Efectuarea expertizelor criminalistice

Efectuarea expertizelor criminalistice

În contextul sistemului probator din legislatia noastra procesual penala pentru stabilirea adevarului un aport deosebit il aduc constatarile tehnico-stiintifice si expertizele criminalistice-mijloace importante de proba prin care sunt examinate in mod stiintific urmele infractiunii.

În prezent in practica de expertiza criminalistica se folosesc cele mai moderne metode si tehnici de examinare a urmelor si mijloacelor de proba cum sunt: fotografia digitala si in radiatii invizibile, microscopia electronica, laserii, analizele spectrale si cromatografice, analiza prin activarea cu neutroni si altele.

În vederea efectuarii expertizelor criminalistice, specialistii intreprind o serie de activitati, in scopul identificarii persoanelor, obiectelor si fenomenelor, a determinarii anumitor insusiri sau schimbari intervenite in continutul, forma sau structura acestora, parcurgandu-se urmatoarele etape[1].

1. Studierea si insusirea obiectului lucrarii(examinarea prealabila)

În aceasta etapa se procedeaza la lecturarea actului prin care s-a dispus efectuarea expertizei(rezolutie motivata, ordonata, sau incheierea motivata) se verifica continutul si legalitatea actului prin care s-a dispus expertiza acordandu-se atentie deosebita conditiilor in care au fost descoperite si conservate urmele si obiectele supuse examinarii.

Se verifica integritatea coletului sau plicului in care sunt ambalate urmele si mijloacele materiale de proba si daca ceea ce s-a primit concorda cu ceea ce se afirma ca s-a trimis. Orice neconcordanta se consemneaza in raportul de expertiza[2].

2. Examinarea separata a materialului in litigiu

Avand drept scop stabilirea caracteristicilor generale si individuale ale acestuia, in evidenta toate particularitatile esentiale, specifice numai obiectului respective si nerespectabile la toate celelalte (din cercul de obiecte banuite ca au creat urmele la locul faptei) inclusiv la cele care ii sunt asemanatoare.

Examinarea separata a modelelor de comparatie

Modelele de comparatie se iau de la persoana banuita sau obiectele presupuse ca au creat urmele descoperite la fata locului cum sunt de exemplu cazul expertizelor grafoscopice, traseologice, dactiloscopice, balistice, etc. Modelele de comparatie nu sunt altceva decat urme sau impresiuni papilare create experimental cu obiectele presupuse ca au legatura cu cauza cercetata.

Pe cat posibil conditiile de prelevare a acestor modele de comparatie trebuie sa corespunda cu cele in care au fost create probele in litigiu.

În cazul  expertizelor grafoscopice se iau probe de scris de la persoana banuita ca a redactat de mana nu inscris sau pot fi folosite scrisuri sau semnaturi executate anterior pentru a se elimina posibila tendinta de deghizare a scrisului.

Examinarea comparativa se face de regula prin procesul confruntarii urmei si obiectului in litigiu cu modelul tip de comparatie, folosindu-se mai multe metode: pe cale sintetica, cu ajutorul tabelelor sinaptice, pe baza de diagrame, prin suprapuneri sau prin juxtapuneri.

Spre exemplu expertului i se pune la dispozitie mulajul unei urme de incaltaminte ridicata de la fata locului si un pantof de la persoana banuita de comiterea faptei. Se vor executa mulaje cu acest pantof banuit ca a creat urme, se vor fotografia cele 2 mulaje si se vor compara caracteristicile generale (lungime, latimea pantofului, lungimea, latimea talpii, al tocului, etc.) apoi se vor compara caracteristicile individuale -taieturi, uzura talpii, tocului, etc.

Demonstratia

În activitatea de expertiza criminalistica, demonstratia serveste la fundamentarea concluziilor prin invocarea de argumente care, in succesiunea lor logica, conduc la o cunoastere calitativa noua a probelor examinate de expert.

Concluziile la care a ajuns expertul in urma efectuarii expertizei sunt expuse intr-un raport scris. Cand sunt mai multi experti se intocmeste un singur raport de expertiza, eventualele deosebiri de opinii fiind consemnate in cuprinsul raportului sau intr-o anexa.

6. Continutul raportului de expertiza criminalistica

Conform art. 123 din CPP raportul de expertiza criminalistica trebuie sa cuprinda 3 parti:

a)    parte introductiva - in care se arata numele si prenumele expertului, organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei, data si locul unde a fost efectuata, in ce cauza.

Obiectul expertizei si intrebarile la care expertul trebuie sa raspunda:

denumirea organului care efectueaza expertiza

materialul pe baza caruia s-a efectuat expertiza

daca partile au dat explicatii in cursul efectuarii expertizei

b)   in partea a doua demonstrativa urmeaza o descriere clara, precisa si completa a faptelor examinate si a materialelor care au servit la efectuarea expertizei; precum si constatarile facute de expert pe baza operatiunilor efectuate, metoda de investigatie stiintifica folosita, a datelor de ordin tehnic, a obiectiilor si explicatiilor date de parti;

c)    in partea finala a raportului de expertiza sunt expuse concluziile la care a ajuns expertul si raspunsurile la intrebarile formulate de organul judiciar in actul de dispunere a expertizei si parerea stiintifica a expertului asupra obiectului expertizei.

