pachetului majoritar de actiuni, pastrandu-si un pachet minoritar. In septembrie 1998, prin legislatia adoptata, societatea comerciala a pierdut monopolul pe care il detinea, piata fiind deschisa concurentei.

In ianuarie 2000, S.C. Azur S.A. Romania transmite Consiliului Concurentei o adresa prin care solicita punctul de vedere al autoritatii de concurenta cu privire la posibilitatea constatarii nulitatii clauzei de nonconcurenta in baza art.54 din Legea concurentei. Totodata, solicita sprijinul Consiliului Concurentei cu privire la impunerea ca nula de drept a clauzei de nonconcurenta din contractul de societate incheiat in 1996. In februarie 2000,  S.C. Azur S.A. Romania transmite Consiliului Concurentei o cerere privind certificarea prealabila a neinterventiei in ceea ce priveste acordul incheiat in anul 1996, solicitand emiterea unei decizii in acest sens.

In martie 2000, Consiliul Concurentei a initiat procedura de investigatie pentru analiza compatibilitatii acordului fata de care a fost solicitata certificarea neinterventiei sale cu legislatia din domeniul concurentei.

In iunie 2001, S.C. Azur S.A. Romania iese din asocierea cu S.C. omunication S.A. Franta, prin vanzarea partii sale din societatea-fiica acestei din urma societati, fiind anulata si clauza de nonconcurenta.

In martie 2002, Consiliul Concurentei finalizeaza investigatia prin sanctionarea cu amenda a celor doua societati-mama pentru incalcarea prevederilor art.5 alin.(1) din Legea concurentei.

In anul 2003 se liberalizeaza piata telefoniei mobile, moment din care isi fqac aparitia pe piata mai multe firme de telefonie fixa, se dezvolta telecomunicatiile de toate felurile si se introduc cele maiperformante tehnologii in domeniu in tara.