Concluziile la care poate ajunge expertul in urma efectuarii examinarii materialelor puse la dispozitie si a cercetarii stiintifice ce o face pot fi de 3 feluri:

concluzii de certitudine care reflecta sintetic rezultatele examinarii prin siguranta, precizie si exactitatea lor inlaturand orice dubiu si care pot fi pozitive sau negative.

concluzii de probabilitate care sunt formulate atunci cand obiectul sau materialul pus la dispozitie ofera insuficiente elemente de identificare de ordin calitativ sau cantitativ

concluzii de imposibilitate a rezolvarii problemei datorita insuficientei cantitatii si calitatii caracteristicilor obiectului sau a lipsei mijloacelor si metodelor tehnice cercetare.

La formularea concluziei, expertul trebuie sa fie obiectiv, punand la baza aprecierilor sale numai datele stabilite in mod real.

Pe timpul efectuarii expertizei trebuie acordata o grija deosebita fata de materialele puse la dispozitie si in special fasa de cele in litigiu care constituie probe materiale, de cele mai multe ori unice in cazul respectiv.

În cadrul examinarilor desfasurate in cazul expertizelor grafice dactiloscopice traseologice precum si de cele mai multe ori in expertizele de tehnica a documentelor si balistice, materialele in litigiu nu sufera modificari, deci ele nu vor fi supuse alterarii ori distrugerii. Nu acelasi lucru se poate spune in cazul expertizelor biocriminalistice si fizico-chimice cand metodele de examinare au uneori un caracter distructiv prin folosirea diversilor reactivi. De asemenea, atunci cand expertiza balistica are ca obiect stabilirea starii de functionare a munitiei, cu aceasta se vor face trageri experimentale, irepetabile, fiind restituite organului judiciar numai tuburile rezultate in urma acestor trageri.

Trebuie retinut faptul ca atunci cand metodele de examinare impuse de problematica ce trebuie solutionata au un caracter distructiv total sau partial folosirea lor se va face dupa obtinerea acordului scris din partea organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei.

Concluziile expertului reprezinta o proba deosebita la baza lor aflandu-se cercetarea stiintifica organul de urmarire penala sau instanta de judecata obtinand aceasta proba in imprejurari procesuale deosebite de cele in care se obtin celelalte probe.

Desi art. 63 alin. 2 din CPP stipuleaza ca "probele nu au o valoare mai dinainte stabilita", practica judiciara a demonstrat ca expertiza criminalistica este apreciata mai mult decat celelalte probe din dosar deoarece ea este efectuata de o persoana cu o pregatire de specialitate, care nu are nici un interes in cauza penala judecata, iar moralitatea acesteia nu poate fi pusa la indoiala.

Expertul este imputernicit cu anumite drepturi:

poate lua cunostinta despre materialul cauzei;

poate cere ca organul de urmarire penala sau instanta de judecata sa prezinte si alte materiale decat cele existente in dosar.

poate ca el singur sa stranga diferite materiale care sa-l ajute la efectuarea expertizei(ex.: specimene de scris, de semnaturi, obtinerea unor modele de comparatie, etc.)

De felul in care expertiza raspunde la intrebarile puse de organul care a dispus-o se pot distinge urmatoarele aspecte:

a.     situatia in care toate problemele puse au fost rezolvate

b.    imposibilitatea formularii unei concluzii din cauza ca intrebarile puse expertului depasesc limitele fie ale cunostintelor acestuia, fie ale posibilitatilor tehnice sau datorita insuficientei cantitative ori calitative a materialelor puse la dispozitia, s.a.

c.        situatii in care raspunderile date de expert sunt mai restranse decat obiectivul fixat de organul de urmarire penala sau instanta de judecata.

d.    situatii in care, pe langa intrebarile puse, expertul si-a largit sfera cercetarilor asupra altor probleme in care caz rezultatele expertizei depasesc obiectul fixat.

Atunci cand organul de urmarire penala sau instanta de judecata constata la cererea partilor sau din oficiu ca expertiza nu este completa-caz mentionat la punctul "c" sau atunci cand pe parcurs au intrat in posesia unor materiale suplimentare - poate dispune efectuarea unui supliment de expertiza (art. 124 CPP), fie de catre acelasi expert, fie de catre altul.

Pot exista situatii in care organul de urmarire penala ori instanta de judecata au indoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiza, datorita faptului ca acestea nu se coroboreaza cu celelalte probe din dosar. În astfel de situatii, dar si la cererea motivata si expresa a uneia dintre parti, se poate dispune o noua expertiza (art. 125 CPP)

Trebuie subliniat ca in practica concluziile expertilor sunt de cele mai multe ori luate ca atare, fara sa se faca o apreciere critica a lor. De asemenea trebuie mentionat faptul ca se acorda mai mult credit noii expertize decat primei expertize.

Raportul de expertiza se depune la organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei.